Misery este un alt roman de groaza al lui Stephen King, maestrul genului horror construind din nou, prin stilul sau caracteristic, o lume in care aparentele pot fi inselatoare, talentul si imaginatia, de care autorul nu duce lipsa reusind sa contribuie la edificarea unei scrieri terifiante, plina de surprize, suspans si tensiune angoasanta.

In acest roman, publicat pentru prima oara in 1987 si aparut la Nemira in 2008 (cea mai recenta editie), se pot gasi asemanari evidente cu o alta scriere de-al lui Stephen King, si anume Povestea lui Lisey. Pentru inceput, se poate mentiona ca actiunea din Misery se petrece intr-un cadru simplu, reprezentat de camera de oaspeti din casa unei foste asistente medicale, Annie Wilkes, decorul acesta unic, relevant pentru ideea de singuratate si izolare, regasindu-se oarecum si in romanul Jocul lui Gerald, sau alte carti marca Stephen King.

Eroul cartii este celebrul scriitor Paul Sheldon, autor al faimoasei serii de romane – cu elemente specifice perioadei victoriene si romantismului – in care personajul central este o tanara pe nume Misery Chastain. Paul Sheldon va suferi un accident de masina, in urma caruia ramane paralizat, descoperind cu uimire, dupa ce se trezeste ca este captivul nebunei Annie Wilkes, cel mai mare fan al lui Misery. Realizarea treptata si dureroasa a faptului ca este la mana unei obsedate si maniaco-depresive precum fosta infirmiera, Annie, il marcheaza profund pe Sheldon si intind la maxim nervii deja slabiti ai acestuia. Dupa ce Annie descopera printre manuscrisele avute de Paul in momentul accidentului si pe cel care incheie ciclul aventurilor lui Misery Chastain, ea ii cere lui Paul sa scrie un alt roman cu Misery ca eroina, fortandu-l sa abandoneze celelalte proiecte ale sale, chiar prin arderea manuscrisului unui alt roman la care a lucrat doi ani. Excesele si extremele care caracterizeaza atitudinea si comportarea Anniei Wilkes il aduc si pe Paul Sheldon intr-o continua stare de tensiune, alertarea tuturor simturilor, consecinta fiind stari de depresie, viziuni pesimiste si renuntarea la lupta pentru supravietuire. Constrans de Annie sa indeplineasca vointele acesteia, el aplica o tactica inteleapta, aceea de a fi de acord cu ea, in asteptarea unui moment prielnic pentru evadarea din casa respectivei femei. Astfel incepe sa scrie un nou roman despre Misery Chastain, desi e constient ca la finalizarea cartii respective Annie doreste sa-l elimine definitiv.

Suspansul caracteristic unei scrieri de-a lui King ofera o lectura palpitanta, iar trairile intense din roman sunt inca un punct favorabil al cartii, motiv pentru care cititorii, mai ales fanii lui Stephen King sau ai genului, nu vor putea spune ca sunt dezamagiti de actiune, ritmul acesteia, intriga sau personaje. Pe intreg cuprinsul acestei carti ne putem delecta cu trasaturile intalnite la opera horror a lui S.K. si cu elementele atractive ale unui roman de groaza. Desi Annie Wilkes ii salveaza la inceput viata lui Paul Sheldon, vedem cum sub o masca a bunavointei se pot ascunde semne evidente ale nebuniei. Caracteristicile enumerate anterior se observa in metodele folosite de Annie pentru a-i forta mana lui Paul: santaj – in schimbul calmantelor il obliga pe Paul sa-i urmeze indicatiile; tortura fizica sau emotionala – privarea de libertate, taierea unei parti din picior, uciderea unui politist venit sa afle unele informatii despre Paul si multe altele, ce pot fi aflate prin lecturarea romanului Misery. Usurinta pe care Annie o arata in luarea deciziei de eliminare a politistului si sugestia ca e dispusa sa repete acest act criminal il terorizeaza din plin pe Paul, acesta neavand, practic la orizont prea multe solutii de a scapa, cu exceptia unui calm greu de gasit si a unei siretenii sporite in descoperirea momentului hotarator.

