Disparitia statuii din parc este romanul politist care prezinta un alt caz al politiei, unde simpatica Melania Lupu, o doamna in varsta, aparent obisnuita, isi face aparitia pentru a da un ajutor organului legii, dar, mai ales pentru a-si satisface curiozitatea si spiritul de aventura, trasaturile specifice ale acestui personaj principal. In aceasta carte, Rodica Ojog-Brasoveanu ne descrie, deci, noile aventuri traite si incurcaturi create de Melania Lupu, personaj indragit si renumit, cu siguranta, pentru cititorii romanelor politiste ale inconfundabilei autoare, marea doamna a literaturii politiste romanesti.

Eroina romanului, Melania este un personaj memorabil prin excentricitate si anumite ciudatenii sau tabieturi, elemente care contribuie la pitorescul romanului, intalnindu-se si alte personaje demne de remarcat si tinut minte, unul din faptele care confirma talentul si calitatea operei scriitoarei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cadrul actiunii il reprezinta Bucurestiul, in apropiere de sfarsitul perioadei ceausiste, cu aproximatie, pe la 1986-1987, Rodica Ojog-Brasoveanu construind o poveste antrenanta si bine inchegata pe fundalul Capitalei din epoca socialista. Intriga din roman consta, dupa cum sugereaza si titlul, in misterioasa disparitie a unei statui dintr-un parc al Capitalei, fapt care socheaza atat localnicii-vecini ai parcului, cat si politia si reprezentantii legii, alarmati si derutati de un fapt asa ciudat si nemaiintalnit.

Melania Lupu se implica in ancheta cazului statuii disparute, ea venind la politie cu o poveste bine ticluita pentru a-si justifica interesul manifestat in legatura cu disparitia statuii si cu solutionarea dosarului respectiv. Maiorul Cristescu, vesnic desemnat in cazurile legate de Melania, considerat chiar expert in comunicarea cu simpatica batranica, va beneficia acum doar de statutul de sfatuitor sau consilier al maiorului Minerva Tutovan, desemnata sa se ocupe de rezolvarea cazului disparitiei statuii. Personajele sunt veridice, mai ales prin caracter, trasaturile fizice distincte si replicile sau starile de emotie si tensiune specifice vremurilor respective. Dintre personajele esentiale in desfasurarea sau modul de evolutie al cazului fac parte si sotii Candian, cu anumite probleme conjugale, domiciliul acestora, situat in apropierea parcului din care a disparut statuia, fiind un bun punct de supraveghere a parcului. In spatele disparitiei statuii din parc se descopera o conexiune cu o istorioara despre o comoara tainuita din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, hotii au, in consecinta, din punctul lor de vedere, motive temeinice pentru a incerca o actiune ilegala atat de necugetata. Suspansul nelipsit si ritmul vibrant al actiunii conduc spre captivarea totala a cititorului, necunoscutul in legatura cu rezolvarea problemelor si farmecul aparte al personajelor si situatiilor intalnite garantand o lectura impresionanta pentru oricine.

Specificul genului policier – rasturnari de situatie, filaje, urmarirea simultana a mai multor ipoteze, indiciile pe alocuri derutante sau incomplete s.a.m.d. – se imbina de minune cu elemente ale comicului si dramaticului. Fina realizare a unui subiect ce poate iesi, in mod normal, din cotidian este un alt punct forte al scrierii. Umorul tipic romanelor care o au ca eroina pe Melania Lupu – dialogurile Melaniei cu motanul ei negru, Mirciulica, atitudinea inocenta si copilaroasa uneori a doamnei Lupu, dar si altele – alaturi de specificul propriu spatiului si literaturii romanesti sunt doar o mica parte din intregul care asigura deliciul cartii.

