Unul dintre cele mai bune romane ale maestrului genului horror-ului Stephen King, care a avut parte si de 2 ecranizari, una realizata de maestrul Stanley Kubrick avandu-l in rol principal pe inegalabilul Jack Nicholson.

Cum ai reactiona daca ai fi izolat intr-un hotel care este bantuit si nu este nimeni sa te ajute sa scapi din acest loc? Ai inebuni?Te-ai sinucide? Te-ai lasa in voia sortii sau vei lupta pentru a supravietui?

Cartea prezinta povestea tragica a familiei Torrance care este nevoita sa aiba grija de hotelul Overlook pe perioada iernii, cand acesta este inchis.

Aceasta incepe prin a ne prezenta familia Torrance precum si problemele acesteia: Jack (tatal) care a avut probleme cu alcoolul si a fost dat afara din scoala, unde preda, deoareca a batut un student, iar acum cauta un loc de munca pentru a-si putea intretine familia. Danny un copil de 5 ani care incearca sa se bucure de copilarie insa nu reuseste, Wendy care este invidioasa pe Jack deoarece Danny il iubeste mai mult pe el decat pe ea, si Tony prietenul imaginar al lui Danny.Pana aici totul este banal insa cu siguranta de nu veti avea timp sa va plictisiti deoarece raul este pe cale sa se dezlantuie.

La putin timp dupa sosirea familiei Torrance hotelul incepe sa \”straluceasca\” dezlantuind Iadul pe pamant. Iar Danny, fiind un \”shiner\” stie acest lucru. Insa ceea ce nu stie Danny este faptul ca copilaria sa urma sa se sfarseasca brusc.

Hotelul stie ca Danny are puterea de a opri raul ce salasluieste aici si decide ca acesta trebuie eliminat. Si face acest lucru prin intermediul lui Jack caruia hotelul ii spune ca trebuie eliminat deoarece nu a fost cuminte.

Intr-un ultim moment de luciditate Jack decide ca trebuie sa-si salveze familia din acest infern si sa puna capat raului ce isi are casa aici. Daca va reusi acest lucru ramane de vazut dupa ce veti citi cartea.

Cert este ca aceasta carte NU trebuie citita noaptea sau cand esti singur acasa. Consecintele pot fi fatale. Iar odata citita simti o nevoie chinuitoare de a o reciti. Sa nu spuneti ca nu ati fost avertizati.

Caracas George

[ratings]

Salutare, cititori Nemira!

Sunt un fan al colectiei Nautilus si al literaturii SF in general. Am cumparat de la Nemira seriile Dune si Marte si multe alte carti. La ora actuala am terminat Contact de Carl Sagan – o carte complexa, pe gustul meu, care mi-a amintit de Asimov. Este o carte greoaie si plina de informatii, iar in final concluziile sunt incerte si interpretabile. Pe tot parcursul cartii se observa un razboi tacit intre religie si stiinta, uneori cu argumente solide de partea stiintei, alteori cu intrebari la care religia raspunde foarte usor; un lucru bun, dupa parerea mea, este ca fiecare cititor poate crede si interpreta ce vrea.

Un alt atu al acestei carti este acela ca descrie bine lumea oamenilor de stiinta, o lume inchisa, anosta si plicticoasa, in care doar micile reusite pe plan profesional aduc satisfactie vietii. Cartea trateaza si chestiuni politice; fiind scrisa in 1985, harta lumii este impartita de Cortina de Fier, Uniunea Sovietica si SUA fiind state rivale. Cartea indeamna la ratiune, unire intre oamenii de stiinta divizati de Cortina de Fier, dorinta de a impartasi informatii de cealalta parte a baricadei fiind reciproca. Cartea merita citita. Lectura placuta!

