Omul din castelul inalt face parte din romanele care au obtinut premiul Hugo, fapt ce demonstreaza, in ciuda subiectivitatii (cititorilor si criticilor), valoarea unui roman SF. Scrisa in 1962, cartea de fata prezinta ipoteza unei lumi in care germanii au castigat cel de-al doilea razboi mondial, alaturi de japonezi. Astfel, dupa impartirea teritoriala de dupa razboi se ajunge ca estul SUA sa fie ocupat de nemti, iar coasta vestica sa revina japonezilor. In aceste circumstante, un scriitor obscur de SF, Abendsen, va scrie  o carte, in care cei care au castigat razboiul sunt Aliatii, exact ca in realitatea stiuta, urmarea editarii unui astfel de roman fiind retragerea lui Abendsen si a familiei acestuia intr-un fel de castel, pentru siguranta proprie.

Pe parcursul romanului va fi prezentata interactiunea dintre personajele de natii/etnii diferite, legaturile de afaceri dintre un american (Childan) si un reprezentant al japonezilor (Tagomi) reliefand in buna masura diferenta dintre culturile respective. Ciocnirea celor doua culturi este socanta, din punct de vedere al efectelor, personajele Childan si Tagomi traind sentimente intense; zbuciumul lor sufletesc  se dovedeste important in ansamblul firului epic al cartii. Desi la inceput se observa un sentiment de inferioritate din partea americanilor (a evreilor in special), pe parcurs atitudinea acestor personaje fata de ocupantii germani sau japonezi va deveni mai demna, increderea in fortele proprii revenind la un nivel ridicat. Intre timp, nemtii dezvolta un program spatial, pregatindu-se de calatorii pe Luna, Marte sau alte planete. Un alt element esential este reprezentat de existenta unui oracol chinezesc, I Ching, acesta putand oferi raspunsuri la diversele intrebari pe care le pun oamenii, cu referire la cursul evenimentelor.

Desi in aparenta lumea in care traiesc personajele este una reala, oracolul, printr-un raspuns la o anumita intrebare va sugera ca de fapt lumea respectiva este o plasmuire a realitatii, un univers populat de naluciri si fantome. Concluzia impusa este aceea ca realitatea o constituie lumea in care Aliatii au iesit invingatori in cel de-al doilea razboi mondial, aidoma supozitiei din cartea “omului din castelul inalt”, personajele cartii lui Dick traind, deci intr-o pseudorealitate.

Lucrurile care definesc si acest roman al lui Philip K. Dick sunt interesul pentru limita dintre real si inchipuire, personajele – majoritatea fiind oameni obisnuiti, fara trasaturi incredibile sau cu abilitati iesite din comun, dar care joaca un rol important in roman s.a.m.d. Omul din castelul inalt contine, cu alte cuvinte, elemente asemanatoare cu cele din Ubik, existand, poate, o stare de confuzie iscata mai ales de finalul romanului, care indeamna cititorul la oarecare reflectii. Elementele SF nu lipsesc, insa firul epic si incertitudinea degajata de personaje, tensiunile resimtite de acestea vor fi puncte majore
pentru ca cititorul sa nu rateze lecturarea cartii. De aceea, in incheiere, pot spune ca Omul din castelul inalt, roman distins cu premiul Hugo in 1963, este o carte care nu-ti dezamageste asteptarile, mai ales cunoscand vechimea scrierii si stilul lui Dick.

Alexandru Trandafir

[ratings]

Romanul Sezonul otravit a aparut in 2007 in cadrul colectiei Nemira Damen Tango si este unul din romanele greu de uitat ale ultimilor ani. Tasha Alexander, autoarea acestei carti remarcabile prin intriga, personaje, atmosfera si nu in ultimul rand prin ritmul actiunii, a debutat memorabil, conform celor de la Booklist, cu romanul And Only to Deceive in 2005. Altfel spus, avem de-a face cu o scriitoare destul de recent aparuta in bransa romancierilor, succesul si aprecierile primite fiind o dovada a talentului si resurselor de care dispune scriitoarea.  Cel putin dupa calitatea si valoarea destul de ridicata a romanului Sezonul otravit, pot spune ca perspectivele autoarei cartii mi se par mai mult decat promitatoare, in directia devenirii unui nume larg cunoscut in literatura mondiala.

Sezonul otravit se poate caracteriza drept un mix reusit al elementelor specifice literaturii romance, politiste si chiar istorice. De altfel, cuvintele de pe coperta – “mister si romantism in stralucitoarea epoca victoriana” – se potrivesc de minune cu actiunea si subiectul din roman, fiind o sinteza atragatoare pentru cititori.