Pentru aflarea faptasilor si descoperirea detaliilor povestii prezentate de mine pe scurt, sfatul meu ar fi sa nu ratati acest roman remarcabil. Autoarea ofera la final o imagine pozitiva, Melania si maiorul Minerva Tutovan lasand impresia unei posibile prietenii, chiar una sincera, dupa ce pe parcursul romanului s-au gasit intr-o cursa palpitanta pentru elucidarea cat mai rapida a enigmelor din cazul statuii disparute, sub privirile atente ale maiorului Cristescu, amuzat de multe ori de diversele intamplari. Romanul Disparitia statuii din parc incheie seria Melania intr-un mod placut si relaxant, alte romane ale seriei fiind si cunoscutele 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, aparute la Editura Nemira, dar si altele. Oricum, impresia pe care o lasa Rodica Ojog-Brasoveanu si in acest roman este aceea ca numele domniei sale ar putea sta fara jena in panteonul marilor scriitori de literatura politista – si nu numai – cu renume mondial.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]

Cu ochii in patru de Ann Granger, este unul dintre acele romane politiste, in care se imbina elemente din stilul clasic al unor scriitori celebri, precum Dorothy L. Sayers sau Agatha Christie, cu trasaturile specifice ale romanului contemporan cu detectivi si intriga politista. Romanul Cu ochii in patru (Watching Out, in engleza) a aparut la Editura Nemira in 2005, cartea aceasta continuand aventurile eroinei rebele Fran Varady, care se implica, fara voie, in rezolvarea unor cazuri variate de natura penala-judiciara, pe care politia si alti detectivi nu le pot solutiona sau la care intampina dificultati. Celelalte carti aparute la editura Nemira din seria aventurilor lui Fran Varady sunt Totul pe o carte, Cu frica in san si Misterul mortii din strada Jubilee.

Cu ochii in patru o prezinta pe nonconformista Fran Varady atunci cand obtine un rol in piesa Cainele din Baskerville, care se joaca la un local din Londra. In paralel, ea lucreaza ca picolita la un alt local. Intriga romanului se porneste in momentul in care un necunoscut va incepe sa dea tarcoale localului unde este angajata Fran. Persoana respectiva intreaba de un anume Max, pe care l-ar fi vazut intrand in restaurant. Raspunsurile dure si amenintarile bucatarului si barmanului (italieni, cel putin dupa nume) la adresa baiatului respectiv trezesc suspiciunea, teama si chiar neincrederea in cugetul lui Fran, care doreste sa afle motivele panicii resimtite de personajul necunoscut. Astfel, vrand-nevrand, ea intervine si se implica in rezolvarea problemelor tanarului, aflate dupa ce acesta isi marturiseste of-urile.

Povestea in care ne introduce scriitoarea va deborda de suspans si aventuri pe tot parcursul cartii, pericolele si imprevizibilul cu care se lupta Fran Varady garantand o lectura destul de palpitanta, astfel incat un cititor pasionat sa nu abandoneze lectura. Pe masura ce ne cufundam in roman, tensiunea si suspiciunea lui Fran Varady se vor amplifica, mai ales dupa aparentul accident fatal suferit de tanarul care i-a cerut ajutorul, un imigrant fara forme legale. Desi indiciile sunt oarecum ambigue, Fran va banui ca restaurantul unde lucreaza este un punct-cheie in rezolvarea cazului, devenind iscoditoare si incercand sa spioneze miscarile sefului si a celorlalti, italienii cu atitudine superioara, barmanul si bucatarul. Cu toate ca primeste amenintari sub forma unor aluzii, rebela Fran nu se va lasa pana nu va elucida misterul. In acelasi timp, cei de la barul-restaurant unde se va desfasura piesa in care joaca Fran vor atrage atentia acesteia, datorita comportamentului lor straniu si a amenintarilor, nu tocmai subtile. Urmeaza o cursa impotriva timpului pentru descoperirea adevarului, Fran luand in seama doar o parte din sfaturile date de prietenii ei, indianul Ganesh, care nu e de acord cu joaca lui Fran de-a detectivul, si Susie Duke, cea care conduce o firma de detectivi si care ii propune sa intre in echipa ei. De-a lungul romanului vom avea parte de tentative de asasinat, explozii, urmariri si alte lucruri specifice romanului politist.

