Tronul de fier este simbolul absolut al puterii, centrul celor 7 regate, cel la care personajele lui George R.R.Martin aspira. In el sta puterea apusa a targaryenilor, puterea prezenta a casei Baratheon si viitorul pe care urmeaza sa il descoperiti singuri odata cu lecturarea frumoasei saga: Cantec de gheata si foc”, al carei debut il fae in forta splendidul roman :”Urzeala tronurilor”.

Considerat singurul scriitor care l-a detronat pe Tolkien cu a sa trilogie : ”Stapanul inelelor, George R.R. Martin a creat in saga sa o lume fascinanta, dominata de dorinta de putere, de lupta pentru a accede la tron sau, de ce nu?, de a pastra deja puterea suprema.

In prim plan sunt cele 4 mari puteri din cele 7 regate : Casa Lannister, ce ascunde secrete incestuoase, oricand gata sa schimbe totul, avizi de putere si lipsiti de scrupule, Casa Baratheon, casa uzurpatorului macinat de o iubire pierduta si de distractii ce ameninta sa ii ia viata, Casa Stark, poate cea mai onorabila familie dintre toate personajele acestei carti, dar ce isi are bastarzii si secretele ei si Casa Targaryenilor, cea a dragonilor invinsi de Robert Baratheon si Ned Stark la Trident,reprezentati de ultimii urmasi: Varys Targaryen si Danaerys care tinde prin uniunea ei cu Khal Drago, stapanul unui neam razboinic, sa acceada la tronul care i-a fost rapit fratelui sau, Rhaegar Targaryen, prin lupta nedreapta de cel mai tanar reprezentat al familei Lannister: Jammie Regicidul si fratele geaman al reginei Cersei. Citeste mai mult »

Livada de vişini. Teatrul nostru este un „jurnal de spectator”, un caiet de însemnări asupra piesei de căpătâi a creaţiei cehoviene. Autorul, George Banu, este cea mai avizată voce în domeniu, acesta descifrând pentru cititor diferite punere în scenă a Livezii de vişini realizate de peste 20 regizori de pe tot mapamondul – Bucureşti, Milano, Moscova, Viena, Avignon, sau Paris.

Este o carte captivantă şi uşor de citit – limbajul nu este sofisticat, nu este un comentariu sterp, super-sistematizat, dificil sau greoi terminologic. Dimpotrivă, este foarte aproape de cititor deoarece face apel la multe elemente autobiografice ale autorului. Totuşi, ca gen literar nu poate fi încadrat la categoria „jurnal”pentru ca centrul lumii lui rămâne Livada iar amintirile se focalizează în jurul punctelor frumoase, în jurul aspectelor pozitive ale acestei lumi a sublimului care este Livada de vişini.

George Banu identifică un „complex al livezii” în care economicul, componenta materială a vieţii umane, întră în coliziune cu simbolicul, cu acele lucruri care au valoare subiectivă pentru individ şi care „nu pot fi înstrăinate”. Viaţa şi amintirile au o anumită valoare care nu pot fi cumpărate. Citeste mai mult »

Au trebuit 6 ani distanta in timp ca urmatoarea carte din saga “Cantec de gheata si foc” sa apara, respectiv 6 ani si 6 luni la noi. Astfel cele 6 luni nu pot fi considerate o intarziere lunga, desi ca iubitor al scrierii lui George R.R. Martin mi-a parut o mica eternitate, nici nu indraznesc sa cuget la cate apocalipse o sa mai supravietuim pana la urmatoarea carte din serie.

Totusi ma bucur alaturi de multi altii ca nu a fost cazul unei asteptari mai indelungate si cu aceasta ocazie raman recunoscator editurii dar si mosului care banuiesc eu, dupa numarul mare de cititori, a avut ce greutati sa duca pentru ca acest volum este un monstru, o carte sumo in privinta dimensiunilor.

Mai demult, la inceput dupa ce am citit primele volume, inainte de „Dansul Dragonilor” bineinteles, am aflat ca initial autorul a avut in gand sa scrie o trilogie, iar a doua carte ar fi inclus Festinul Ciorilor impreuna cu „Dansul Dragonilor” si as vrea sa spun ca acest lucru chiar se face simtit. Ambele continua furtuna evenimentelor dupa „Iuresul Sabiilor” doar ca prima se concentreaza asupra Sudului Westerous-ului, a doua se axeaza pe Nord si dincolo de Marea Ingusta. Citeste mai mult »

Ne trezim câteodată cu o carte în față la care ne uităm plini de prejudecăți. Și ai vrea să o citești. O răsfoiești și vezi atenția pentru detalii a editurii în coperțile cărții, în formatul cărții, în calitatea paginilor. Și te întrebi: Oare este așa de bună? Aceasta a fost senzația mea când am răsfoit prima dată Evanghelia după Satana și pentru câteva clipe, am avut impresia că am în față o adevarată carte a magiei negre. Ce e clar până aici? Ambalajul frumos, prima impresie, o carte ca aceasta te-ar îndemna să o cumperi de cum ai vedea-o într-o librărie. Ca un film al cărui clip de prezentare te trimite direct în cinema. De abia pe urmă, afli dacă filmul a fost sau nu o pierdere de timp.

Comparația cu filmul nu e deplasată deloc. Cartea se citește ca un thriller. (Cuvântul care e scris chiar pe copertă.) E o carte vizuală iar stilul autorului e laconic. Lipsesc predicate iar substantivele, cuvinte tangibile, de cele mai multe ori neplăcute(dar care te îndeamnă să citești mai departe) îți sar în față ca la un film 3D. Propozițiile sunt scurte. Autorul prezintă faptele și nu se lasă influențat de ele. Nu există aici întrebări de genul „Și dacă?”, „Oare ar fi trebuit să fac aia sau cealaltă?”. Personajele nu se încurcă cu astfel de lucruri mărunte, ci acționează. Citeste mai mult »