Si in Misery, ca si in Jocul lui Gerald sau alte romane, Stephen King penduleaza intre amintirile personajelor principale, aflate in dificultate – amintiri traite intr-un mod viu – si actiunea prezenta, descrierea unei etape din copilaria lui Paul, ca si alte amanunte legate de psihologic, avand un rol insemnat in atmosfera specifica unei situatii-limita sau tensionate. Factura psihologica este, in consecinta, una importanta in constructia si structura acestui roman, Misery captivand in mod sigur atentia pasionatilor genului. Se poate observa si un oarecare umor sau sarcasm cu tenta de ironie, Annie punand scroafei din grajdul sau numele eroinei romanelor lui Paul Sheldon, Misery.

Ca o concluzie, Misery este un roman care nu trebuie ratat, mai ales daca te incita cartile si scrierile lui King, sau cele apartinand genului. Deznodamantul romanului nu va dezamagi pe cel care l-a citit, Paul iesind pana la urma cu bine din situatia terifianta in care s-a aflat, desi cu semne vizibile sau ascunse ale traumelor suferite. De aceea va pot spune ca in Misery intalnim din nou elementele atractive ale romanelor lui Stephen King, aceasta carte oferind unul din finalurile optimiste, sau care lasa sa se intrevada o raza de speranta, intalnite in multe din capodoperele maestrului.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului.

Alexandru Trandafir

[ratings]

Povestea lui Lisey este unul din cele mai recente romane scrise de Stephen King, distins cu Premiului Bram Stoker 2006, si aparut la Editura Nemira in ianuarie 2007. Caracteristicile romanelor maestrului genului horror sunt nelipsite in cartea de fata, avand totusi unele trasaturi particulare mai rar intalnite pana acum la scrierile celebrului autor. Romanul Povestea lui Lisey ar putea fi caracterizat drept un fantasy-horror, printre argumente numarandu-se si lumea imaginara si fantastica pe care o construieste, cu multa migala si iscusinta, Stephen King.

Pentru inceput, se pot mentiona tangentele sau similaritatile avute de acest roman cu alte scrieri ale lui King, precum Misery, deoarece subiectele din cele doua romane sunt bazate si pe viata sau destinul unor personaje asemanatoare, doi scriitori de succes, in Povestea lui Lisey, respectivul fiind Scott Landon – sotul lui Lisey (nume de alint care vine de la Lisa), iar in Misery, Paul Sheldon. Lisey, personajul principal al cartii, ramane vaduva dupa moartea lui Scott, ea mostenind o avere insemnata, dar care atrage asupra sa destule probleme, mai ales ca incepe sa primeasca amenintari directe si prin telefon din partea unui strain, Jim Dooley, obsedat de opera scriitorului Scott Landon. In Misery, ca o paralela, personajul central- scriitorul Paul Sheldon- se confrunta cu torturile si sadismul unei fane a scrierilor sale, Annie Wilkes, care il obliga sa reia ciclul intrerupt al seriei de romane in care eroina este Misery Chastain.

