Stephen King – Apocalipsa
In April 01, 2009 in Suspans
Stephen King reuseste iarasi, prin romanul Apocalipsa (The Stand – titlul original din engleza), sa creeze o carte remarcabila, in care personaje aparent simple, fara trasaturi fizice si morale deosebite, se vor confrunta cu situatii imprevizibile, surprize nu tocmai placute, iar lumea si intamplarile care tin de cotidian vor fi bulversate de elemente fantastice, chiar magice, cu importanta la nivel cosmic. Putem spune ca acest roman se apropie, ca valoare si calitate a scrierii, de capodopere precum Orasul bantuIT, Salem’s Lot, Shining sau Christine. Apocalipsa este o fantezie epica scrisa in maniera americana, Stephen King dorind sa edifice un fel de replica la trilogia lui J.R.R. Tolkien, Lord of the Rings.
In Apocalipsa, King ne aduce din nou o mostra a talentului sau, prin folosirea iscusita si plina de imaginatie a carcateristicilor eternei lupte dintre Bine si Rau. Cu rabdare si perseverenta, lucruri definitorii si pentru alte scrieri de-ale autorului, ni se puncteaza conflictul (interior sau exterior) dintre latura intunecata si cea luminoasa, confruntare specifica omului, stiintei, vietuitoarelor planetei etc. Se pot observa deci anumite asemanari intre romanul Apocalipsa si Mobilul, carte in care este prezentata o alta viziune apocaliptica a lui Stephen King. In timp ce romanul Mobilul are ca factor declansator al intrigii semnalul caracteristic telefoniei mobile, Apocalipsa aduce in discutie raspandirea accidentala a unui virus letal.
Intriga din romanul Apocalipsa este legata de un presupus accident survenit in laboratoarele unei baze militare americane, loc unde aveau loc diferite teste pentru crearea de arme biologice. Consecinta este infestarea populatiei cu un virus extrem de periculos, asemanat gripei, dar cu efecte mult mai rapide si dezastruoase. Virusul respectiv va fi cunoscut sub mai multe denumiri (Captain Trips, Supergripa – cele mai cunoscute pentru populatie, pe langa numele oficial si altele). Cu toate acestea, exista o mica parte a populatiei care este imuna la virusul Supergripei. Dupa ce se descriu si relateaza anumite detalii sau evenimente cu iz biografic din viata unor personaje care se dovedesc importante, chiar esentiale in povestea romanului, actiunea se precipita, atingand pe alocuri un ritm ridicat al tensiunii, specific situatiilor-limita intalnite in cadrul unei lecturi palpitante. Astfel, se contureaza lupta dintre fortele opuse, cele ale intunericului si respectiv, cele ale luminii. O mare parte a populatiei care a supravietuit Supergripei incepe sa viseze o batrana negresa, Mother Abagail, care ii cheama spre vest, multi altii pe Randall Flagg, supranumit Omul Intunecat sau Momaia Ambulanta, care ii atrage spre est, iar unii vor avea vise si cu Randall Flagg si cu Mother Abagail. Pe parcurs, dupa cum va evidentia si lecturarea acestei carti, cititorul devine martor sau chiar ‘participant’ la aventurile eroilor si la evenimentele semnificative care conduc la ciocnirea celor doua tabere. Va fi evident faptul ca Randall Flagg este slujitorul Satanei, iar Abagail Freemantle vocea si ‘pionul’ lui Dumnezeu, in confruntarea sangeroasa initiata de fortele Intunericului.
Din tabara Binelui, aflata la est de Rocky Mountains, fac parte un surdomut (Nick Andros), un debil mintal (Tom Cullen), Stu Redman, Frances Goldsmith, Larry Underwood si altii, mai mult sau mai putin importanti. Vor exista si tradatori, mandria si ura facand pe anumite personaje sa se alature Omului Intunecat, in echipa caruia sunt inclusi oameni de toate facturile si moravuri variate, de cele mai multe ori indoielnice. Printre personajele de proasta factura si cu un caracter slab se numara si fostul detinut Lloyd Henreid, mana dreapta a Momaii Ambulante (Randall Flagg), sau Donald Melbert, poreclit Trashcan Man.
