Fiind un fan al lui Stephen King, am fost curios daca eticheta aplicata lui Serge Brussolo (de Stehen King al Frantei) se justifica. Dupa prima mea lectura a acestui scriitor, tind sa raspund afirmativ.

Krucifix este o carte cu un subiect  captivant, care evita orice cliseu al genului horror. O sa spun doar ca nu e vorba de vampiri, fantome sau exorcizari, daca asta v-a venit in minte, judecand dupa titlu. Actiunea cartii se petrece pe fondul unui razboi sangeros purtat de catre “vestici” pe un teritoriu asiatic neprecizat cu exactitate, caracterizat in mare parte de o jungla densa si umeda, iar mai apoi pe o insula necartografiata din Pacific. Iti da pe undeva acelasi “feeling” ca relatarile despre razboaiele din Coreea sau Vietnam. Un conflict aprig, brutal fara a avea un scop bine definit. Desi nu se precizeaza explicit timpul in care se desfasoara luptele, este vorba de un viitor suficient de apropiat incat trupele sa fie transportate cu masini si nave maritime conventionale, dar suficient de indepartat incat armele de asalt pe care le foloseste infanteria sa nu lase nicio sansa de supravietuire inamicului atins. Naratiunea este la persoana I, din perspectiva unui fost soldat (cu nume necunoscut), ulterior sofer de ambulanta militara, care tine un jurnal in care consemneaza o inlantuire de evenimente, incepand cu o permisie indelung asteptata, dar intrerupta anticipat si terminand cu confruntarea unui cosmar greu de imaginat, ce are loc pe insula Tamata.

In prima parte a cartii sunt prezentate ororile razboiului, fara menajamente pentru cititor, care sunt suficiente in sine pentru a ne da fiori. Exista si momente de umor – evident, negru – de mare impact. Un mic exemplu: armele cu proiectile explozive cu care se lupta sunt atat de distructive, incat cel lovit este “imprastiat” pe o distanta de zeci de metri. Astfel, sarcina echipei medicale se reduce de cele mai multe ori la a colecta diversele parti anatomice ale victimelor si a le potrivi in vederea incinerarii, folosindu-se de numerele de serie tatuate obligatoriu pe cap, trunchi si fiecare membru.

“- Said, am un picior drept etichetat 28 456 FP. Uita-te pe computer sa vezi daca mai ai ceva din aceeasi familie
– Un cap, sefule. Si un picior de origine indoielnica.
– Ce intelegi prin <<origine indoielnica>>?
– Numarul e in parte sters, sefule.
Aveam senzatia ca joc loto, cu diferenta ca in loc sa scot din sacul meu jetoane de lemn, scoteam bucati de carne inegrite” (pag. 49). Frumos, nu?

Permisia pe care toti soldatii o utilizau pentru a scapa de demonii razboiului cu ajutorul alcoolului se intreupe in momentul in care comandamentul decide trimiterea unei expeditii pe insula Tamata, cu scopul formal de a potoli bastinasii, care au intrat in conflict cu taberele de colonisti recent stabilite acolo. Evident, nimic nu e ce pare a fi… Echipa medicala ajunge pe insula cu intarziere fata de de infanteristi datorita unor probleme de navigatie. Surpriza acestora va fi faptul ca odata debarcati, nu ii gasesc pe soldati, care parca au fost inghititi de pamant. Singurele urme sunt corturile goale si armele din care nu s-a tras niciun foc. Ceva i-a luat prin surprindere chiar si pe cei mai experimentati veterani. In incercarea de a rezolva misterul, echipa medicale, formata din 3 oameni va afla ca natura oricum aspra de pe insula Tamata a devenit ostila, la modul cel mai activ. In plus, eroul nostru afla ca in termen de trei zile armata va declansa un bombardament total asupra insulei. Purificare prin foc…