Trecand din nou la desfasurarea actiunii romanului Povestea lui Lisey, eroina romanului trece asadar prin diverse incercari si tensiuni cauzate de situatiile-limita care abunda in pericole, iar starile de spirit extreme la care sunt supusi nervii sai cunosc o amplificare sau accentuare datorata unor surprize pastrate pentru ea de sotul defunct, Scott. Incercarile grele pe care Lisey trebuie sa le depaseasca sunt dublate de povara ordonarii si administrarii teancurilor uriase de manuscrise ale scriitorului Scott Landon, manuscrisele respective fiind vanate nu doar de catre maniacul tentat sa profite de o tinta asa de facila precum Lisey, ci si de catre editori nemilosi sau fara scrupule. Hartuiala venita de la nebunul depresiv si de la un editor cunoscut de sotul ei o agaseaza si o  istovesc pe Lisey, care isi gaseste refugiul in lumea fantezista si aparent plina de magie pe care sotul ei Scott i-a prezentat-o in trecut si pe care o descrie in unele manuscrise prafuite, gasite de sotia lui in biblioteca-atelier de care scriitorul a dispus in timpul vietii. Unul din manuscrise se intituleaza chiar ‘Povestea lui Lisey’, fapt socant, cel putin in prima faza, pentru Lisa Landon. Eroina cartii va simti oarecum o apropiere tangibila fata de sotul ei mort, mai ales in lumea creata de imaginatia nestavilita a acestuia, impresia femeii fiind ca Scott e viu din anumite puncte de vedere, primind niste ‘sfaturi’ sau incurajari ’emanate’ de paginile manuscriselor citite sau ca urmare a ‘intalnirilor’ din lumea numita metaforic Bu-Luna, unde se gaseste si mormantul fratelui lui Scott, Paul Landon. In lumea reprezentata de Bu-Luna poti intalni creaturi ciudate si infricosatoare, cum ar fi uriasul, trupuri cu aspectul unor umbre si paloare cadaverica, animale sau stafii hamesite care isi asteapta victimele.

In acest thriller cu adevarat suav si diabolic, Stephen King dovedeste inca o data ca poate edifica si trasa cu usurinta o lume obisnuita si autentica la prima vedere, dar care poate ascunde o alta launtrica, interioara, caracterizata prin senzatii si trairi variate, precum cele de angoasa, teroare, suferinta, depresie sau nebunie samd. Transformarea unui univers comun intr-unul special se realizeaza cu subtilitatea si stilul inconfundabil marca Stephen King. Pentru a descoperi care sunt personajele sau detaliile importante ale actiunii pline de suspans si tensiune, pe care nu le-am prezentat sau mentionat, solutia o reprezinta citirea romanului Povestea lui Lisey.

Dupa ce vei citi aceasta carte cred ca vei fi de acord cu descrierile celor de la New York Times‘ (“Bu-Luna – o sursa de teroare perpetua, o magie in care plonjezi cu o fascinatie morbida”) sau ale Publishers Weekly’ (“O poveste de dragoste pasionala, terifianta si delicata. Cu acest roman, descoperi… tentatia nebuniei – o lume a rasului sardonic, a formelor intunecate furisandu-se, a miasmelor exotice” , “un amestec de bucurie, teroare si durere”), cu referire la Povestea lui Lisey. Elementele specifice literaturii fantasy si horror pot garanta captivarea cititorilor pasionati de astfel de scrieri.

Pentru a concluziona, in opinia mea cartea de fata nu se ridica pana la nivelul inalt atins de romane ca Orasul bantuIT, Shining, Salem’s Lot sau Christine, dar nici nu as putea spune ca fanii autorului sau genului vor fi dezamagiti in totalitate de realizarea lui Stephen King. Oricum, desi nu am fost impresionat chiar intr-un mod placut sau pe masura asteptarilor, conform standardelor impuse chiar de King, lucrul acesta reprezinta o chestiune de gusturi si alegeri, astfel incat fiecare poate sa lectureze romanul pentru a-si impartasi experienta si a confirma-infirma opinia mea sau a-si argumenta propriul punct de vedere. Nu mi-a ramas decat sa va urez o lectura placuta si satisfacatoare.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]

Romanul Sa nu ne uitam la ceas al doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu face parte din colectia Suspans a Editurii Nemira, subiectul fiind unul tipic romanelor de spionaj, iar autoarea, prin iscusinta si simtul fin folosite cu succes in reconstituirea sau redarea cat mai fidela a unor fapte si etape din istoria neamului romanesc, utilizand bineinteles si unele elemente fictive, ofera din nou o mostra a talentului inegalabil, observat si in alte carti precum Al cincilea as, Intalnire la Elysee sau A inflorit liliacul.

