Nicolas Witkowski, Sven Ortoli – Butoiul lui Arhimede
In August 10, 2009 in Eseu
‘Butoiul lui Arhimede. Mic tratat de mitologie a stiintei’ a fost publicat la editura Nemira in 2006, in colectia Bonton, varianta originala din franceza (‘La baignoire d’Archimede’) fiind editata in 1996, la Editions du Seuil. Autorii acestui eseu ori tratat despre miturile legate de diversele domenii ale stiintei sunt Sven Ortoli – doctor in fizica solidelor si creator al revistelor ‘Science & Vie junior’ si ‘Science & Vie Decouvertes’ – si Nicolas Witkowski – fizician, editor si ziarist, autor al unor lucrari precum ‘Dictionnaire culturel des sciences’ (2001, conducator stiintific) si ‘Trop belles pour le Nobel. Les femmes et la science’ (2005).
Incep recenzia prin scurta prezentare a titlurilor incitante de capitole din cuprinsul acestui ‘mic tratat de mitologie a stiintei’, dintre care as putea enumera pe urmatoarele : ‘Rezervorul lui Dumnezeu’, ‘Butoiul lui Arhimede’, ‘Carnetele lui Leonardo’, ‘Miscarea perpetua’, ‘Marul lui Newton’, ‘Frankenstein’, ‘Veriga lipsa’, ‘Progresul nu poate fi oprit’, ‘Sarpele lui Kekule’, ‘Tabelul lui Mendeleev’, ‘Amanta lui Alfred Nobel’, ‘Numarul de aur al lui Matila Ghyka’, ‘Pisica lui Schrodinger’, ‘Farfuriile zburatoare’, ‘Big Bang’, ‘Gaurile negre’, ‘Fluturele lui Lorenz’, ‘In numele stiintei’, pe langa altele macar la fel de interesante sau care pot soca si impresiona cititorul.
In Butoiul lui Arhimede ne sunt prezentate revelatiile unor celebri oameni de stiinta, fie ei fizicieni, matematicieni, chimisti etc., dar autorii se axeaza, cu precadere, pe faptele care tin de legendele si miturile create in jurul inventiilor si vorbelor acelora. De-a lungul cartii putem intalni vorbele ‘intrigante’ si partial cu umor ale fizicianului Tesla (“Ideea mi-a trecut ca un fulger prin minte si, intr-o clipa, adevarul a devenit evident”), pe ale lui Roland Moreno, inventatorul cardului cu memorie (care marturisea ca ideea i-a venit “Intr-o dimineata”, in timp ce isi aprindea “un hasis”), sau pe cele ale matematicianului englez Christopher Zeeman (“[…] Mai tarziu in aceeasi noapte – […] m-am asezat pe closet. Atunci strafulgerarea inspiratiei a explodat ca o bomba.”) etc.
Cartea de fata constituie un eseu ori tratat despre stiinta si miturile, legendele si povestile conexe acesteia, in conditiile unei abordari pline de umor din partea autorilor, desi termenii utilizati si constructia temei/temelor analizate in paginile lecturate se caracterizeaza, de cele mai multe ori, prin complexitatea, seriozitatea si profunzimea necesare sferei sau lumii stiintifice.
Eseul lui Ortoli si Witkowski, ‘Butoiul lui Arhimede’, realizeaza o trecere sumara, dar indeajuns de cuprinzatoare, prin lumea stiintei si a legendelor corespunzatoare evenimentelor si personalitatilor din domeniul respectiv, de-a lungul istoriei. Astfel, cititorul descopera: care era scopul initial al radiometrului lui Crookes; semnificatia gestului facut de Arhimede in momentul revelatiei legate de legea hidrostaticii; lucruri ascunse despre anumiti oameni de stiinta; importanta lui Da Vinci in epoca Renasterii; ideile originale ale lui Bernard Palissy, care dorea obtinerea ceramicii din lemnul obiectelor de mobilier prezente in casa proprie; o parte din detaliile vietii lui Isaac Newton, atat din cea intima cat si din cea ‘profesionala’; amanunte interesante despre celebrul monstru Frankenstein, si ‘creatorul’ acestuia, plus elementele care au dus la denaturarea mesajului original al cartii cu acelasi titlu; teoria evolutionismului apartinand lui Darwin (in capitolul ‘Veriga lipsa’) descrisa si apreciata cu o tenta de umor; interventiile cu usoare note de ironie, sarcasm si cinism, pe langa umorul nelipsit, ale autorilor, intalnite in toata cartea, inclusiv in prezentarea progresului stiintific si ideologic de-a lungul ultimelor secole, progres care se asteapta a fi implacabil; revelatia de natura ‘comica’, prin replica atribuita, avuta de Friedrich August Kekule in momentul gasirii formulei benzenului; trasaturile tabelului creat de Dimitri Mendeleev, chimist rus; ‘picanterii’ privind atat viata din cercurile academice, cat si cea privata, a lui Alfred Nobel, a carui presupusa amanta era Sophie Hess; numarul de aur al lui Matila Ghyka (5/8); amanunte despre importanta lui Erwin Schrodinger, austriac, pionier al mecanicii cuantice, in fizica si stiinta in general; prezentarea teoriei sau ideii de Big Bang; teoria gaurilor negre, teoria haosului si cea a ‘efectului-fluture’ s.a.m.d.
