Ne apropiem de sfarsitul acestei minunate serii, cu penultimul vomul din saga Dune. Este volumul in care lucrurile se schimba si piesele sunt inlocuite cu o viteza ametitoare si intr-un mod bulversant, volumul considerat de multi ca fiind centrul acestei serii, datorita schimbarilor aduse de el in ceea ce parea, deja stabilita organizare a castelor si a „formei” lor.

Recunosc ca, din punctul meu de vedere, nucleul seriei Dune este volumul anterior, Imparatul Zeu al Dunei, volum in care paroxismul, fervoarea acumulata de la inceputul seriei, atinge punctul maxim si plezneste parca, urmandu-i apoi starea de zero, de nemiscare, intinsa la maxim de Leto II – Imparatul Zeu.

Acum ne aflam la o distanta de 1500 de ani de la disparitia lui Leto II – de fapt transformarea lui in pastravii de nisip care ar trebui sa asigure existenta mirodeniei pe Dune.

In joc raman doar trei puteri dominante : ixienii, care reusesc sa isi dezvolte tehnologia pana la crearea unor non-nave invizibile, capabile sa calatoreasca intraplanetar; Bene Tleilax, care au creat un nou gen de Dansatori-Fete si care au descoperit cum sa fabrice in cuvele axlotl nu numai ghola dar si mirodenie si Bene Gesserit, care pare a fi singura casta care incearca sa mai pastreze vechile credinte si ritualuri prin acelasi control genetic si manipulari politice subtile. Citeste mai mult »

Cu o acţiune plasată imediat după evenimentele din „Ereticii Dunei”, „Canonicatul Dunei” este ultima carte din mult aclamata serie Dune scrisă de Frank Herbert.

Conflictul început în volumul precedent şi neîncheiat este tot de actualitate, iar forţele implicate nu s-au schimbat. Bene Gesseritul s-a refugiat pe Canonicat, unde încearcă să recreeze viermii de pe Arrakis pentru a avea o sursă de mirodenie după distrugerea planetei Dune. Situaţia ordinului este însă precară, Onoratele Maici învingând în toate luptele în care sunt implicate şi ameninţând cu câştigarea supremaţiei şi distrugerea ordinului rival.

Cu Bene Tleilaxu temporar scoşi din ecuaţie, două nouă grupări se alătură conflictului. Mai întâi sunt evreii, descendenţi ai originalilor evrei de pe Pământ, care au supravieţuit ascunzându-se în faţa tuturor opresiunilor impuse de guvernele ce s-au succedat de-a lungul mileniilor. Ceilalţi sunt creaturile jumătate om, jumătate feline şi îngrijitorii lor. Motivele acestora nu sunt clare, însă îi uneşte o cauză comună: lupta împotriva Onoratelor Maici şi efectul lor ca de plagă asupra a ceea ce a mai rămas din vechiul Imperiu.

Personajul cheie se dovedeşte a fi o Onorată Maică, Murbella, capturată de Bene Gesserit, reabilitată şi antrenată prin metodele ordinului. Duncan Idaho şi Sheena nu lipsesc din poveste, având un rol major la fel ca păstrăvii de nisip. Pentru a supravieţi şi pune mâna pe mirodenie, alianţe puţin probabile se formează, fiind urmate de trădări şi schimbări de afiliere neaşteptate. Citeste mai mult »

După ritmul domol din „Împăratul-Zeu al Dunei”, acesta accelerează din nou în „Ereticii Dunei”, a cincea carte din seria Dune scrisă de Frank Herbert. Deşi ne aflăm tot în lumea familiară a Arrakisului, în prezent numit Rakis, avem de-a face cu o nouă eră, o nouă generaţie şi multă acţiune.

A trecut un mileniu şi jumătate de la moartea lui Leto II. Imperiul s-a prăbuşit sub domnia Împăratului-Zeu. Foametea a forţat oamenii să se împrăştie dincolo de limitele cunoscute ale universului. Situaţia creată a permis Bene Gesseritului, Bene Tleilaxilor şi Ixienilor să preia controlul, devenind cele mai mari puteri existente. Ei deţin monopolul asupra mirodeniei. Dune se găseşte sub controlul lor, deşertul se extinde din nou şi au reapărut păstrăvii de nisip.

Sună familiar? Regăsim cu bucurie universul din primele cărţi din serie, deşi, desigur, puţin schimbat. De data aceasta, în centrul acţiunii se situează ordinul Bene Gesserit şi o nouă ameninţare, Onoratele Maici recent întoarse din exil. Cu puteri asemănătoare Bene Gesseritului, acestea sunt mult mai violente, apelând la multe tactici dure, inclusiv sclavia sexuală a bărbaţilor. Sexul devine un subiect important, căruia i se acordă neobişnuit de multă atenţie comparativ cu restul seriei. Să nu uităm că au trecut aproape douăzeci de ani de la publicarea primului volum şi, între timp, politicile editoriale şi preferinţele cititorilor s-au schimbat, iar Frank Herbert pare la curent cu noile cerinţe ale pieţei de carte. Citeste mai mult »

Cartea al carui review o sa il citi mai jos se numeste “Jucatorii de pe Titan” de Philip K. Dick. Pentru cine nu stie, P.K. Dick este un renumit scriitor de carti SF, subiectele lui preferate fiind metafizica si teologia si legatura lor cu abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia sau alte experiente, inspirandu-se din propria viata de multe ori. Exista si un premiu ce ii poarta numele; nu a castigat decat o data un premiu Hugo, avand multe nominalizari la acest premiu, dar si la Nebula (a concurat cu “Dune” a lui Frank Herbert pentru primul premiu Nebula din istorie, deci inteleg de ce nu a avut asa noroc).

Subiectul pe scurt: Protagonistul Peter Garden este un om care traieste intr-o lume post-apocaliptica dupa un razboi cu titanienii, extraterestrii inzestrati cu puteri psi. Pamantul, foarte slab populat, este dominat de catre Posesori, oameni care participa la jocul numit Cacealma (parca Bluff suna mai serios in engleza, dar sa trecem cu vederea), un joc asemanator cu pokerul, in care se mizeaza proprietati (precum New York, Berkley etc), mariaje (prin care se diversificau si se cresteau teoretic sansele aparitiei copiilor) si statuturi sociale (general etc), bineinteles, Pete Garden este un Posesor. El are insa si o parte intunecata, deoarece este are o personalitate bipolara, lucru care ii afecteaza uneori capacitatile de a juca si care il indeamna de multe ori catre sinucidere. Titanienii sunt, precum sper ca ati banuit, locuitori ai satelitului lui Saturn, acestia fiind cunoscturi in general ca si vugi (sunt niste mase amorfe pe baza de silicon), si bineinteles sunt obsedati de jocuri de noroc, ei fiind cei care au initiat Cacealmaua. Ca sa nu va stric placerea de a citi ma opresc aici si mai spun doar cateva cuvinte. Pete Garden va intra fara voia sa intr-o serie de evenimente care il vor face sa descopere unele aspecte ale vietii pe care nu le stia, sa descopere cine ii este prieten si cine nu, sa descopere minunea de a fi parinte intr-o lume aproape lipsita de copii si va ajunge sa joace un joc in care miza este intreaga umanitate. Va castiga, va pierde? Ramane sa cititi cartea si sa aflati. Citeste mai mult »