Senzatia de autentic si palpabil, plus creionarea inspirata a unor personaje pitoresti sunt printre punctele forte nelipsite din aceasta carte. Actiunea romanului se desfasoara in vara anului 1943, pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Intriga din roman se declanseaza in momentul in care baronul Kurt von Sundlo, membru marcant al armatei germane, ranit pe frontul de lupta, soseste in Romania pentru a-si petrece vacanta de o luna menita sa-l recupereze din convalescenta. Dupa ce se cazeaza la hotelul Athenee Palace din Capitala, unde o intalneste pe misterioasa doamna Elvira Manu, care dorea o companie cat mai placuta pentru doua saptamani din vacanta de vara, decide la sugestiile Elvirei sa plece cu aceasta departe de ochii indiscreti ai spionilor germani, romani sau ai Aliatilor, mai exact la Eforie, pe litoralul romanesc al Marii Negre. Treptat putem spune ca se infiripa o idila intre cei doi, chiar in conditiile limitelor sobrietatii impuse inca din clipa in care s-au cunoscut.

In paralel cu acest fir narativ autoarea ne prezinta celalalt fir epic important in povestea cartii, cele doua planuri ale actiunii ajungand destul de repede sa se intrepatrunda si sa devine un plan unic, dar cu mai multe ramificatii. Cel de al doilea plan descrie asadar traiectoria sau drumul parcurs de un spion al Aliatilor, Octavio de Villar, spaniol descendent al unei familii instarite de burghezi, trimis de serviciile secrete britanice pe urmele lui Kurt von Sundlo, cu scopul de a afla de la baronul neamt  planurile secrete referitoare la armele-surpriza pastrate de cel de-al treilea Reich pentru lovitura decisiva si castigarea razboiului. Astfel se poate intelege importanta personajului Kurt von Sundlo pentru taberele implicate in cel de-al doilea razboi mondial, ca si atentia neobosita a spionilor sau agentilor din diversele servicii secrete. Octavio de Villar trece mai intai prin sudul Frantei pentru a o gasi pe sotia baronului, Manja von Sundlo, care i-ar putea fi de ajutor in tentativa acestuia de a-si indeplini misiunea asumata, in conditiile unor rezultate cat mai satisfacatoare. Caracteristicile romanelor marca Rodica Ojog-Brasoveanu se observa si aici, portretizarea personajelor (taria de caracter, spiritul, fizicul, trairile sufletesti intense etc.) imbinandu-se de minune cu aventurile si pericolele prin care trec personajele, evenimente relatate cu multa siguranta, forta a cuvantului si  naturalete. Agentul secret Octavio de Villar hotaraste sa ajunga in Romania impreuna cu baroana Manja von Sundlo pentru a-l intalni pe Kurt. Astfel, ajunsi in Bucuresti, cei doi se vor caza la acelasi hotel in care se gasesc si baronul von Sundlo si Elvira Manu.

Printre spionii sau agentii romanilor care lupta impotriva intereselor germanilor se numara si printul Stefan Duca, alaturi de colonelul retras din activitate Ovidiu Tamas si receptionerul hotelului Athenee Palace, Basile (pe numele real Vasile Sfetcu). Spionii nemtilor sunt reprezentati de o baroana, Edith von Kohler, subordonatul acesteia, Herr Walter si altii, unii recrutati chiar dintre romani. Temandu-se de o posibila influenta negativa sau de acte de spionaj din partea Elvirei Manu, asupra lui Kurt von Sundlo, agentii nemti decid eliminarea acestui potential pericol, neluand in calcul anumite consecinte negative. Cu ocazia unui spectacol dat de celebrul rapsod al vremii, Grigoras Dinicu, in sala de receptie a hotelului mentionat, la care se strang toate personajele cu importanta in intriga sau subiectul cartii, germanilor li se ofera ocazia de inlaturare a Elvirei.