Stilul specific al lui King, caracterizat de suspansul si tensiunea situatiilor, emotiile intense ale personajelor, rasturnari spectaculoase de situatie si de sansa, este dublat de elemente precum cele stiintifice (virusul, prezentarea unor simptomuri specifice, mentionarea unor arme cu potential distructiv urias…) si cele care frizeaza fantasticul (magia si vraja puternica pe care o utilizeaza Randall Flagg, capabil sa leviteze, sa isi trimita spiritul in trupul unei ciori sau al altui animal etc.; personificarea, in cazul unor animale precum nevastuicile sau lupii; legatura spirituala dintre Mother Abagail si Dumnezeu; interventia cu aspect de pedeapsa a Domnului in stabilirea unui deznodamant favorabil fortelor Binelui, si multe altele). Desi Apocalipsa este o carte cu o marime impresionanta, chiar putin exagerata, ea poate fi o scriere captivanta pentru un cititor inzestrat cu rabdare si mai ales pasionat de opera lui Stephen King, sau pentru un fan al genului din care face parte romanul.
Pentru a incheia recenzia, as putea spune ca finalul romanului, ca si simbolul Ochiului (care poate fi si o Cheie), este unul metaforic, sugerand ca Raul sau Intunericul este, eventual, conditia sine qua non pentru ideea Binelui sau cea de Lumina. Impresia pe care mi-a lasat-o cartea, cel putin in unele momente, este aceea ca Stephen King a pacatuit, in special prin mentionarea sau relatarea unor amanunte de multe ori fara importanta in povestea spusa, unele fiind plictisitoare si neinteresante. Oricum indemnul sau mesajul pe care-l transmit iubitorilor genului si ai scriitorului este acela de a nu rata acest roman memorabil, deoarece nu vor fi dezamagiti dupa ce au lecturat Apocalipsa, o carte inclusa in colectia Suspans a editurii Nemira.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Misery
In March 26, 2009 in Suspans
Misery este un alt roman de groaza al lui Stephen King, maestrul genului horror construind din nou, prin stilul sau caracteristic, o lume in care aparentele pot fi inselatoare, talentul si imaginatia, de care autorul nu duce lipsa reusind sa contribuie la edificarea unei scrieri terifiante, plina de surprize, suspans si tensiune angoasanta.
In acest roman, publicat pentru prima oara in 1987 si aparut la Nemira in 2008 (cea mai recenta editie), se pot gasi asemanari evidente cu o alta scriere de-al lui Stephen King, si anume Povestea lui Lisey. Pentru inceput, se poate mentiona ca actiunea din Misery se petrece intr-un cadru simplu, reprezentat de camera de oaspeti din casa unei foste asistente medicale, Annie Wilkes, decorul acesta unic, relevant pentru ideea de singuratate si izolare, regasindu-se oarecum si in romanul Jocul lui Gerald, sau alte carti marca Stephen King.