Cartea incepe intr-un mod interesant, autoarea selectand poezia ‘In sfarsit, secretul s-a aflat’, de W.H. Auden, un fel de indiciu pentru subiectul sau actiunea romanului, dar si un echivalent al clasicului prolog. Actiunea din roman se desfasoara , cu aproximatie, pe la sfarsitul secolului XIX, intr-o perioada in care ocupanta tronului Angliei era Maiestatea Sa regina Victoria . Eroina cartii este lady Emily Ashton, tanara vaduva a lui Philip, viconte de Ashton. Printre personajele care apar si au un rol important in intriga romanului este si Charles Berry, un gentleman care starneste valva intre aristocratii si nobilii englezi, prin pretentiile sale referitoare la mostenirea tronului Frantei. Un alt subiect fierbinte la Londra, dar si in restul Angliei, este prezenta unui hot de bijuterii, obsedat de Maria-Antoaneta, mai exact de obiectele care i-au apartinut acesteia. Respectivul hot isi indreapta atentia catre toti posibilii detinatori ai obiectelor mentionate, semanand panica, haos si nesiguranta in randul acelor proprietari care se stiu implicati, amenintarea dovedindu-se din ce in ce mai accentuata pe parcursul cartii, prin aparitia mai multor crime si tentative de reducere la tacere a celor care au informatii in cazul furtului, si nu numai.

Trasaturile romanului de dragoste nu se lasa asteptate, printre ele gasindu-se existenta unor rivali in iubire, pretendenti la mana eroinei, sau pretendentii la mana unora dintre domnisoarele din inalta societate. Scriitoarea asigura suspansul necesar firului narativ, alaturi de intriga romantica fiind importanta si intriga detectivista. Astfel, Lady Emily Ashton va incerca elucidarea enigmei crimelor petrecute, dar si identificarea misteriosului cavaler care i-a trimis mai multe ravase de amor in limba greaca. In cazul crimelor, Emily va beneficia, cum e si normal, de suportul politiei (prin inspectorul Manning) pentru a descoperi faptasul. Printre cei care o curteaza pe Emily se numara un nobil, Colin Hargreaves, important slujitor al intereselor regatului britanic, prin functia ocupata, Jeremy, un duce, dar si Charles Berry, al carui caracter nu se dovedeste tocmai potrivit in raport cu pretentiile c-ar fi mostenitorul tronului Frantei, la care aspira in cazul reusitei loviturii de stat pe care o planuia alaturi de acolitii sai din Franta. Lovitura de stat respectiva era menita, bineinteles, sa  darame republica si sa instaureze o noua monarhie in Franta.

Pe parcursul romanului, sentimentele romantice sau de alt tip, scenele de urmarire sau demascare a celor care si-au tainuit identitatea, intalnirile idilice intre indragostiti, dar si multe altele fac parte din arsenalul unui roman memorabil, de care cititorul nu se poate declara dezamagit. Rasturnarile de situatie si tradatorii nu lipsesc, factor suplimentar favorabil unei lecturi palpitante si de calitate. Faptul ca finalul romanului si rezolvarea misterelor sunt imprevizibile pana in paginile de final pot fi considerate o alta proba a maiestriei autoarei, gradarea sau tempo-ul evolutiei povestii garantand un interes real in randul cititorilor.

In Sezonul otravit, Tasha Alexander creioneaza, cat mai veridic posibil, atmosfera existenta in aristocratia engleza din epoca victoriana, iar personajele, mai ales cele reprezentative in roman, sunt destul de atent si bine elaborate pentru a oferi verosimilitate. Finalul cartii este unul inspirat in opinia mea, cel care a citit Sezonul otravit ramanand multumit si incantat de impresia lasata, per total, de romanul unei scriitoare cu sanse mari la o cariera prolifica, si anume Tasha Alexander.

Alexandru Trandafir

[ratings]

Stephen King reuseste iarasi, prin romanul Apocalipsa (The Stand – titlul original din engleza), sa creeze o carte remarcabila, in care personaje aparent simple, fara trasaturi fizice si morale deosebite, se vor confrunta cu situatii imprevizibile, surprize nu tocmai placute, iar lumea si intamplarile care tin de cotidian vor fi bulversate de elemente fantastice, chiar magice, cu importanta la nivel cosmic. Putem spune ca acest roman se apropie, ca valoare si calitate a scrierii, de capodopere precum Orasul bantuIT, Salem’s Lot, Shining sau Christine. Apocalipsa este o fantezie epica scrisa in maniera americana, Stephen King dorind sa edifice un fel de replica la trilogia lui J.R.R. Tolkien, Lord of the Rings.