Umorul este si el prezent in paginile romanului, alaturi de dramatismul logic al unor situatii intalnite in vreme de razboi. Cititorul se poate delecta cu suspansul unor situatii-limita, rasturnari de sansa, portretul personajelor memorabile, replici taioase si amuzante si multe altele care se descopera doar citind romanul fascinant ‘Sa nu ne uitam la ceas’. Elementele cuprinse in cartile de spionaj sunt dublate de autenticul unor carti de istorie (prin personajele si evenimentele reale mentionate in roman), in ciuda infloriturilor menite sa dea aerul beletristic necesar. Nu se pot omite nici savurosii termeni ‘invechiti’ sau cei imprumutati din alte limbi, factor suplimentar care contribuie si el, alaturi de ceilalti, la crearea unei atmosfere propice in roman, pentru a surprinde in mod placut un cititor neobisnuit cu opera sau stilul doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu.

Intoarcerile frecvente de situatie si imprevizibilul sunt garantii pentru mentinerea unui interes crescut in randul cititorilor, figurile de stil precum si intelesul metaforic al unor intamplari insemnand alte bile albe bifate de roman. Pentru talentul si modul sau stilul propriu de a scrie si comunica un mesaj cititorului, sugestiva este si imaginea de final descrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu in romanul Sa nu ne uitam la ceas. Pentru aflarea detaliilor din roman si a deznodamantului interesant trebuie doar sa lecturezi cartea. Dupa citirea acestui roman sunt sigur ca oricine va fi dispus sa asimileze aprecierile mele la adresa operei marii doamne a literaturii politiste romanesti. Ca incheiere nu pot decat sa va indemn sa parcurgeti paginile acestei scrieri palpitante, o carte  care nu te va lasa rece.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]

Necunoscuta din congelator este unul din romanele politiste de exceptie ale cunoscutei scriitoare Rodica Ojog-Brasoveanu, constituind o noua dovada a stilului admirabil si a talentului incontestabil de care dispune autoarea in creionarea unei lumi cat mai apropiate de obisnuitul cotidian, dar cu intamplari sau coincidente care frizeaza incredibilul si o actiune ce devine tot mai tensionata si captivanta pe masura ce ne cufundam in povestea vietii personajelor, majoritatea comune si normale, unele speciale, cu trasaturi distinse, personaje ‘schitate’ cu iscusinta, echilibru si pricepere. In opinia mea romanul Necunoscuta din congelator este unul din romanele de top cu intriga politista-detectivista, daca nu chiar cel mai bun dintre acestea, scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu, alaturi de carti precum 320 de pisici negre sau Disparitia statuii din parc.

Pentru a-mi argumenta afirmatiile de mai sus voi prezenta pe scurt subiectul si intriga din roman, actiunea urmarind mai multe fire narative si parcurgand evolutia simultana a evenimentelor petrecute in viata unor personaje aparent fara legaturi sau relatii intre ele. Actiunea din acest ultim roman al inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu se desfasoara in cadrul Bucurestiului de la sfarsitul secolului XX – inceputul secolului XXI. Intriga cartii rezida in primirea unor colete macabre de catre locatarii unui imobil din Capitala, care contin parti din trupul unei femei despre care nu se cunoaste nimic, cel putin la inceputul romanului si pana se rezolva cazul – membre, cap etc. Primul care descopera o parte din corpul femeii este Harald Balacescu, un diplomat care a fost plecat in strainatate pentru o lunga perioada de vreme, el gasind, dupa intoarcerea la apartamentul din imobilul respectiv, in propriul frigider-congelator, o parte din cadavrul femeii necunoscute. Dupa acest episod neobisnuit si odios, intamplarile si evenimentele incep sa se precipite, vara torida parand a-l obliga pe potentialul criminal sadic sa accelereze ritmul debarasarii de fragmentele apartinand trupului transat cu sangele rece al unui macelar. O alta familie din acelasi bloc, familia Dimitrescu, va fi destinatara unor fragmente din corpul femeii transate.