Eroul cartii este celebrul scriitor Paul Sheldon, autor al faimoasei serii de romane – cu elemente specifice perioadei victoriene si romantismului – in care personajul central este o tanara pe nume Misery Chastain. Paul Sheldon va suferi un accident de masina, in urma caruia ramane paralizat, descoperind cu uimire, dupa ce se trezeste ca este captivul nebunei Annie Wilkes, cel mai mare fan al lui Misery. Realizarea treptata si dureroasa a faptului ca este la mana unei obsedate si maniaco-depresive precum fosta infirmiera, Annie, il marcheaza profund pe Sheldon si intind la maxim nervii deja slabiti ai acestuia. Dupa ce Annie descopera printre manuscrisele avute de Paul in momentul accidentului si pe cel care incheie ciclul aventurilor lui Misery Chastain, ea ii cere lui Paul sa scrie un alt roman cu Misery ca eroina, fortandu-l sa abandoneze celelalte proiecte ale sale, chiar prin arderea manuscrisului unui alt roman la care a lucrat doi ani. Excesele si extremele care caracterizeaza atitudinea si comportarea Anniei Wilkes il aduc si pe Paul Sheldon intr-o continua stare de tensiune, alertarea tuturor simturilor, consecinta fiind stari de depresie, viziuni pesimiste si renuntarea la lupta pentru supravietuire. Constrans de Annie sa indeplineasca vointele acesteia, el aplica o tactica inteleapta, aceea de a fi de acord cu ea, in asteptarea unui moment prielnic pentru evadarea din casa respectivei femei. Astfel incepe sa scrie un nou roman despre Misery Chastain, desi e constient ca la finalizarea cartii respective Annie doreste sa-l elimine definitiv.
Suspansul caracteristic unei scrieri de-a lui King ofera o lectura palpitanta, iar trairile intense din roman sunt inca un punct favorabil al cartii, motiv pentru care cititorii, mai ales fanii lui Stephen King sau ai genului, nu vor putea spune ca sunt dezamagiti de actiune, ritmul acesteia, intriga sau personaje. Pe intreg cuprinsul acestei carti ne putem delecta cu trasaturile intalnite la opera horror a lui S.K. si cu elementele atractive ale unui roman de groaza. Desi Annie Wilkes ii salveaza la inceput viata lui Paul Sheldon, vedem cum sub o masca a bunavointei se pot ascunde semne evidente ale nebuniei. Caracteristicile enumerate anterior se observa in metodele folosite de Annie pentru a-i forta mana lui Paul: santaj – in schimbul calmantelor il obliga pe Paul sa-i urmeze indicatiile; tortura fizica sau emotionala – privarea de libertate, taierea unei parti din picior, uciderea unui politist venit sa afle unele informatii despre Paul si multe altele, ce pot fi aflate prin lecturarea romanului Misery. Usurinta pe care Annie o arata in luarea deciziei de eliminare a politistului si sugestia ca e dispusa sa repete acest act criminal il terorizeaza din plin pe Paul, acesta neavand, practic la orizont prea multe solutii de a scapa, cu exceptia unui calm greu de gasit si a unei siretenii sporite in descoperirea momentului hotarator.
Si in Misery, ca si in Jocul lui Gerald sau alte romane, Stephen King penduleaza intre amintirile personajelor principale, aflate in dificultate – amintiri traite intr-un mod viu – si actiunea prezenta, descrierea unei etape din copilaria lui Paul, ca si alte amanunte legate de psihologic, avand un rol insemnat in atmosfera specifica unei situatii-limita sau tensionate. Factura psihologica este, in consecinta, una importanta in constructia si structura acestui roman, Misery captivand in mod sigur atentia pasionatilor genului. Se poate observa si un oarecare umor sau sarcasm cu tenta de ironie, Annie punand scroafei din grajdul sau numele eroinei romanelor lui Paul Sheldon, Misery.
Ca o concluzie, Misery este un roman care nu trebuie ratat, mai ales daca te incita cartile si scrierile lui King, sau cele apartinand genului. Deznodamantul romanului nu va dezamagi pe cel care l-a citit, Paul iesind pana la urma cu bine din situatia terifianta in care s-a aflat, desi cu semne vizibile sau ascunse ale traumelor suferite. De aceea va pot spune ca in Misery intalnim din nou elementele atractive ale romanelor lui Stephen King, aceasta carte oferind unul din finalurile optimiste, sau care lasa sa se intrevada o raza de speranta, intalnite in multe din capodoperele maestrului.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Povestea lui Lisey
In March 20, 2009 in Suspans
Povestea lui Lisey este unul din cele mai recente romane scrise de Stephen King, distins cu Premiului Bram Stoker 2006, si aparut la Editura Nemira in ianuarie 2007. Caracteristicile romanelor maestrului genului horror sunt nelipsite in cartea de fata, avand totusi unele trasaturi particulare mai rar intalnite pana acum la scrierile celebrului autor. Romanul Povestea lui Lisey ar putea fi caracterizat drept un fantasy-horror, printre argumente numarandu-se si lumea imaginara si fantastica pe care o construieste, cu multa migala si iscusinta, Stephen King.
