Legiunea tunetului – Nu doar pentru pasionatii de jocuri video
In June 02, 2010 in Autori, Carti, Junior, SF, Suspans
Partea frumoasa la Legiunea tunetului de Stan Nicholls este ca are la inceput un rezumat al evenimentelor petrecute in Paznicul fulgerului, primul volum din seria Orcii. Astfel, daca a trecut ceva timp intre citirea celor doua carti, sau chiar nu s-a citit primul volum, se poate usor reimprospata memoria sau sari peste acesta.
Ne aflam in plin Ev Mediu, intr-un tinut numit Maras-Dantia, in care o multitudine de rase stavechi traieste sau mai de graba se razboieste cu toata lumea. Invazia oamenilor pare sa fii provocat un dezechilibru profund in natura, reducand la un nivel ingrijorator cantitatea de magie existenta.
In acest context, ne sunt prezentate aventurile unei cete de orci, soldati de profesie condusi de capitanul Stryke, care, esuand in misiunea de a recupera un artefact, dezerteaza din serviciul tiranicei regine Jeannesta si, proscrisi fiind, pornesc intr-o calatorie de lunga durata cu scopul de a recupera toate artefactele existente. Acestea, numite stele, se afla in posesia a diferite comunitati mai mult sau mai putin fantastice si care nu sunt incantate de ideea de a se separa de ele. Desi nu se stie exact la ce folosesc, toata lumea banuieste ca sunt sursa unei puteri extraordinare.
Legiunea tunetului porneste chiar din momentul destul de frustrant in care s-a terminat “Paznicul fulgerului”, atunci cand ceata orcilor a fost atacata de troli in labirintul suberan, Coilla a fost capturata de vanatorii de recompense, iar Haskeer a fugit cu stelele. Read the rest of this entry »
Fiara – Cosma Brasoveanu
In May 28, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Cosma Brasoveanu este un fost actor roman de cinema din generatia lui Florin Piersic. A publicat 3 romane dintre care 2 aparute la editura Nemira (Fiara, Un martor incomod). Acesta este sotul cunoscutei autoare de romane politiste – Rodica Ojog-Brasoveanu, ale carei carti le citesc cu mare drag, cu emotie si cu sufletul la gura.
Fiara este unul dintre volumele in care mi se pare ca actiunea are un fir simplu dar care pe comisar il solicita la maximum pentru a deosebi adevarul de atmosfera creata ce incurca lucrurile.
Doamna Papadopol, desi inaintata in varsta este vizitata des de o fetita careia ii explica bunele maniere si lectii, dar care vine la aceasta mai mult pentru a privi papusa cu chip de portelan la care tanjeste. Cand batrana este gasita in camera ei moarta, ceea ce atrage atentia politiei este lipsa portretului Davidei de deasupra noptierei.
Mariana Ion sub numele slujnicei Aneta, lucreaza in casa maiorului Patrascu, ingrijind de treburile casei si de fetita orfana a acestuia – Nina.
Schimbandu-si infatisarea, dar mereu ascunzandu-si mainile pune la cale o crima cu batranul Arthur Papadopol pentru a intra in posesia bunurilor valoroase ale acestuia. Read the rest of this entry »
Pistolarul – un roman special
In May 28, 2010 in Autori, Carti, Suspans
“Omul in negru fugea in desert si pistolarul se tinea dupa el”, este fraza care incepe – intr-un mod pe cat de simplu pe atat de incitant – povestea odiseei lui Roland Deschain, Pistolarul in cautarea Turnului Intunecat, Nexul Timpului si al Marimii. Desi initial am fost reticent in a-mi achizitiona acest prim volum dintr-o serie ce Stephen King numeste a fi capodopera sa, am decis sa las dubiile deoparte si sa vad daca Regele s-a intrecut sau nu pe sine insusi. Si uitati la ce concluzie am ajuns.
Pe de-o parte, Pistolarul nu este cea mai buna opera a lui King. Nu este din cauza faptului ca unele actiuni ale personajelor sunt nejustificate – pentru ca, daca ma gandesc mai bine, asta se intampla in majoritatea cartilor sale. Nu este din cauza modului in care este scrisa – caci desi uneori cartile Regelui au cateva scapari in ceea ce priveste storyline-ul, autorul manevreaza cuvintele intr-un mod uimitor, capabil de a descrie orice peisaj, situatie, miscare sau gest fara a se incurca in propriile-i formulari. Este din cauza faptului ca se termina abrupt, finalul te face mai confuz decat majoritatea episoadelor din Lost si ca romanul nu este altceva decat startul unei serii epice – a carui infulenta o primeste, dupa cum marturiseste autorul in prefata, de la “Stapanul Inelelor” al lui Tolkien – si trebuie tratat ca atare. Read the rest of this entry »
Carrie – Stephen King
In May 25, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Un roman care de fapt e doar o nuvela. O nuvela care a inceput ca o simpla povestire de trei pagini si parca s-a multiplicat sub privirea nastrusnica a lui King. Da. Stephen King, acel scriitor nebun, care raspandeste panica si teroare pe strazile din Maine. Cartile lui sunt vandute in milioane de exemplare si poposesc pe rafturile fiecarei biblioteci.
Unii il pot numi „copilul minune al Americii”, altii „scriitorul fantoma”, insa eu intotdeauna i-am atribuit titlul de „rege al fricii”. Povestile sale se raspandesc ca o molima in mintile oamenilor si fascineaza, uimesc, ingrozesc.
Nu pot sa scriu o recenzie despre prima sa opera publicata pana nu dezvalui cateva amanunte din viata sa personala. Acum trageti-va scaunul langa birou sau puneti-va laptopul pe brate si cititi cu atentie. Un pachetel de servetele ar fi indicat, iar dupa, nu uitati sa aprindeti lumina.
Stephen King, si sa nu ignoram si al doilea prenume „Edwin” care poate suna cam ciudat sau putin gay in timpurile noastre, s-a nascut intr-o familie saraca pe meleagurile indepartate ale statului Maine. Zilele treceau, iar el avea sa cunoasca adevarata America. O tara saraca si plina de vise neinplinite. O tara ca oricare alta. La varsta de doi ani si-a privit tatal cum iesea pe usa din spate pentru a-si cumpara un pachet cu tigari si nu s-a mai intors. L-a privit cum, mai rau ca un animal salbatic si-a parasit familia si a lasat doi copii, de doi si de patru ani pe umerii mamei ca o povara ucigatoare. „O nenorocire!” ati putea spune, dar inca nu se terminase. Timp de mai multi ani s-au mutat precum indienii de pe un pamant pe altul pentru a supravietui. Au cutreierat statul Maine in lung si-n lat, incat probabil ar avea inspiratie pentru inca cateva mii de romane. (Doamne ajuta!) Da. Nu a avut o copilarie usoara si pot sa spun ca si-a gasit alinarea sau mai bine zis dulcea razbunare in scrierile sale care, in cele din urma, i-au adus si succesul bine meritat. Read the rest of this entry »