Politia si organele legii se confrunta asadar cu bizareriile unui caz nemaivazut, detaliile si informatiile privind identitatea victimei lipsind cu desavarsire, alt obstacol fiind si impresia de teama, neliniste sau de ascundere a anumitor fapte din trecut pe care o lasa locatarii interogati, mai ales cei care primesc acele colete rezultate dintr-o crima odioasa, reticenta persoanelor respective incurcand si mai mult inspectorii si anchetatorii. Urmarea este ca politia incepe sa acumuleze suspiciuni si fata de cei care sunt vizati de ucigas pentru trimiterea pachetelor nedorite. Desi punctele comune sau legaturile dintre locatarii imobilului cu pricina par inexistente, un inspector descurcaret, Dinu Manescu, fiul unui instarit avocat, descopera o posibila conexiune, numele de Martian gasindu-se si in agenda familiei Dimitrescu si in cea a diplomatului Balacescu. Desi se poate dovedi o pista care nu are vreo legatura cu dosarul “necunoscutei din congelator”, inspectorul Manescu decide investigarea eventualei coincidente a aparitiei numelui unui personaj cu un trecut sumbru si  prezentul unei vieti de cartofor – Razvan Martian. Pe parcurs incep sa se petreaca unele crime cu iz de vendetta, criminalul care pare sa razbune amintiri ale trecutului neavand, in aparenta, vreo treaba cu “necunoscuta din congelator”. Alte personaje care au o anumita importanta in poveste sunt doctorita Ecaterina Sofron, comparata de sotul ei Dumitru cu o ‘terorista’, familia avocatului Dragusin, un striper – Ciprian Poenaru, inspectorul Panait dar si altii. Importanta covarsitoare in solutionarea acestui caz o are inspectorul Panait, alaturi de asa-zisa bona a copilului familiei Dimitrescu, domnisoara Lola Damian, care ascunde secrete de neinchipuit la inceputul socantelor primiri de pachete macabre si scabroase.

Complexitatea povestilor de viata ale personajelor, dezvoltarea cu naturalete a mai multor microsubiecte, intrigi variate (dragoste, parvenitism etc.) si laturi multiple ale firului epic principal, din care rezulta fire narative secundare, dar esentiale pentru dosarul cunoscut drept “necunoscuta din congelator” sunt doar unele dintre punctele forte ale romanului. Constructia romanului Necunoscuta din congelator este una echilibrata, mai ales prin buna elaborare a unei intrigi solide si reusita combinarii optime intre pasajele descriptive, portretizatoare, si ‘scenele’ caracteristice unui thriller politist de calitate, cititorul putandu-se identifica uneori cu deciziile sau actiunile personajelor. Astfel autoarea edifica si asigura o lectura captivanta, traita cu sufletul la gura de cel care parcurge filele romanului, actiunea cartii fiind cu siguranta una care nu se destrama pe parcurs si ‘conservand’ pana la final interesul avut de cititor. Coerenta si fluiditatea povestii cartii, imprevizibilul si coincidentele intalnite la tot pasul, sansa care o aduce pe una din fiicele victimei intr-o sectie de politie unde este afisat portretul-robot al figurii decedatei, fapt care duce la identificarea persoanei respective, reprezinta tot atatea puncte forte ale scrierii. Inlantuirea unor destine sau prezentarea unor traiectorii diferite parcurse de personajele cu rol relativ important in carte garanteaza marca inconfundabila a scrierilor doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu si stilul aflat sub semnul autenticului.

Deznodamantul profund al romanului Necunoscuta din congelator este relevat de imaginea idilica si debordanta prin optimism si gandire pozitiva a cuplului de indragostiti mergand mana in mana, comparat cu un tot unitar sau ansamblu ce nu poate fi ‘erodat’. Tenta sau intentia metaforica si chiar de pilda moralizatoare este, deci evidenta in finalul romanului. Pot spune, sub forma unei concluzii ca, prin Necunoscuta din congelator, Rodica Ojog-Brasoveanu a realizat o incheiere apoteotica a unei cariere prolifice si a unei opere indeajuns de vaste pentru a o situa printre cei mai buni si valorosi scriitori de literatura politista si nu doar atat. Indemnul meu este acela de a lua parte la o experienta palpitanta, prin lecturarea acestui roman.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]