Pentru inceput, se pot mentiona tangentele sau similaritatile avute de acest roman cu alte scrieri ale lui King, precum Misery, deoarece subiectele din cele doua romane sunt bazate si pe viata sau destinul unor personaje asemanatoare, doi scriitori de succes, in Povestea lui Lisey, respectivul fiind Scott Landon – sotul lui Lisey (nume de alint care vine de la Lisa), iar in Misery, Paul Sheldon. Lisey, personajul principal al cartii, ramane vaduva dupa moartea lui Scott, ea mostenind o avere insemnata, dar care atrage asupra sa destule probleme, mai ales ca incepe sa primeasca amenintari directe si prin telefon din partea unui strain, Jim Dooley, obsedat de opera scriitorului Scott Landon. In Misery, ca o paralela, personajul central- scriitorul Paul Sheldon- se confrunta cu torturile si sadismul unei fane a scrierilor sale, Annie Wilkes, care il obliga sa reia ciclul intrerupt al seriei de romane in care eroina este Misery Chastain.
Trecand din nou la desfasurarea actiunii romanului Povestea lui Lisey, eroina romanului trece asadar prin diverse incercari si tensiuni cauzate de situatiile-limita care abunda in pericole, iar starile de spirit extreme la care sunt supusi nervii sai cunosc o amplificare sau accentuare datorata unor surprize pastrate pentru ea de sotul defunct, Scott. Incercarile grele pe care Lisey trebuie sa le depaseasca sunt dublate de povara ordonarii si administrarii teancurilor uriase de manuscrise ale scriitorului Scott Landon, manuscrisele respective fiind vanate nu doar de catre maniacul tentat sa profite de o tinta asa de facila precum Lisey, ci si de catre editori nemilosi sau fara scrupule. Hartuiala venita de la nebunul depresiv si de la un editor cunoscut de sotul ei o agaseaza si o istovesc pe Lisey, care isi gaseste refugiul in lumea fantezista si aparent plina de magie pe care sotul ei Scott i-a prezentat-o in trecut si pe care o descrie in unele manuscrise prafuite, gasite de sotia lui in biblioteca-atelier de care scriitorul a dispus in timpul vietii. Unul din manuscrise se intituleaza chiar ‘Povestea lui Lisey’, fapt socant, cel putin in prima faza, pentru Lisa Landon. Eroina cartii va simti oarecum o apropiere tangibila fata de sotul ei mort, mai ales in lumea creata de imaginatia nestavilita a acestuia, impresia femeii fiind ca Scott e viu din anumite puncte de vedere, primind niste ‘sfaturi’ sau incurajari ’emanate’ de paginile manuscriselor citite sau ca urmare a ‘intalnirilor’ din lumea numita metaforic Bu-Luna, unde se gaseste si mormantul fratelui lui Scott, Paul Landon. In lumea reprezentata de Bu-Luna poti intalni creaturi ciudate si infricosatoare, cum ar fi uriasul, trupuri cu aspectul unor umbre si paloare cadaverica, animale sau stafii hamesite care isi asteapta victimele.
In acest thriller cu adevarat suav si diabolic, Stephen King dovedeste inca o data ca poate edifica si trasa cu usurinta o lume obisnuita si autentica la prima vedere, dar care poate ascunde o alta launtrica, interioara, caracterizata prin senzatii si trairi variate, precum cele de angoasa, teroare, suferinta, depresie sau nebunie samd. Transformarea unui univers comun intr-unul special se realizeaza cu subtilitatea si stilul inconfundabil marca Stephen King. Pentru a descoperi care sunt personajele sau detaliile importante ale actiunii pline de suspans si tensiune, pe care nu le-am prezentat sau mentionat, solutia o reprezinta citirea romanului Povestea lui Lisey.