Mai mult nu spun, pentru a nu strica surpriza si placerea lecturii. Rezumand in cateva cuvinte, Krucifix este incitanta, imprevizibila si terifianta. Nu va veti plictisi o clipa. Inca un aspect pe care l-am apreciat este finalul atipic care poate pe unii ii va irita, dar cred ca majoritatea cititorilor ii vor aprecia originalitatea. Aici Brussolo nu pacatuieste, asa cum face Stephen King uneori, introducand in scena un “Deus Ex Machina” pentru a pune lucrurile la punct. Pe corperta cartii apare o atentionare: Atentie, pericol! Trebuie sa spunem raspicat, sa anuntam autoritatile: Brussolo e un drog tare, un dealer de fantasme extrem de periculos… Eu tocmai am luat prima doza din acest drog si, intr-adevar, e tare!

Bogdan Vreja

[ratings]

Cu Foc in adanc, Vernor Vinge a castigat cu aceasta carte premiul Hugo pentru cel mai bun roman SF in 1993. Vinge a creat un concept nou, unic si orginal asupra naturii galaxiei, unde legile fizicii variaza in functie de locatie. Potentialul de inteligenta cel mai mare se gaseste la marginea universului, unde se pot gasi entitati cu o inteligenta precum cea a calculoatoarelor, cu mult peste inteligenta biologica a creierului oricarei fiinte.

Aceasta este o carte absolut fantastica. Sunt atat de multe idei extraordinare explorate in acest roman! La marginea galaxiei, departe de constrangerile fizicii, calatorii mai rapide decat viteza lumina sunt posibile, si inteligenta transcendenta infloreste catre o complexitate care depaseste puterea de intelegere umana. Cautand dupa cunostiinte demult ingropate intr-o lume uitata de timp, un grup de cercetatori descopera un vechi artificact si trezesc o entitate cu puteri incredibile, Blight, care distruge mi de lumi prin inrobirea tuturor inteligentelor naturale sau artificiale.

Este de departe cel mai bun roman hard SF pe care l-am citit. Exploreaza motivatiile si abilitatile unei entitati care a depasit conditia umana spre “putere” (o fiinta cu puteri, abilitati asemeni zeilor) si cum o astfel de dezvoltare poate aparea. Accentul narativ este focalizat asupra unui grup “pestrit” de salvatori asupra carora a “cazut” sarcina de a distruge aceasta putere. Unul dintre membri echipajului este Pham Nuwen (cheia distrugeri lui Blight), cu care poate v-ati mai intalnit (sau va veti intalni) intr-un alt roman al lui Vinge: A Deepness in the Sky.

Aceasta carte are de toate. Aventura la o scara colosala, caracterizari profunde, intriga geniala, suspans, dragoste, genocid, fiinte complexe – extraterestri – si, mai presus de toate, o parte incredibil de bogata din acea calitate speciala a science fiction-ului, investigatia speculativa a altor lumi, alte entitati, si alte modalitati de a fi si exista. Una dintre cele mai interesante lucruri pe care acest roman o descrie este desertaciunea vietii si civilizatiei. Autorul descrie cu nepasare disparitia unor vechi civilizatii, ca si cum acesta este un lucru normal facand parte din regulile sau ciclul universului, facand-ul astfel sa para mult mai vast si mai vechi decat ne-am putea imagina.

Un alt aspect interesant al lumii descrise in acest roman este concentrata asupra studiului unei specii interesanta care vietuieste in haita. Individual aceste fiinte nu sunt mult mai inteligente decat niste caini, insa impreuna, in grupuri de 3, 4 sau mai multi poseda niste abilitati extraordinare. Este confuz pentru cititor la inceput, dar Vinge este in stare sa te faca sa intelegi modul cum o entitate cu mai multe corpuri si personalitati gandeste si actioneaza.

Nu este o carte perfecta, dar ii sunt iertate toate. Daca sunteti un fan al genului hard SF, veti gasi totusi unele mici potriviri convenabile, precum faptul ca extraterestri traiesc intr-o biosfera asemanatoare cu cea a oamenilor, dar si ca modul de gandire si motivatiile actiunilor extraterestrilor sunt foarte specific umane. Iar pentru o fiinta transcendenta, cu capabilitati mult peste cele omenesti, comparabil cu diferenta dintre inteligenta umana si cea a microbilor, Blight este mult prea uman in motivari si actiuni. Dar putem trece cu vederea peste aceste detalii, care in tabloul de ansamblu nu le mai remarci.

