După ritmul domol din „Împăratul-Zeu al Dunei”, acesta accelerează din nou în „Ereticii Dunei”, a cincea carte din seria Dune scrisă de Frank Herbert. Deşi ne aflăm tot în lumea familiară a Arrakisului, în prezent numit Rakis, avem de-a face cu o nouă eră, o nouă generaţie şi multă acţiune.
A trecut un mileniu şi jumătate de la moartea lui Leto II. Imperiul s-a prăbuşit sub domnia Împăratului-Zeu. Foametea a forţat oamenii să se împrăştie dincolo de limitele cunoscute ale universului. Situaţia creată a permis Bene Gesseritului, Bene Tleilaxilor şi Ixienilor să preia controlul, devenind cele mai mari puteri existente. Ei deţin monopolul asupra mirodeniei. Dune se găseşte sub controlul lor, deşertul se extinde din nou şi au reapărut păstrăvii de nisip.
Sună familiar? Regăsim cu bucurie universul din primele cărţi din serie, deşi, desigur, puţin schimbat. De data aceasta, în centrul acţiunii se situează ordinul Bene Gesserit şi o nouă ameninţare, Onoratele Maici recent întoarse din exil. Cu puteri asemănătoare Bene Gesseritului, acestea sunt mult mai violente, apelând la multe tactici dure, inclusiv sclavia sexuală a bărbaţilor. Sexul devine un subiect important, căruia i se acordă neobişnuit de multă atenţie comparativ cu restul seriei. Să nu uităm că au trecut aproape douăzeci de ani de la publicarea primului volum şi, între timp, politicile editoriale şi preferinţele cititorilor s-au schimbat, iar Frank Herbert pare la curent cu noile cerinţe ale pieţei de carte.
La început, ne încearcă un sentiment puţin ciudat, în absenţa unui personaj familiar şi având doar concepte cunoscute folosite la crearea lumii, ca mai apoi să apară un nou ghola Duncan Idaho şi să ne facă să ne simţim ca acasă. Deci pe de o parte îl avem pe credinciosul Duncan, iar de cealaltă parte o avem pe Sheena, ultima din linia Atreizilor, capabilă să controleze viermii. Cei doi sunt adevăraţii eroi ai poveştii, cel puţin în volumul de faţă, cei care fac acţiunea să avanseze, refuzând să se lase conduşi de aceasta. Un alt personaj interesant este basarul Miles Teg, care îşi asumă rolul de salvator în repetate rânduri.
Intrigile se complică, Bene Gesseritul apropiindu-se tot mai mult de ţelul urmărit timp de mai multe milenii, însă chiar diferenţele de opinii din interiorul ordinului îi stau în cale, pe lângă ameninţătile venite din exterior. Răsturnările de situaţie sunt rapide şi neaşteptate, purtându-ne nu numai pe Rakis şi, în final, părăsindu-l definitiv.
Problema principală a cărţii este că, spre deosebire de celelalte, aici povestea nu se termină. Cititorul este lăsat la sfârşit cu un sentiment acut de nemulţumire şi dorinţa arzătoare să citească următorul volum. Din fericire, „Canonicatul Dunei” este disponibil şi nu trebuie să aşteptăm o mulţime de timp ca să fie publicat.
Adauga un comentariu