In Apocalipsa, King ne aduce din nou o mostra a talentului sau, prin folosirea iscusita si plina de imaginatie a carcateristicilor eternei lupte dintre Bine si Rau. Cu rabdare si perseverenta, lucruri definitorii si pentru alte scrieri de-ale autorului, ni se puncteaza conflictul (interior sau exterior) dintre latura intunecata si cea luminoasa, confruntare specifica omului, stiintei, vietuitoarelor planetei etc. Se pot observa deci anumite asemanari intre romanul Apocalipsa si Mobilul, carte in care este prezentata o alta viziune apocaliptica a lui Stephen King. In timp ce romanul Mobilul are ca factor declansator al intrigii semnalul caracteristic telefoniei mobile, Apocalipsa aduce in discutie raspandirea accidentala a unui virus letal.

Intriga din romanul Apocalipsa este legata de un presupus accident survenit in laboratoarele unei baze militare americane, loc unde aveau loc diferite teste pentru crearea de arme biologice. Consecinta este infestarea populatiei cu un virus extrem de periculos, asemanat gripei, dar cu efecte mult mai rapide si dezastruoase. Virusul respectiv va fi cunoscut sub mai multe denumiri (Captain Trips, Supergripa – cele mai cunoscute pentru populatie, pe langa numele oficial si altele). Cu toate acestea, exista o mica parte a populatiei care este imuna la virusul Supergripei. Dupa ce se descriu si relateaza anumite detalii sau evenimente cu iz biografic din viata unor personaje care se dovedesc importante, chiar esentiale in povestea romanului, actiunea se precipita, atingand pe alocuri un ritm ridicat al tensiunii, specific situatiilor-limita intalnite in cadrul unei lecturi palpitante. Astfel, se contureaza lupta dintre fortele opuse, cele ale intunericului si respectiv, cele ale luminii. O mare parte a populatiei care a supravietuit Supergripei incepe sa viseze o batrana negresa, Mother Abagail, care ii cheama spre vest, multi altii pe Randall Flagg, supranumit Omul Intunecat sau Momaia Ambulanta, care ii atrage spre est, iar unii vor avea vise si cu Randall Flagg si cu Mother Abagail. Pe parcurs, dupa cum va evidentia si lecturarea acestei carti, cititorul devine martor sau chiar ‘participant’ la aventurile eroilor si la evenimentele semnificative care conduc la ciocnirea celor doua tabere. Va fi evident faptul ca Randall Flagg este slujitorul Satanei, iar Abagail Freemantle vocea si ‘pionul’ lui Dumnezeu, in confruntarea sangeroasa initiata de fortele Intunericului.

Din tabara Binelui, aflata la est de Rocky Mountains, fac parte un surdomut (Nick Andros), un debil mintal (Tom Cullen), Stu Redman, Frances Goldsmith, Larry Underwood si altii, mai mult sau mai putin importanti. Vor exista si tradatori, mandria si ura facand pe anumite personaje sa se alature Omului Intunecat, in echipa caruia sunt inclusi oameni de toate facturile si moravuri variate, de cele mai multe ori indoielnice. Printre personajele de proasta factura si cu un caracter slab se numara si fostul detinut Lloyd Henreid, mana dreapta a Momaii Ambulante (Randall Flagg), sau Donald Melbert, poreclit Trashcan Man.

Stilul specific al lui King, caracterizat de suspansul si tensiunea situatiilor, emotiile intense ale personajelor, rasturnari spectaculoase de situatie si de sansa, este dublat de elemente precum cele stiintifice (virusul, prezentarea unor simptomuri specifice, mentionarea unor arme cu potential distructiv urias…) si cele care frizeaza fantasticul (magia si vraja puternica pe care o utilizeaza Randall Flagg, capabil sa leviteze, sa isi trimita spiritul in trupul unei ciori sau al altui animal etc.; personificarea, in cazul unor animale precum nevastuicile sau lupii; legatura spirituala dintre Mother Abagail si Dumnezeu; interventia cu aspect de pedeapsa a Domnului in stabilirea unui deznodamant favorabil fortelor Binelui, si multe altele). Desi Apocalipsa este o carte cu o marime impresionanta, chiar putin exagerata, ea poate fi o scriere captivanta pentru un cititor inzestrat cu rabdare si mai ales pasionat de opera lui Stephen King, sau pentru un fan al genului din care face parte romanul.