In buna masura, intuitia lui Fran Varady se dovedeste laudabila, desi afacerile necurate ale sefilor localului unde era angajata nu vor fi legate de crima petrecuta recent. Pe de alta parte, acolo unde se joaca piesa Cainele din Baskerville se descopera dedesubturi nestiute si neasteptate, legate chiar de criminalitatea si nelegiuirile specifice lumii interlope. Detaliile oferite de Fran politiei londoneze isi arata importanta, mai ales ca se gasesc persoane si informatii care duc la limitarea efectelor negative cauzate de retele ale traficului de carne-vie, produse contrafacute, doguri etc., reusindu-se chiar eliminarea unora dintre aceste retele. In orice caz inspiratia si metodele unei singure persoane nu sunt suficiente pentru sucesul sau izbanda intr-o lupta dusa cu lumea interlopa si crima organizata, de aceea Fran realizeaza ca este necesar sa ajute politia cu orice informatie de care dispune.

Fran Varady, o imigranta de origine maghiara, este un personaj care are calitatile unui detectiv, desi nu si le dezvolta indeajuns si nu accepta un parteneriat, incapatanarea facand-o sa refuze chiar ajutorul unui detectiv mai experimentat. Caracteristicile unei carti politiste, suspansul si tensiunea relevate de paginile romanului, imbinate cu o tenta de umor britanic si tragicul situatiei existente in cazul mortii imigrantului de nationalitate romana asigura o lectura captivanta si interesanta pentru cititor, care nu poate rata un final pe masura scrierilor lui Ann Granger. In mod sigur, despre romanul Cu ochii in patru nu se poate spune ca ar fi o carte exceptionala, sau ca face parte din literatura politista-detectivista de top si renume mondial, cum sunt romanele Agathei Christie sau ale lui Dorothy L. Sayers, dar combinatia de elemente clasice si moderne sau contemporane ale genului respectiv este una destul de reusita, atat cei care sunt obisnuiti si cunoscatori ai genului cat si ceilalti, mai ales, putandu-se declara multumiti, relativ la raportul calitate-cost.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]

Majoritatea scrierilor doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu evidentiaza un real talent in descrierea unor personaje si crearea unor fire narative captivante, realitatea istorica fiind impletita in mod inspirat cu faptele si personajele fictive. Printre exemplele de maiestrie si har artistic, justificatoare pentru afirmatia de mai sus, se numara si romanul Intalnire la Elysee.

Cartea prezinta o alta fila din istoria zbuciumata a neamului romanesc, si anume situatia Romaniei in primul razboi mondial, mai exact in februarie 1917, o perioada in care Capitala, Dobrogea, Oltenia si nu numai se aflau sub ocupatie germana. Dintre personajele esentiale in roman se pot aminti colonelul Roman si generalul Dabija, acestia avand ca trasaturi comune simtirile patriotice intense, o anumita prestanta si tarie de caracter specifice unor personalitati, dar si gafele inerente pe care le poate face omul de rand. Subiectul central il constituie lupta dusa de agentii de informatii si contrainformatii ai celor doua tabere, respectiv armata germana si cea romana, in scopul identificarii obiectivelor si planurilor de actiune viitoare ale inamicului. Astfel, sunt prezente elementele din romanul de spionaj, inevitabilele acte de tradare, raspandirea de zvonuri, masluirea de dovezi si altele, care instiga la luarea unor decizii pripite, existenta unor agenti dubli dar si aventurile eroilor insemnand tot atatea puncte favorabile pentru o poveste palpitanta.

La solicitarea colonelului Roman, aflat la Bucuresti, unde e urmarit de nemti, Serviciul de Informatiuni Roman, desi slabit, trimite un spion la Statul-Major al Diviziei 8 Infanterie, condusa de Dabija, scopul fiind descoperirea agentului infiltrat care lucra in favoarea generalului Hentsch de la Marele Cartier General al lui Mackensen. Tensiunea venita ca urmare a sentimentelor si trairilor conexe razboiului genereaza de multe ori realizarea unor fapte necugetate, situatiile intalnite de-a lungul romanului caracterizandu-se prin pericole, imprevizibil, momente de tristete, romantism dar si optimism sau speranta intr-un viitor mai generos.