Lumea lui Rocannon

Un alt volum pe care l-am citit este Lumea lui Rocannon de Ursula K. Le Guin, o carte mica, de buzunar, cu 152 de pagini. Nu am mai citit carti scrise de Ursula K. Le Guin, asa incat nu stiam la ce sa ma astept. In orice caz, pe masura ce o parcurgeam ma indigna faptul ca multe lucruri erau incomplet descrise, insuficient explicate, de parca autoarea ar fi dorit doar sa tragi cu ochiul pe gaura cheii si sa detaliezi dupa cat de mult ai vazut. O lume fantastica, la granita dintre mit si legenda, imbinata cu o lume a viitorului tehnologizata si in plin razboi.

Este prima carte de acest gen pe care o citesc, carte care imbina doua genuri de literatura SF – genul fantastic si genul SF tehnologizat, bazat pe argumente stiintifice. Dupa parerea mea, cartea a fost scrisa pentru a mai lasa loc unei continuari.

Lumea lui Rocannon a fost comparata cu Stapanul Inelelor. Am citit cu multa placere Stapanul Inelelor si, intr-adevar, intalnim elemente de descriere asemanatoare, dar, ca si in Stapanul Inelelor, multe nume proprii date in functie de regiuni de popoare diferite.

S-ar putea spune ca intr-un fel este o miniatura a capodoperei lui Tolkien, dar totusi… departe de aceasta. Acum citesc Dune cartea I si Apocalipsa de Stephen King. Este prima data cand citesc o carte de Stephen King si sunt foarte incantat. Si el are similitudini cu Tolkien prin faptul ca are multe personaje care interactioneaza diferit, iar la un moment dat se intalnesc. Nu vreau sa spun mai mult pana nu imi fac o parere finala, desi mai am putin si termin volumul 1. Va doresc lectura placuta!

Andrei Anastasiu

Mai pot fi femeile din ziua de astazi ceea ce eticheta si societatea au catalogat drept o “lady”? Asta ramane la latitudinea noastra, bineinteles, in functie de circumstante, dar Candace Simpson-Giles ne ofera un mic “indreptar” in acest sens. O lectura placuta inainte de toate, micul ei tratat de eleganta ne ofera sfaturi de conduita pentru aproape orice situatie.

Parcurgand aceasta carte, vom fi in acelasi timp amuzate, intrigate, mirate, dar mai ales vom gasi solutii pentru a ne descurca elegant in momente mai mult sau mai putin complicate. Asta nu inseamna ca “micul tratat” este o carte tabu pentru barbati. Dimpotriva, pe langa placerea lecturii, ar putea sa le sporeasca intelegerea fata de mame, consoarte, prietene etc.

Abordarea acestui subiect delicat este facuta in principiu in mod traditionalist, ducandu-ne cu gandul la doamnele de odinioara care nu traiau in ritmul alert de astazi si care probabil nu aveau atatea responsabilitati, putandu-se concentra asupra “bunelor purtari”. Observam insa cum autoarea transpune aceste uzante in timpul modern, in viata femeilor ce au in acelasi timp viata profesionala, sociala si de familie. Astfel, in mod neasteptat, gasim indrumari cu privire la primirea sau trimiterea unui e-mail, ori legate de comportamentul unei adevarate lady la locul de munca, indiferent de pozitia ocupata.

Cateva dintre sfaturi amintesc de un trecut in care situatia femeii era incerta, dar au corespondent intr-un prezent in care acestea isi pierd din ce in ce mai vizibil feminitatea. Altele ne amuza printr-o precizie inutila, cum ar fi “O lady nu poarta fusta din panza inainte de Pasti, si nici dupa Sfanta Maria”, iar unele nu numai ca ne amuza, dar ne fac sa ne punem intrebari in legatura cu superficialitatea conceptului de “lady”: “Daca este de asteptat sa i se vada picioarele, o lady se epileaza ori poarta ciorapi.”

Bineinteles, “Cum sa fii o lady” este doar un ghid, si simplul fapt de a urma sfaturile sale nu transforma o femeie needucata intr-o lady. A fi o lady implica mult mai multe aspecte, nu legate doar de comportament, ci si de calitatile morale, de felul de a gandi, de alegerile si de actiunile intreprinse.