Dupa ce vei citi aceasta carte cred ca vei fi de acord cu descrierile celor de la New York Times‘ (“Bu-Luna – o sursa de teroare perpetua, o magie in care plonjezi cu o fascinatie morbida”) sau ale Publishers Weekly’ (“O poveste de dragoste pasionala, terifianta si delicata. Cu acest roman, descoperi… tentatia nebuniei – o lume a rasului sardonic, a formelor intunecate furisandu-se, a miasmelor exotice” , “un amestec de bucurie, teroare si durere”), cu referire la Povestea lui Lisey. Elementele specifice literaturii fantasy si horror pot garanta captivarea cititorilor pasionati de astfel de scrieri.
Pentru a concluziona, in opinia mea cartea de fata nu se ridica pana la nivelul inalt atins de romane ca Orasul bantuIT, Shining, Salem’s Lot sau Christine, dar nici nu as putea spune ca fanii autorului sau genului vor fi dezamagiti in totalitate de realizarea lui Stephen King. Oricum, desi nu am fost impresionat chiar intr-un mod placut sau pe masura asteptarilor, conform standardelor impuse chiar de King, lucrul acesta reprezinta o chestiune de gusturi si alegeri, astfel incat fiecare poate sa lectureze romanul pentru a-si impartasi experienta si a confirma-infirma opinia mea sau a-si argumenta propriul punct de vedere. Nu mi-a ramas decat sa va urez o lectura placuta si satisfacatoare.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Sa nu ne uitam la ceas
In March 18, 2009 in Suspans
Romanul Sa nu ne uitam la ceas al doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu face parte din colectia Suspans a Editurii Nemira, subiectul fiind unul tipic romanelor de spionaj, iar autoarea, prin iscusinta si simtul fin folosite cu succes in reconstituirea sau redarea cat mai fidela a unor fapte si etape din istoria neamului romanesc, utilizand bineinteles si unele elemente fictive, ofera din nou o mostra a talentului inegalabil, observat si in alte carti precum Al cincilea as, Intalnire la Elysee sau A inflorit liliacul.
Senzatia de autentic si palpabil, plus creionarea inspirata a unor personaje pitoresti sunt printre punctele forte nelipsite din aceasta carte. Actiunea romanului se desfasoara in vara anului 1943, pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Intriga din roman se declanseaza in momentul in care baronul Kurt von Sundlo, membru marcant al armatei germane, ranit pe frontul de lupta, soseste in Romania pentru a-si petrece vacanta de o luna menita sa-l recupereze din convalescenta. Dupa ce se cazeaza la hotelul Athenee Palace din Capitala, unde o intalneste pe misterioasa doamna Elvira Manu, care dorea o companie cat mai placuta pentru doua saptamani din vacanta de vara, decide la sugestiile Elvirei sa plece cu aceasta departe de ochii indiscreti ai spionilor germani, romani sau ai Aliatilor, mai exact la Eforie, pe litoralul romanesc al Marii Negre. Treptat putem spune ca se infiripa o idila intre cei doi, chiar in conditiile limitelor sobrietatii impuse inca din clipa in care s-au cunoscut.
