Războinicii

M-am tot gândit ce anume face face o carte să fie literatură de valoare, literatură bună. Fiind student la Litere, am avut ocazia și privilegiu să fiu inițiat în marea literatură a lumii din toate timpurile. Am citit marile opere și sunt de acord că un clasic merită recitit, nu numai pentru poveste, dar și pentru micile sau marile delicii literare sau estetice.

Am preferații mei printre autori de necontestat (Dickens, Marquez sau Pynchon la o prima strigare) dar cu toate astea, sunt un cititor pasionat de s.f. , horror, thriller, mistery, fantasy- genuri care cu puține excepții, sunt considerate minore sau de raftul doi. E o blasfemie să îl pui pe Stephen King alături de, să zicem, E.T.A. Hoffmann (am ales acest autor tocmai pentru că în cărțile lui apare magia și chiar accente de horror/fantasy). Sunt ”tolerați” autori precum Poe ( ar fi chiar culmea să nu),Tolkein, Lovecraft sau Strugatsky, însă nu cumva să spui că ești fan Clive Barker de exemplu, căci vei fi mustrat de un profesor. Și de ce nu ar fi cărți precum ”Book of Blood” sau ”The Shining” capodopere incontestabile?

Au tot ce le trebuie: sunt scrisă bine, au personaje remarcabil conturate, sondează sufletul și psihicul uman, sunt o influență pentru alți autori, tratează subiecte serioase din perspective originale.

E o discuție mult prea lungă, dar am făcut această mincă introducere pentru a ajunge la numele lui George R.R. Martin, care deja e pe buzele tuturor și mai nimeni nu îndrăznește să spună ceva rău despre el. Masiva lui saga (Game of Thrones) are de toate și e scrisă impecabil. Tind să cred că are mari șanse să spargă barierele, atât prin excelența scriiturii cât și prin subiect, personaje și toată legenda care s-a țesut în jurul ei. E un început a ceva ce trebuie dărâmat.

Așa cum există capodopere și mediocrități în așa numita literatura cultă, la fel stau lucrurile și în cazul literaturii fantasy/sf/horror/mistery și cred că în spiritul multiculturalismului ar fi cazul ca bariera să cadă. E nevoie de catalogări și delimitări pentru că altfel ar fi un haos, dar nu cred că mai e cazul să zicem că Tolstoi e un mare autor (chiar dacă e!!! ), iar Martin doar un bun autor de fantasy.

Așadar, când am văzut în librării volumul colectiv ”Războinicii” , sub patronarea lui George R.R.Martin, am fost extaziat și curios. Iar când am mai văzut și nume precum Joe Haldeman, Tad Williams, Diana Gabaldon, Naomi Novik, David Weber, S.M. Stirling, David Morrell ( cunoscătorii știu de ce ) am simțit că pur și simplu e imposibil să cred că dau banii degeaba. Și așa a fost. Am devorat povestirile cu foamea ( și setea) unui om pierdut prin deșert și aflat în sfârșit în mijlocul unei oaze magice.

Unele texte mi-au plăcut mult, altele foarte mult. Nu e nici unul despre care să zic: aici scârțâie. Și nu zic asta din politețe sau snobism, pentru că dacă nu îmi place ceva, spun direct și răspicat și aduc și argumente. Dar în volumul acesta chiar au fost strânse cu mare dibăcie unele dintre cele mai bune povestiri pe care le-am citit de multă vreme încoace. Și subiectul, chiar dacă pare ambiguu la prima vedere, este foarte ofertant.

Dintre toate, am totuși o preferată, “The Pit”, de James Rollins. Sunt cu siguranță subiectiv, dar până la urmă lectura sinceră nu poate fi decât subiectivă. Cititorul ideal este doar un concept de teorie literară. Pe scurt, este vorba despre un câine, Brutus, furat pe când era doar un cățeluș și antrenat să lupte în arenă. Hoțul are dorința de a perpetua luptele cu câini și de a hrăni dorința bolnavă a unora de a vedea cum curge sânge și cum luptele dintre oameni ( până când unul dintre ei moare) sunt mai ”imorale”, e mai simplu să arunci în arenă doi câini care oricum nu au cum să se opună și din perspectiva acestor oameni fără scrupule, oricum sunt doar niște animale. E o poveste impresionantă și nu cred că vreun cititor poate parcurge textul fără să verse măcar o lacrimă, chiar așa pe ascuns.

Nu voi intra în detalii legat de celelalte povestiri, ar dura prea mult și oricum, vreau să las cititorul să le descopere singur, să fie surprins și să aibă singur bucuria de a pătrunde în ițele provocate de diverse scenarii în care lupta este centrală și în care, uneori, războinicii nu sunt tocmai fioroșii și durii la care ne-am aștepta. Este un volum care merită toată atenția și de abia aștept partea a doua.

Nu mai stați aici, dați năvală în librării!