Pentru a incheia recenzia, as putea spune ca finalul romanului, ca si simbolul Ochiului (care poate fi si o Cheie), este unul metaforic, sugerand ca Raul sau Intunericul este, eventual, conditia sine qua non pentru ideea Binelui sau cea de Lumina. Impresia pe care mi-a lasat-o cartea, cel putin in unele momente, este aceea ca Stephen King a pacatuit, in special prin mentionarea sau relatarea unor amanunte de multe ori  fara importanta in povestea spusa, unele fiind plictisitoare si neinteresante. Oricum indemnul sau mesajul pe care-l transmit iubitorilor genului si ai scriitorului este acela de a nu rata acest roman memorabil, deoarece nu vor fi dezamagiti dupa ce au lecturat Apocalipsa, o carte inclusa in colectia Suspans a editurii Nemira.

Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului

Alexandru Trandafir

[ratings]

Marte rosu este primul volum al asa-numitei Trilogii Martiene, urmatoarele fiind Marte verde si Marte albastru, toate deja publicate in colectia Nautilus a Editurii Nemira. Marele Arthur C. Clarke a spus ca aceasta este de departe cea mai buna serie care trateaza subiectul colonizarii planetei Marte. Este, de asemenea o lucrare ce intra in categoria hard science fiction. Pentru cei care nu stiu, hard SF-ul pune un accent deosebit pe latura tehnica, riguros stiintifica a lumii pe care o descrie. Exista insa si o foarte puternica componenta soft, care se manifesta prin conturarea in detaliu a psihologiei personajelor principale, atat individual, cat si in cadrul social.

Actiunea cartii incepe in jurul anului 2020, odata cu prima misiune umana de colonizare a planetei Marte. Pionierii sunt un grup de 100 de oameni de stiinta, cei mai buni din lume in domeniile lor, majoritatea americani sau rusi, alesi in urma un riguros proces de selectie, care a culminat cu o perioada de acomodare de un an petrecuta in Antarctica, intr-o izolare totala de civilizatie. Pe parcursul lungii calatorii, la bordul navei Ares, incep sa se remarce cateva caractere aparte, aparent nepotrivite cu specificul misiunii care urmeaza. Explicatia consta in faptul ca multi au mintit la chestionarele psihologice pentru a fi siguri ca vor fi acceptati in program. Avem astfel toate premisele necesare derularii unui fir epic complex, cu conflicte sociale, sentimentale, de ideologii, care lasa cititorul sa decida cu cine simpatizeaza si sa isi puna intrebari referitoare la actiunile pe care le-ar intreprinde in situatii similare. Autorul nu nedreptateste sau avantajeaza personajele pe care le creeaza si prezinta evolutia si faptele lor intr-un mod realist si echidistant, dar, in acelasi timp sondeaza in profunzime structura lor psihica si afectiva. Exista doua mari directii pe care suntem purtati de naratiune: pe de o parte intemeierea asezarilor pe suprafata planetei si pe satelitul natural Phobos, realizarile ingineresti remarcabile si primii pasi ai proceselor de incalzire si terraformare, iar pe de alta parte evolutia personajelor si interectiunile dintre ele in cadrul societatii martiene emergente. Perspectiva e la persoana a III-a, dar urmareste succesiv si de aproape actorii importanti, oferind detalii despre modul de gandire si scopurile fiecaruia.

