La asfintit de Stephen King

Unul din primele detalii interesante legate de aceasta antologie, care mi-au influentat decizia de achizitionare, a fost motivatia autorului in momentul alcatuirii ei. Ideea a incoltit in mintea lui Stephen King dupa ce renumitul autor de scrieri horror a fost invitat sa coordoneze editia din 2007 a The Best American Short Stories. De altfel, cartea ii este dedicata editorului principal al seriei mentionate, si anume Heidi Pitlor.

In acelasi timp, scurta prezentare de pe coperta cartii reprezinta un imbold serios pentru iubitorii genului horror si literaturii fantastice, cititori dornici sa redescopere maiestria autorului si in proza scurta. Lectura de fata poate reprezenta o relativa dovada a standardului inalt impus de ‘rege’, prin talentul narativ si arta literara evidente chiar si in cazul povestirilor mai putin reusite ale lui S.K. Referitor la povestirile prezente in antologie, majoritatea din ele au fost publicate anterior in diverse reviste si publicatii periodice, fiind aparute, cu 1-2 exceptii, destul de recent, de-a lungul a catorva ani, inaintea aparitiei volumului ‘La asfintit’. Povestirea care apare in premiera, cu ocazia volumului mentionat, se numeste N., si ea reprezinta, in mod sigur, una din piesele de rezistenta ale antologiei.

Pe parcursul lecturii, vom intalni povesti pline de orori, enigme, tensiune si suspans, elemente caracteristice thrillerelor scrise de Stephen King. Astfel, printre personajele schitate in stilul caracteristic, autorul ne prezinta: fantomele unor calatori dintr-un tren deraiat; nebuni si suferinzi de afectiuni variate, precum tulburarea obsesiv-compulsiva ori obezitatea; supravietuitori ai atentatului de la World Trade Center; animale cu aspect si activitati infioratoare; oameni (aparent) simpli, care au cosmaruri stranii, premonitii ori probleme de cuplu; zeitati sau entitati cu puteri inefabile, de multe ori malefice, si altele care pot fi descoperite odata cu lecturarea textelor.

Printre povestirile care mi-au lasat o impresie buna si foarte buna se numara Willa, Fata de turta dulce, Bicicleta stationara, N. si Pisica diabolica, iar printre cele aflate la polul opus, in opinia mea, sunt povesti ca Visul lui Harvey, Lucrurile ramase in urma lor, Mut sau Ayana.

Willa este o povestire despre un grup de personaje diverse si oarecum stranii, al caror mister ni se dezvaluie treptat. Are destule elemente fantastice incat sa fie incadrata la scrierile horror si mistery, observandu-se unele trasaturi ale operelor literare gotice, cu fantome si paduri bantuite. Esentiale in poveste sunt personajele Willa si David, iar alte personaje, cu relativa insemnatate, sunt sotii Palmer, Henry Lander, doamna Rhinehart ori Dudley.

Fata de turta dulce reprezinta o povestire cu accentuate tuse horror, care spune povestea unei pasionate de jogging, Emily. Aceasta intampina dificultati in relatia cu sotul ei, Henry, care nu e incantat de hobby-ul capatat de sotie in urma pierderii dureroase a unui copil. Emily decide sa se mute, probabil temporar, in casa tatalui ei de pe coasta Floridei, in Vermillion Key. Astfel, ea continua sa alerge din ce in ce mai mult, cu fiecare zi petrecuta in preajma plajei intinse. Insa povestirea capata un ritm accelerat si o tensiune sporita, odata cu intalnirea dintre Emily si Jim Pickering, un nebun odios si criminal sadic. Auspiciile sub care cei doi se vor cunoaste, unele deloc placute pentru Em, vor confirma istorisirile enigmatice ale lui Deke Hollis, cel care manevra podul basculant dintre Vermillion si continent. Treptat vom afla de ce batranul Deke il caracteriza pe Jim Pickering drept ‘nu-i un om prea placut’.
Citeste mai mult »

Razbunarea Slutilor

Am descoperit-o pe Rodica Ojog Brasoveanu fara sa vreau, iar acum o redescopar iar si iar in fiecare carte…Marturisesc ca ma fascineaza scrierile politiste , dar cartile ei s-au dovedit a avea mai multa savoare decat cunoscusem la acest gen.

“Razbunarea slutilor”-prima carte citita m-a intrigat de la titlu si captivat pana la ultima pagina. Nu-i o carte politista de factura clasica: un detectiv prea destept, o crima banala, niciun indiciu pentru bietul cititor…. E o carte scrisa cu finete si multa inteligenta. Exista crima, criminalii culmea, stiuti, si exista cea mai fina si mai subtila razbunare.