In paginile cartii Intalnire la Elysee, este prezenta si o poveste de dragoste neobisnuita, in acel cadru dezolant, intre un general si o doamna cunoscuta in societate. Situatiile-limita, schitate cu atentie de autoare, sunt garantii pentru captarea interesului oricarui cititor. Dupa incheierea cu bine a razboiului, adica in favoarea romanilor, ni se prezinta pe scurt revenirea la viata a Capitalei si voiosia locuitorilor, in vara lui 1922 colonelul Roman si maiorul Rosianu depanand amintiri si comunicandu-si noutatile la restaurantul Elysee. Oricum, finalul este unul profund, iar epitetele si metaforele folosite, alaturi de alte figuri de stil, sunt alese cu inspiratie si echilibru. In spiritul in care ne-a obisnuit, autoarea reuseste sa imbine cursiv si coerent mai multe fire epice sau narative, in cadrul aceluiasi capitol, inca o dovada de necontestat a iscusintei unui scriitor. Din vocabular nu lipsesc arhaismele, regionalismele dar nici neologismele sau termenii din limba engleza sau cea franceza. Intalnire la Elysee abunda in rasturnari de situatie, intrigi diverse, tradari, personaje pitoresti, multe din ele usor de indragit, altele provocand repulsie. Aceasta reprezinta doar o mica parte din atuurile scriitoarei, fiind elemente care dau valoare si calitate operei doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu. Romanul, sub amprenta scriitoarei, lasa clar senzatia de autentic, Intalnire la Elysee, alaturi de carti precum Al cincilea as sau Sa nu ne uitam la ceas, facand parte din romanele de spionaj marca Rodica Ojog-Brasoveanu. Ca un indemn, nu pierde sansa de a citi sau de a avea un roman cu un subiect atat de palpitant, in care lumea agentilor secreti si a spionilor de la inceputul secolului XX ne este transpusa in fata ochilor, magistral as zice, de catre Rodica Ojog-Brasoveanu!

Alexandru Trandafir

[ratings]

Maeve Binchy este o scriitoare irlandeza de succes – romancier, nuvelist si jurnalist – primul roman care i-a adus celebritatea in SUA si Marea Britanie fiind Light a Penny Candle, in 1982. Din 1985, publica o lista lunga de romane cu statutul de bestseller, precum Echoes, Silver Wedding, Circle of Friends (carte ecranizata cu succes) si multe altele, alaturi de volume de povestiri, piese de teatru si pentru televiziune premiate. Toate aceste detalii releva talentul autoarei si calitatea scrierilor, renumele mondial bazandu-se atat pe aprecierea publicului larg, cat si pe cea oficiala, a criticilor si juriului.

Fantana Sfintei Ana este una din cele doua carti traduse la editura Nemira ale lui Maeve Binchy, impreuna cu romanul Nopti cu ploi si stele, avand trasaturile clare ale unui roman de dragoste, in care se observa intensitatea sentimentelor si trairilor interioare sau exterioare ale personajelor, dar si elementele care ar putea caracteriza o scriere monografica sau biografica. Astfel, in vreme ce in Nopti cu ploi si stele este descrisa viata si destinul unor personaje de etnii diferite care se intalnesc in cadrul romantic al unei insule din Grecia, romanul Fantana Sfintei Ana prezinta diferitele povesti de dragoste, dar si suferintele sau necazurile apartinand mai multor personaje, membri ai comunitatii din oraselul irlandez Rossmore. Consecinta este aceea ca autoarea realizeaza oarecum o fresca a unei societati traditionaliste, capitolele prezente in roman oferind variatele povesti si lectii de viata transpuse de vocea unor personaje de conditii sau statuturi diverse, de la cei mai simpli, de exemplu taranii sau frizerii, pana la cei mai ‘elitisti’ membri din comunitate, preoti, bancheri, oameni de afaceri etc.