In concluzie, cartea lui Candace Simpson-Giles este recomandabila oricui, atat ca un “cod de bune maniere” cat si ca o lectura putin mai neobisnuita dar distractiva.

Andra Stoicoci

[ratings]

Ca in majoritatea creatiilor sale, si in romanul “Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch” Philip K. Dick utilizeaza un arsenal de concepte stiintifice impreuna cu pelicule de realitate ce se intrepatrund si culiseaza aparent haotic, dantuind frenetic si preluand controlul dansului cu o succesiune rapida.

Barney Mayerson era cel mai important angajat al firmei lui Leo Bulero, companie care oficial se preocupa de problemele de moda ale unei papusi pe nume Perky Pat (care apare in mai multe proze ale lui Dick), iar neoficial se ocupa de distribuirea unui drog numit Dul-C. Drogul. Folosit in tandem cu papusa si setul de accesorii aferent, drogul introducea consumatorul intr-un univers aparent real, ajutandu-l sa scape intrucatva de dorul de Pamant (acest drog era folosit de colonisti). Problema apare in momentul in care Palmer Eldritch, un prolific om de afaceri, se intoarce din calatoria sa lunga de pe Proxima Centauri cu un nou drog, Ale-G si un set de promisiuni incredibile.

In universul distopic al cartii, atmosfera Pamantului a intretinut efectul de sera pana intr-atat incat caldura zilei era insuportabila. Aceasta progresie a creat proasta conceptie conform careia omul evoluat trebuia sa se protejeze de aceasta caldura printr-un strat chitinos ce imbraca corpul. Astfel au aparut anumite centre medicale, care, in schimbul unei sume mari de bani (sau pielicele, in carte), accelerau procesul evolutiv. Din pacate, acest proces putea avea si repercusiuni negative, cum ar fi involutia, iar o victima a acesteia este fosta sotie a lui Mayerson, convinsa de actualul ei sot sa incerce experienta.

Prin recurgerea la astfel de tratamente castigul de inteligenta era imperceptibil, si, dupa cum se va afla din carte, chiar fals. Evolutia reala a oamenilor ii va fi aratata lui Leo Bulero intr-o lume creata de Eldritch, o evolutie ce tindea catre un om inalt, placut vederii, nefiind deloc imaginea respingatoare a unei creaturi cu cap mare si piele chitinoasa.

In aceasta lume, in cinstea lui Bulero fusese construit un monument pentru uciderea lui Eldritch, caracterizat in inscriptie ca fiind “un dusman al sistemului Sol”. Aceasta denumire ma duce cu gandul la “Solarienii” de Norman Spinrad, in care, din nou, presupusa evolutie a unor oameni se arata a fi o fundatura a procesului Darwinian.

“Dumnezeu promite viata vesnica. Noi o impartim”. Cu aceste cuvinte drogul lui Eldritch intra pe piata, castigand din ce in ce mai multi sustinatori. Intr-adevar, felul in care functioneaza poate prelungi viata consumatorilor pana la un posibil infinit. Universul in care intrai si in care timpul nu conta a fost asemuit cu viata de dupa moarte. De asemenea, aduce si cu reincarnarea, oferind posibilitatea de a trece prin viata ca o forma de viata total diferita. Ceea ce nu fusese mentionat in reclama era cine, sau ce, conducea acest univers in care atingeai nemurirea.

Eldritch ofera un univers modelat in viziunea sa, supunand fiintele ce-l populau la nesiguranta realitatii, la suferinta. Avea o placere sadica in a-si arata dominanta intampinandu-i pe cei ce incercau sa fuga atunci cand ajungeau la destinatie. Prin sloganul sau il lua in deradere pe Dumnezeu, fiind efectiv o otrava a Sa. Sau poate insusi Eldritch era un Dumnezeu?

Neagu Bogdan

[ratings]