Caius Polgar

[ratings]

Apocalipsa 2012 – Când am primit spre traducere Apocalipsa 2012, primul meu gând a fost: “Of! Încă o carte de tip bau-bau, care exploatează foamea de senzaţional şi incitantul fior lăuntric stârnit în sufletul (sau poate în stomacul) fiecăruia dintre noi de poveştile cutremurătoare. Dar trebuie să recunosc că, lucrând-o, m-am convins încă o dată că în general nu e bine să te iei după aparenţe.

De ce Apocalipsa 2012, totuşi? De ce apocalipsă şi de ce 2012? Şi ce ar presupune mai exact momentul respectiv? Sfârşitul lumii? Al planetei? Al universului? Nu neapărat, ne linişteşte Lawrence E. Joseph. Mai degrabă, cea care se află pe buza prăpastiei, gata să facă saltul în neant, este civilizaţia umană aşa cum o cunoaştem astăzi, cu bune şi cu rele. Iar impulsul hotărâtor – bobârnacul declanşator al marelui salt – poate veni, după părerea autorului, din străfundurile Pământului, din înaltul cerului, din laboratoarele geneticienilor, de la acceleratoarele de particule ale fizicienilor, din Soare, dinspre centura de asteroizi sau de la uriaşa gaură neagră ce-şi face de cap pe undeva prin centrul galaxiei. Sau, ca să mă exprim plastic, sus-numitul bobârnac ne-a încercuit!

Şi domnul Lawrence E. Joseph purcede la drum, analizând metodic ameninţările:

(1) începând cu 2003, activitatea solară a intrat într-o perioadă de extremă turbulenţă, maximul fiind aşteptat în anul 2012;

(2) furtunile solare declanşează fenomene similare pe Pământ, uraganul Katrina fiind doar un exemplu în acest sens;

(3) câmpul magnetic terestru a început să dea semne de anemiere, prefigurându-se în curând şi o inversare a polilor magnetici;

(4) supervulcanii din măruntaiele Terrei erup cu o anume periodicitate, iar pentru unii termenul-limită este aproape depăşit;

(5) sistemul solar a pătruns într-un uriaş nor interstelar de energie care destabilizează Soarele şi planetele deopotrivă;

(6) profeţiile şi calendarul mayaş sugerează că anul 2012 va marca sfârşitul erei actuale şi începutul unei ere noi, marcat de evenimente cataclismice şi transformări tumultuoase;

(7) miturile populaţiilor indigene din America, filozofiile orientale, legenda Atlantidei, credinţele populare din cele mai variate regiuni ale lumii susţin ideea unui punct de cotitură a istoriei în 2012;

(8) anumite interpretări autorizate ale Bibliei prezic distrugerea Pământului în acelaşi an fatidic, 2012.
Pornind de la o descriere în termeni plastici a astronomiei şi a calendarului mayaş, autorul schiţează paralele între previziunile acestora şi riscurile despre care tocmai am amintit, condimentând totul cu referiri la fenomene inexplicabile (sau încă neexplicate), la misterioasa Planetă X, la influenţa anticilor egipteni asupra mayaşilor sau la ipoteza universurilor multiple.

Rezultatul? O aventură pe tărâmul ştiinţei, al mitologiei şi al imaginaţiei, la care sunteţi invitaţi să participaţi. Destinaţia finală nu e foarte departe; cu puţină răbdare, ajungem toţi acolo. Dar cum într-un voiaj de plăcere nu atât destinaţia e importantă, cât mai degrabă drumul până acolo, eu vă mulţumesc pentru participare şi vă urez călătorie – sau lectură – plăcută!

Adriana Badescu

Pentru comenzi sau detalii despre Apocalipsa 2012, de Lawrence E. Joseph, puteti sa accesati pagina dedicata acestei carti din site-ul editurii Nemira.