Cadrul special, unul romantic, este descris, in special de padurea de paducei in care se gaseste o pestera, cea in care vin credinciosii pentru a se ruga la Sfanta Ana. Fantana Sfintei Ana este un loc de mare pietate, unde oamenii se roaga pentru implinirea dorintelor, astfel orasul Rossmore constituie un loc special, care poate deveni chiar un obiectiv turistic si religios insemnat, padurea si mai ales fantana respectiva putand asigura un interes crescut in randul posibililor turisti sau vizitatori, pe langa cel deja existent la majoritatea populatiei locale. Atat localnicii, cat si cei de foarte departe stiu sau cred cu tarie ca Sfanta Ana, mama Fecioarei Maria, le asculta rugaciunile, ii vindeca de felurite rani (sufletesti sau trupesti) si le da viata indelungata. Problema apare atunci cand se va pune in discutie construirea unui nou drum care ar putea usura traficul, dar care ar si distruge altarul sfant de la care credinciosii asteapta rezolvarea necazurilor sau tamaduirea bolilor. Intriga romanului devine si mai intensa deoarece, in acelasi timp, vor fi unele persoane dispuse sa accepte distrugerea altarului, dar si altele, destul de numeroase, gata oricand sa se aseze in fata buldozerelor pentru a proteja Fantana Sfintei Ana, considerata o mare binecuvantare. Consecinta acestor tensiuni dintre cele doua parti cu puncte de vedere opuse este ca parintele Flynn se va afla intr-un impas, alegerea uneia dintre tabere fiind destul de anevoioasa.

Aproape fiecare capitol prezinta personajele importante in subiectul de ansamblu al cartii si povestea acestora, felul in care si-au rezolvat dificultatile sau au depasit obstacolele. Unul din personaje este Neddy Nolan, poreclit Molaul Neddy, un om simplu, cinstit si de nadejde, stapan al unei ferme aflate, ca si Fantana Sfintei Ana, in calea traseului pe care ar urma sa se construiasca drumul. Mai intalnim si o batranica, Vera, care pleaca intr-o vacanta pentru persoane singure, la destinatie asteptand-o destule surprize placute. Maureen, apelata Malka de catre prietena ei evreica, Rivka Fine isi prezinta propria poveste, drumul catre succes fiind presarat si cu dezamagiri, insa reusitele acestor doua prietene au importanta mai mare. Barbara, angajata unei banci, relateaza cum si-a petrecut o vacanta oferita de conducere, in conditiile in care a fost “omisa” de la excursia organizata de mai multi dintre colegii de la serviciu. Facem cunostinta si cu doctorul Dermot, un personaj ursuz, sau cu June, o tanara venita de Bloomsday in Dublin, ca turist, dar si pentru a-si intalni verii sai, O’Leary, din partea rudelor mamei sale care a emigrat de mica in SUA. Mai sunt multe alte personaje interesante pe care nu le-am mentionat, dar important este ca punctul comun intalnit este legatura lor cu Rossmore si relatia mai mult sau mai putin apropiata cu Fantana Sfintei Ana.

Din istorisirile si relatarile personajelor aflam povesti de dragoste, tradare, infidelitate, lacomie si multe altele. In acest roman se observa clar si stilul caracteristic al lui Maeve Binchy, prin care personajele gasesc in cea mai mare parte rezolvari favorabile ale problemelor, speranta si optimismul dat de succesul personajelor pe diferite planuri garantand o lectura care aduce buna-dispozitie si relaxare pentru un cititor confruntat cu stresul cotidian. Deci sugestia personala, pe care o am nu doar pentru amatorii genului sau ai autoarei, ci si pentru ceilalti ar fi sa nu rateze aceasta carte, pentru a putea afla finalul pozitiv in care unul dintre membrii comunitatii gaseste o alternativa la planul autoritatilor si a celor interesati de construirea noului drum. Acesta poate fi considerat un roman de dragoste, chiar in sensul mai larg al acestui termen, adica nu numai dragostea dintre un barbat si o femeie, ci si cea pentru o ruda, pentru un principiu, o traditie, un crez sau o credinta, ori pur si simplu reprezentarea ideii de slavire a memoriei stramosilor binecuvantati de minunile Sfintei Ana.

Aceasta recenzie face parte din campania Iubire, Iubire…

Alexandru Trandafir

[ratings]