Stephen King – The Gunslinger (Pistolarul), seria The Dark Tower
Romanul “The Gunslinger (Pistolarul)“, de Stephen King, este primul dintr-o serie de șapte volume în care timpul (și timpurile), precum și universurile se întrepătrund într-o manieră halucinantă. Genul western se combină cu S.F.-ul și, din acest melanj, iese un produs alert și profund, în stilul inconfundabil al lui King. Conținutul ideatic al cărții se poate sintetiza astfel: cunoașterea, civilizația, miracolul/ misterul descoperirii a tot ceea ce este ascuns ne duce finalmente la autodistrugere. Mărimea este cea care contează și face diferența, fie că ești o furnică în fața unui grăunte de nisip, fie că ești un om față în față cu universul.
Roland, personajul principal al cărții, la început face ceea ce trebuie, respectă regulile, oricât de dificil ar fi acest lucru, și trăiește așa cum ne-am dori cu toții. El este ultimul dintr-un șir lung de pistolari (și, se pare, cel mai înzestrat) și magicieni, fiind destinat să ia locul tatălui său, conducătorul cetății. Însă, tatăl este atras într-un complot și asasinat. Ucigașul este amantul mamei lui Roland și soția regelui mort (trimiterea la Hamlet este evidentă și ostentativă). Read the rest of this entry »
Cât de reală este, în realitate, realitatea?
Înainte de a citi romanul “Ubik“ de Philip K. Dick, m-am interesat puțin de impresia lumii despre el și unul din primele lucruri pe care cred că a meritat să le rețin a fost clasarea acestuia în topul 100 a revistei “Time” ca unul dintre cele mai bune romane în limba engleză publicate din 1923. Inițial apărut în 1969, chiar dacă plasat în situații și cadre de tip science-fiction, romanul își asumă tendințe horror și psihologice de înaltă calitate. Are tocmai echilibrul de care este nevoie pentru a reuși să trezească în cititor senzația de neliniște și de înclinare spre meditație, chiar dacă neintenționată sau nedorită. O să vă treziți privind în gol și analizând pe toate părțile consecințele unei eventuale conversii la realitate a unor scenarii cu care trebuie să se confrunte personajele.
Acțiunea se petrece în cadrul Confederației Nord Americane la începutul anilor `90, unde, ca în orice SF clasic, lumea evoluase suficient încât călătoriile interstelare să fie la ordinea zilei. Protagonistul este Joe Chip, angajatul unei companii cu profil neobișnuit pentru zilele noastre, care este trimis împreună cu câțiva dintre colegii săi într-o misiune pe Lună. Ajunși acolo, intriga se declanșează și în mișcare se pune un lanț de evenimente care pare să aibă logică doar pentru o scurtă perioadă de timp pentru ca mai apoi indiciile să îl facă pe cititor să-și schimbe unghiul din care privește întâmplările. Read the rest of this entry »
Ubik – Philip K. Dick
“U
bik”, scrisa in 1966 si publicata pentru prima oara in 1969, este considerata la scara larga ca fiind unul dintre romanele cele mai bune ale lui Philip K. Dick. Dar daca ar fi sa cititi numai primele pagini, ar fi greu sa va imaginati de ce. La momentul in care a fost scrisa, Philip K. Dick locuia cu Nancy Hackett, care devenea in curand a patra sa sotie si care ii purta al doilea copil. Astfel viata lui era relativ stabila, ceea ce este o surpriza, deoarece “Ubik” este ca o plimbare cu trenul printr-un taram de incertitudine si de disperare.
Inceputul cartii este nepromitator. In anul 1992 (la doar 26 de ani in viitorul autorului), un om pe nume Glen Runciter conduce o organizatie care angajeaza telepati, persoane precognitive, si alte persoane cu diferite puteri psihice. Organizatia lui Runciter este implicata intr-o lupta impotriva unei organizatii rivale pentru controlul acestui domeniu. Ella, sotia lui Runciter, este inghetata (o stare criogenizata) intr-o institutie din Elvetia. Mai exista inca un baiat inghetat numit Jory, care incepe sa invadeze lumea Ellei Runciter. Dar focalizarea principala este pe Joe Chip, unul din angajatii lui Runciter, care pare a fi incercarea lui Philip K. Dick de a se autoparodia. Read the rest of this entry »
Războinicii
In April 26, 2012 in Carti, SF
M-am tot gândit ce anume face face o carte să fie literatură de valoare, literatură bună. Fiind student la Litere, am avut ocazia și privilegiu să fiu inițiat în marea literatură a lumii din toate timpurile. Am citit marile opere și sunt de acord că un clasic merită recitit, nu numai pentru poveste, dar și pentru micile sau marile delicii literare sau estetice.
Am preferații mei printre autori de necontestat (Dickens, Marquez sau Pynchon la o prima strigare) dar cu toate astea, sunt un cititor pasionat de s.f. , horror, thriller, mistery, fantasy- genuri care cu puține excepții, sunt considerate minore sau de raftul doi. E o blasfemie să îl pui pe Stephen King alături de, să zicem, E.T.A. Hoffmann (am ales acest autor tocmai pentru că în cărțile lui apare magia și chiar accente de horror/fantasy). Sunt ”tolerați” autori precum Poe ( ar fi chiar culmea să nu),Tolkein, Lovecraft sau Strugatsky, însă nu cumva să spui că ești fan Clive Barker de exemplu, căci vei fi mustrat de un profesor. Și de ce nu ar fi cărți precum ”Book of Blood” sau ”The Shining” capodopere incontestabile? Read the rest of this entry »