[ratings]

Dupa romane precum Orasul bantuIT sau Salem’s Lot, o alta capodopera de Stephen King pe care am citit-o este Shining, un roman horror care in mod sigur nu trebuie ratat de fanii autorului si ai genului. In primul rand, imaginatia si inspiratia lui King fac si din acest roman unul care nu dezamageste cititorul. Cartea reia tema supranaturalului, prezenta si in alte carti ale maestrului genului, ce-i drept subiectul fiind diferit si mai bine dezvoltat in comparatie cu romanul Carrie, cel putin.

Romanul Shining descrie drama unei familii obisnuite, normale la prima vedere, macar pana aflam de problemele existente la membrii ei – Jack, Wendy si Danny Torrance. Jack, tatal lui Danny si sotul lui Wendy, are un trecut nu tocmai fericit, faptul ca a devenit alcoolic avand legatura cu amintirea copilariei, tatal sau fiind betiv. Dupa ce Jack sufera de pe urma pierderii slujbei de profesor – urmare a unui incident survenit din cauza efectelor devastatoare asupra mintii ale consumului excesiv de alcool – el decide si chiar reuseste, in buna masura, sa stea departe de tentatia alcoolului. Pentru a reuni familia, Jack va accepta sansa oferita de a se angaja ca ingrijitor pe durata iernii la hotelul “Overlook”, din Colorado. In acest loc izolat de restul lumii se va petrece drama familiei Torrance. Danny, un “shiner”, adica un om cu puteri vizionare, va primi niste semne nelinistitoare in “visele” sale, dar nu se va opune mutarii familiei sale la acel hotel, deoarece decide ca este o cale buna de reapropiere intre el si parintii sai. In hotelul “Overlook”, ca intr-un castel vrajit de o magie sumbra, fortele intunecate ce au pus stapanire pe sufletele chinuite ale celor decedati in moduri mai mult sau mai putin groaznice vor reusi sa influenteze negativ traiul familiei Torrance. Spiritele hotelului profita de vechile slabiciuni ale lui Jack Torrance, indemnandu-l la fapte cumplite, scopul final fiind capturarea sufletului lui Danny, care ar reprezenta o achizitie insemnata pentru “Overlook”.

Desfasurarea actiunii are ritmul potrivit, Jack devenind treptat omul aflat intr-o stare de nebunie si alienare mintala accentuata. Prin stilul propriu, King construieste un fir epic foarte captivant, o poveste in care descrierea dramelor suferite de familia Torrance si a emotiilor intense ale membrilor acesteia, alaturi de elementele de fictiune – puterile supranaturale ale lui Danny sau ale sufletelor captive in hotelul “Overlook”, chiar ale hotelului, asemanator cu un organism viu – joaca un rol important in atragerea atentiei cititorului si in afundarea acestuia intre paginile unui roman excelent. Nu lipseste din roman nici factura psihologica, S. King tratand destul de atent si echilibrat motivatiile, aspiratiile si emotiile personajelor esentiale in poveste. De altfel, nu degeaba Shining a gasit apreciere in randul colegilor de breasla ai lui Stephen King, un scriitor important  precum Peter Straub spunand despre carte ca este una dintre cele mai bune care au avut ca subiect supranaturalul.

Cred ca nu este doar opinia mea ca Shining a fost unul dintre cele mai bine ecranizate romane ale lui King, desi, poate, ce-i drept, ecranizarile respective nu se ridica la nivelul romanului. Sunt de parere insa ca Jack Nicholson a prestat unul din rolurile sale magistrale in ecranizarea din 1980 a cartii. In concluzie, e posibil sa nu fi adus chiar o suficienta descriere sau lauda acestei carti a lui S. King, dar sunt convins ca au promovat-o si laudat-o altii mai mult inaintea mea. De aceea tot ce pot spune este ca atat amatorii genului si ai autorului, cat si alti cititori ar trebui sa nu rateze una din capodoperele literaturii mondiale, si anume stralucitul roman Shining.

Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF

Alexandru Trandafir

[ratings]