Slutii doamnei Brasoveanu sunt fizic urati, bine, nici sufleteste nu-s tocmai fat- frumosi, iar frumosii ei sunt putrezi si viciati. Frumosii sunt plosnitele realitatii de langa noi, uratii: plagile ei purulente. Dar acesti urati complexati si inlaturati de la masa vietii razbuna moartea inocentei – razbunare fina, complexa, disperata si cu un usor iz de tragism.

“Razbunarea slutilor” te face sa te intrebi, sa cauti in cel de langa tine nebanuitele calitati, sa te cutremuri de cat patos poate ascunde unele suflete, dar si cata ura si determinare.

“Se simti cuprinsa de o imensa usurare, despovarata de orice suferinta, usoara ca o pasare cereasca. Era sufficient sa-si deschida bratele ca sa inceapa sa zboare…Juramantul fusese indeplinit, sfanta dreptate fusese infaptuita, Monica fusese razbunata! O liniste binefacatoare o invalui : “Ce dulce-i razbunarea!…”

Aristotel si furnicarul merg la Washington

Autorii acestui tratat filosofic, avand aspectul unui eseu umoristic, se numesc Thomas Cathcart si Daniel Klein, si sunt scriitori faimosi pentru prietenia de-o viata si pentru volumele de filosofie prin bancuri “Platon si ornitoricul intra intr-un bar…” si cel recenzat aici, “Aristotel si furnicarul merg la Washington…” Cartile respective le-au adus un binemeritat succes international, ele devenind bestseller-uri aproape instantaneu. Odata cu ovatiile si recunoasterea din partea publicului si a criticii, simpaticii batranei au capatat porecla de ‘Tipii cu filosofia’, ei lucrand chiar la un al treilea volum, intitulat “Heidegger and a Hippo Walk through Those Pearly Gates”.

Dupa cum ne este prezentat si pe coperta, in volumul “Aristotel si furnicarul merg la Washington”… autorii analizeaza cu ironie, sarcasm si simt dezvoltat al umorului o serie de momente si declaratii aberante, sau chiar jenante, ale oamenilor politici marcanti, din diverse perioade ale istoriei. Apar chiar erori de logica si scapari, probabil involuntare, ale unor realizatori de emisiuni politice si oameni de televiziune, avocati si initiatori de curente sociale problematice si complexe, in special din spatiul american. De fapt, cartea se bazeaza pe contributia adusa de Aristotel in domeniul retoricii si logicii, ‘combatandu-se’ astfel, cu argumente verificate si solide, intreaga clasa politica si jurnalistica. ‘Abureala’ si demagogia, constatate prin intermediul gravelor lacune din logica si strategia oratorica a personalitatilor vizate, reprezinta tinta tratatului de fata.

Aproape in fiecare pagina a cartii gasim dovezi ale ‘aburelii politice’: inconsecventa declaratiilor politicienilor, ziaristilor, avocatilor etc.; emiterea unor promisiuni greu de indeplinit si care se dovedesc simple amagiri; tentativa comica de a scapa de intrebarile ori subiectele indiscrete si nedigerabile prin cautarea unor scuze si explicatii ambigue, lipsite de substanta samd. Printre ‘capitolele’ si sectiunile din acest volum filosofic-umoristic se numara o ”Introducere”, “Strategia discursului inselator”, “Strategia jocului de picioare elegant”, “Strategia Star Trek”, “Extra Credit”, “Dezbaterile” sau “Biografii selectate ale aburitorilor” prezente spre final.

Pentru a exemplifica din ‘aburelile’ unor personalitati politice si nu numai, fictive ori reale, iata unele bancuri:

Introducere

“A venit din nou vremea alegerilor, asa ca un candidat la fotoliul senatorial a decis sa faca o vizita in rezervatia indienilor din zona, pentru a-i convinge sa-l voteze.[…]
– Va promit mai multe oportunitati de educatie! striga el.
Iar ascultatorii se dezlantuie, urland:
– Hoya! Hoya!
Incurajat de entuziasmul lor, candidatul continua, mai tare:
– Va promit reforme in domeniul jocurilor de noroc, pentru a putea construi un cazinou in rezervatie!
– Hoya! Hoya! racnesc ascultatorii, tropaind.
– Va promit mai multe reforme sociale si oportunitati de angajare!
Multimea atinge apogeul si striga frenetic:
– Hoya! Hoya! Hoya!
Dupa incheierea discursului, politicianul face un tur al rezervatiei si, la
un moment dat, vede o cireada de vite. Prefacandu-se interesat de zootehnie, il intreaba pe seful de trib daca se poate apropia de vaci.
– Sigur, raspunde acesta, numai sa aveti grija sa nu calcati intr-un “hoya”din care ies aburi.