In paralel cu acest fir narativ autoarea ne prezinta celalalt fir epic important in povestea cartii, cele doua planuri ale actiunii ajungand destul de repede sa se intrepatrunda si sa devine un plan unic, dar cu mai multe ramificatii. Cel de al doilea plan descrie asadar traiectoria sau drumul parcurs de un spion al Aliatilor, Octavio de Villar, spaniol descendent al unei familii instarite de burghezi, trimis de serviciile secrete britanice pe urmele lui Kurt von Sundlo, cu scopul de a afla de la baronul neamt planurile secrete referitoare la armele-surpriza pastrate de cel de-al treilea Reich pentru lovitura decisiva si castigarea razboiului. Astfel se poate intelege importanta personajului Kurt von Sundlo pentru taberele implicate in cel de-al doilea razboi mondial, ca si atentia neobosita a spionilor sau agentilor din diversele servicii secrete. Octavio de Villar trece mai intai prin sudul Frantei pentru a o gasi pe sotia baronului, Manja von Sundlo, care i-ar putea fi de ajutor in tentativa acestuia de a-si indeplini misiunea asumata, in conditiile unor rezultate cat mai satisfacatoare. Caracteristicile romanelor marca Rodica Ojog-Brasoveanu se observa si aici, portretizarea personajelor (taria de caracter, spiritul, fizicul, trairile sufletesti intense etc.) imbinandu-se de minune cu aventurile si pericolele prin care trec personajele, evenimente relatate cu multa siguranta, forta a cuvantului si naturalete. Agentul secret Octavio de Villar hotaraste sa ajunga in Romania impreuna cu baroana Manja von Sundlo pentru a-l intalni pe Kurt. Astfel, ajunsi in Bucuresti, cei doi se vor caza la acelasi hotel in care se gasesc si baronul von Sundlo si Elvira Manu.
Printre spionii sau agentii romanilor care lupta impotriva intereselor germanilor se numara si printul Stefan Duca, alaturi de colonelul retras din activitate Ovidiu Tamas si receptionerul hotelului Athenee Palace, Basile (pe numele real Vasile Sfetcu). Spionii nemtilor sunt reprezentati de o baroana, Edith von Kohler, subordonatul acesteia, Herr Walter si altii, unii recrutati chiar dintre romani. Temandu-se de o posibila influenta negativa sau de acte de spionaj din partea Elvirei Manu, asupra lui Kurt von Sundlo, agentii nemti decid eliminarea acestui potential pericol, neluand in calcul anumite consecinte negative. Cu ocazia unui spectacol dat de celebrul rapsod al vremii, Grigoras Dinicu, in sala de receptie a hotelului mentionat, la care se strang toate personajele cu importanta in intriga sau subiectul cartii, germanilor li se ofera ocazia de inlaturare a Elvirei.
Umorul este si el prezent in paginile romanului, alaturi de dramatismul logic al unor situatii intalnite in vreme de razboi. Cititorul se poate delecta cu suspansul unor situatii-limita, rasturnari de sansa, portretul personajelor memorabile, replici taioase si amuzante si multe altele care se descopera doar citind romanul fascinant ‘Sa nu ne uitam la ceas’. Elementele cuprinse in cartile de spionaj sunt dublate de autenticul unor carti de istorie (prin personajele si evenimentele reale mentionate in roman), in ciuda infloriturilor menite sa dea aerul beletristic necesar. Nu se pot omite nici savurosii termeni ‘invechiti’ sau cei imprumutati din alte limbi, factor suplimentar care contribuie si el, alaturi de ceilalti, la crearea unei atmosfere propice in roman, pentru a surprinde in mod placut un cititor neobisnuit cu opera sau stilul doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu.
Intoarcerile frecvente de situatie si imprevizibilul sunt garantii pentru mentinerea unui interes crescut in randul cititorilor, figurile de stil precum si intelesul metaforic al unor intamplari insemnand alte bile albe bifate de roman. Pentru talentul si modul sau stilul propriu de a scrie si comunica un mesaj cititorului, sugestiva este si imaginea de final descrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu in romanul Sa nu ne uitam la ceas. Pentru aflarea detaliilor din roman si a deznodamantului interesant trebuie doar sa lecturezi cartea. Dupa citirea acestui roman sunt sigur ca oricine va fi dispus sa asimileze aprecierile mele la adresa operei marii doamne a literaturii politiste romanesti. Ca incheiere nu pot decat sa va indemn sa parcurgeti paginile acestei scrieri palpitante, o carte care nu te va lasa rece.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