Personajele principale ale romanului sunt John Boone, primul om pe Marte intr-o misiune anterioara, ale carui cuvinte “istorice” rostite in timp ce cobora din modulul de asolizare au fost Ei bine, iata-ne! Este un individ vesel si carismatic ce nu are niciodata discursuri pregatite, dar gaseste  instinctiv si cu lejeritate cele mai potrivite vorbe in orice situatie si este agreat de aproape toti ceilalti; Frank Chalmers este conducatorul formal al grupului american si un foarte abil politician. Ca si caracter este mai degraba retras si prefera sa foloseasca metode neconventionale in a-si atinge scopurile, in detrimentul confruntarii directe. Principiile dupa care actioneaza de multe ori pot fi incadrate cu lejeritate in categoria machiavelice; Maia Toitovna, conducatoarea grupului rus este cea care ii pune in conflict pe Boone si Chalmers, dandu-le semnale pozitive ambilor, nici ea nefiind sigura pe care din cei doi il iubeste. Este foarte temperamentala si imprevizibila; Sax Russel, fizician, principalul sustinator al ideii de terraformare a planetei. Adeptii acestei strategii se vor autointitula “verzii”; Ann Clayborne, geolog, este impotriva terraformarii si crede ca frumusetea si echilibrul lui Marte nu trebuie alterate de interventia omului. Ea devine astfel conducatorul gruparii “rosii”; Hiroko Ai, experta in bio-inginerie si ecosisteme, construieste si intretine serele in care se cultiva hrana, atat pe nava Ares, cat si in primul oras de pe Marte – Underhill. Ea imbina intr-un mod foarte neconventional stiinta si misticismul, dand nastere la ceea ce am putea numi prima religie martiana, asemanatoare in principiu cu panteismul. Dupa cativa ani, dispare din Underhill impreuna cu un grup de apropiati si formeaza o colonie ascunsa. Motivele acestei disparitii raman mult timp un mister; Arkadi Bogdanov este un excelent inginer, usor excentric, care militeaza pentru independenta societatii martiene fata de Pamant, idee pe care o expune inca pe parcursul drumului la bordul Ares. Si el are un grup de adepti, iar doctrina pe care o promoveaza seamana foarte mult cu socialismul; Phyllis Boyle este, de asemenea geolog. Are o optica diferita de majoritatea celor din “prima suta” si considera ca Marte trebuie exploatat la maxim pentru a trimite resursele pe Pamant. Datorita relatiilor pe care si le creeaza cu corporatiile transnationale de pe Pamant, se indeparteaza de grupul initial de colonisti si isi atrage multe antipatii din partea acestora. Marele ei proiect este construirea unui elevator spatial cu ajutorul caruia exploatarea resurselor sa devina mult mai profitabila.

Alt punct de atractie al acestei carti este descrierea realizarii proiectelor ingineresti la scara mare, care ne pun serios imaginatia la lucru. Orasele martiene sunt construite, de obicei in cratere de impact, sub cupole uriase. Robotii care efectueaza munca fizica au dimensiunea cladirilor, iar dupa programarea initiala sunt complet autonomi. Energia electrica este produsa de deja banalele reactoare nucleare, dar si de colosale panouri solare care orbiteaza planeta. Cel mai grandios proiect este insa elevatorul spatial. In principiu, acesta este format dintr-un asteroid ancorat de planeta printr-un cablu din nanotuburi de carbon, de 10 m in diametru. Pe acest cablu circula vagoane care transporta oameni sau resursele exploatate din adancurile planetei. Arthur C. Clarke a fost printre primii scriitori care au popularizat aceasta idee, iar in onoarea lui, asteroidul de care este sustinut elevatorul martian este denumit Clarke. Acest elevator are, insa viata scurta, iar in momentul dezastrului, Marte sufera un soc urias datorita cablului ce se prabuseste cu o forta incredibila, infasurandu-se de doua ori in jurul planetei.

Marturisesc sincer ca am fost impresionat de acuratetea si asiduitatea cu care Kim Stalnley Robinson justifica si documenteaza evenimentele din Marte rosu, folosindu-se de vaste cunostinte de chimie, fizica, biologie si chiar cultura si civilizatia popoarelor. Sub acest aspect, pot sa gasesc multe similitudini cu romanele de anticipatie ale lui Jules Verne, care imbina intr-un mod foarte reusit partea riguros stiintifica cu cea de fictiune. De asemenea, referintele geografice martiene date de Robinson sunt abundente si foarte detaliate. Din acest motiv, pot uneori sa copleseasca cititorul, dar pentru aceste momente putem consulta mica harta de la inceputul volumului, sau – mai in ton cu vremurile – putem aprinde calculatorul si folosi modulul “Mars” din aplicatia gratuita Google Earth.

Sfarsitul este unul deschis, iar raspunsurile intrebarilor ce raman in urma parcurgerii celor peste 700 de pagini se gasesc in urmatorul volum al seriei, Marte verde. Ca o concluzie finala, Marte rosu este, fara dubiu o lucrare valoroasa, ce nu ar trebui sa lipseasa din biblioteca niciunui fan de literatura SF. Totusi, inainte de a o citi, trebuie sa stiti ca prin natura ei cartea are un ritm mai lent, iar cititorii cu mai putina rabdare pot fi uneori plictisiti. Este o carte care trebuie parcursa cu atentie, dar care va va rasplati cu o imagine vie, veridica si completa a provocarii pe care o pune civilizatiei umane initial ambitia, apoi necesitatea de a coloniza planeta rosie.

Bogdan Vreja

[ratings]