Strategia discursului inselator
Cum sa aburesti cu exprimarea ambigua

“Absenta dovezii nu e similara cu dovada absentei.[…] Simplul fapt ca nu dispui de dovezi care sa arate ca un lucru exista nu inseamna ca ai dovezi ca lucrul respectiv nu exista”. Fostul secretar al Apararii, DONALD RUMSFELD, despre armele de distrugere in masa din Irak.

Strategia jocului de picioare elegant
Abureala cu ajutorul erorilor logice informale

Mismasul analitic-sintetic
“Daca regimul irakian poate produce, cumpara sau fura o cantitate de uraniu inalt imbogatit nu mai mare decat o minge de tenis, va putea avea o arma nucleara in mai putin de un an”. Presedintele GEORGE W. BUSH, 7 octombrie 2002

Strategia Star Trek
Abureala prin crearea unui univers alternativ

“Cu cateva luni in urma, am declarat in fata poporului american ca nu am dat arme in schimbul ostaticilor. Inima mea si cele mai bune intentii ale mele inca imi spun ca acest lucru este adevarat, dar faptele si dovezile imi arata ca nu este asa”. Presedintele RONALD REAGAN, 4 martie 1987, dupa ce
reporterii au insistat si au demonstrat ca in realitate presedintele daduse arme in schimbul ostaticilor.

Acest volum scris de Cathcart si Klein va reusi sa incante atat pe cititorul doritor de o instruire sau acumulare solida a unor cunostinte in domeniul filosofiei, cat si pe cel care va cauta o lectura capabila sa-l binedispuna. Motivele devin evidente pe parcursul lecturii, si anume ele constau in impletirea optima dintre umor si termenii filosofici bine explicati, la fel ca in cadrul unor cursuri universitare.

Indemnul meu pentru toti cititorii este acela de a nu rata o lectura memorabila si aducatoare de zambete, chiar de hohote nestavilite de ras. “Thomas Cathcart” si “Daniel Klein” au realizat in mod cert niste capodopere, atat prin elaborarea volumului “Aristotel si furnicarul merg la Washington”, cat si prin cartea anterioara, “Platon si ornitorincul intra intr-un bar…”.

Cianura pentru un suras

Vara aceasta chiar nu stiam ce sa mai citesc asa ca m-am hotarat sa incerc Cianura pentru un Suras si “continuarea” Buna Seara, Melania!. Acesta doua carti scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu au ca personaj principal o femeie in varsta (un fel de Miss Marple autohton) si anume Melania Lupu. Cred ca desi voi divulga cate putin din firul naratiunii, trebuie sa spun ca mie mi s-a parut unul dintre cele mai simpatice personaje politiste.

E greu de imaginat ca o femeie ajunsa in jur de 65 de ani si al carei unic confidet este motanul Mirciulica (cel care la sfarsitul povestii va fi solutia Maiorului Cristescu iar pentru Melania va fi dovada incriminatorie) se va dovedi perspicace si de asemenea va face fata tuturor surprizelor. Inocenta debordanta este doar o masca ce va pacali pe toata lumea. Ea locuieste intr-un imobil in Bucuresti impreuna cu alti locatari. Grupul descopera in toiul noptii (cu prilejul unei inundatii) doua tablouri de Goya si de Rembrandt. Toti se hotarasc sa le pazeasca pana la sosirea unui colectionar (domnul Van der Hoph), dar din nefericire fiecare incepe sa moara fiind otravit cu cianura.

Masluind o sinucidere, facand planuri ingenioase dar comitand si erori, Melania pledeaza pentru inocenta pana la final. Cel de-al doilea roman il continua pe primul. O gasim pe Melania in alt apartament, de data aceasta pe cont propriu ticlueste un plan pentru recupararea “Femeii cu evantai”. Rasturnari de situatie rezolvate cu inteligenta dovedesc ca femeia cunoaste psihologia umana dar si ca nu putem judeca o carte dupa coperta sau in cazul acesta nu putem sa ne dam seama de caracterul cuiva dupa aparente!