In orice caz, Sven Ortoli si Nicolas Witkowski, prin ‘Butoiul lui Arhimede’, au realizat un adevarat tratat si eseu despre lumea stiintei (fizica, matematica, chimie etc.), care binedispune, relaxeaza si chiar incanta prin abordarea de natura umoristica, chiar filosofica uneori, garantandu-se o lectura indeajuns de accesibila, referitor la capacitatea de intelegere si asimilare a mesajului de catre cititori, acestia fiind in buna masura ‘fortati’ sa mediteze si sa reflecteze asupra unora din paginile parcurse.
Lectura placuta!
Alexandru Raul Trandafir
[ratings]
Marshall McLuhan – Texte esentiale
In July 09, 2009 in Eseu
V-aţi întrebat de ce în prezent oamenii au tendinţa de a citi din ce în ce mai puţin? Care să fie atracţia irezistibilă a televizorului care a înlocuit, şi în societatea românească, aproape total lectura? Să fie doar efectele ieşirii din comunism, când lectura constituia una dintre puţinele căi de evadare, când un program tv extrem de ideologizat şi redus la două ore de emisie nu putea în nici un caz constitui o atracţie, şi intrării în societatea democratică a comunicării libere, unde fiecare este liber să consume obiectele culturale care îi sunt pe plac? Sau, poate, este mult mai mult decât atât? Ar putea fi oare semnele păşirii într-o nouă civilizaţie, în care audio-vizualul televizorului, cinematografului şi, mai nou, al internetului (aproape exclusiv anglofone) sunt pe cale a detrona cultura naţională a cuvântului tipărit?
O parte dintre răspunsurile la aceste întrebări se pot găsi în Texte esenţiale ale lui Marshall McLuhan. Profetul canadian a desţelenit, începând cu anii 50, explicaţiile la unele din întrebările de mai sus. Iar intuiţiile sale se constituie în continuare în una dintre cele mai îndrăzneţe şi răspândite paradigme explicative a efectelor mass-media asupra societăţii. Criticile aduse nu fac decât să sublinieze originalitatea şi puterea de sugestie a teoriilor acestuia.
Profesor de literatură engleză la Universitatea din Toronto, Marshall McLuhan a scris în perioada anilor 50-70, când în societatea nord-americană începeau să se vadă zorii epocii electronice. Confruntat cu aparenta involuţie tipului de societate în care preeminenţa educării prin tipărituri -epoca Gutenberg- începea să fie pusă la îndoială şi chiar marginalizată , omul de litere şi eruditul Marshall McLuhan încerca să definească şi să anticipeze schimbările paradigmatice antrenate de generalizarea mass-media electronice.
Iar una dintre cele mai importante transformări este apariţia satului global (global village), apropierea indivizilor la scară planetară determinată de generalizarea mass-media electronice, a căror instantanee şi universală putere de transmisie anulează spaţiul, timpul, şi mai ales barierele naţionale.
Concepţia centrală a lui McLuhan – the medium is the message- este bazată pe înţelegerea omului ca fiind definit de modificările senzoriale determinate de apariţia şi dezvoltarea unui nou mijloc tehnologic. Media care nu sunt altceva decât prelungirea unei dat natural, biologic, după cum unealta prelungeşte mâna, automobilul prelungeşte şi amplifică mersul, aşa şi radiou-ul extinde vorbirea,. televizorul vorbirea şi privirea, etc.
Problema apare când simţul prelungit prin mijlocul de comunicare dominant ajunge să le elimine pe celelalte, să strice sinestezia unei experienţe totale. În acest moment, se constată o hipnoză a simţurilor, descrisă de un alt aforism celebru: Mediul este masajul, „The medium is the massage”. Mult mai mult decât un simplu joc de cuvinte, butada ne avertizează împotriva puterii soporifice pe care o poate avea favorizarea exclusivă unui simţ asupra experimentării holistice.
Marshall McLuhan este recunoscut în prezent ca un guru al teoriei comunicării. Prin originalitatea teoriilor sale, exprimate cel mai adesea aforistic, dar mai ales prin fecunditatea interpretativă pe care o pot oferi înţelegerii mutaţiilor determinate de utilizarea mijloacelor de comunicare electronice, scrierile acestuia depăşesc interesul strict academic.
Texte esenţiale este astfel structurată pentru a facilita un contact adecvat cu gândirea lui McLuhan. Când am văzut cartea, am crezut iniţial că voi avea o antologie scolastică a cărţilor şi articolelor academice teoreticianului canadian. Cu plăcută surprindere, am constatat că aveam în mână o carte ce încerca să surprindă gândirea vie a unuia dintre cei mai influenţi autori canadieni.
Direcţiile principale sunt ilustrate atât prin extrem de influentele cărţi academice, cât şi prin popularizatoarele, dar nu mai puţin provocatoarele intelectual, apariţii în reviste pop şi emisiuni de televiziune. Prezenţa unui interviu acordat revistei Playboy, în acelaşi volum cu un fragment reprezentativ din extrem de erudita capodoperă Galaxia Gutenberg, se constituie în acelaşi timp ca o provocare, dar şi ca o adaptare la comunicarea specifică secolului XX.
O provocare şi mai mare ridică stilul cărţii. Contrar dezvoltării liniare a argumentării, după modelul înşiruirii literelor pe pagina tipărită, scrisul lui McLuhan sugerează experienţa gândirii aforistice, discontinuă şi mozaicată. O carte aşteptând să fie citită ca o hologramă, antologia de faţă ne prezintă o serie de fragmente de sticlă prin care putem întrevedea noua eră a comunicării.Şi, în stilul paradoxal specific, este o carte tipărită care ne invită să redescoperim stilul de comunicare oral.
Cezar Alexandru
[ratings]
Tom Hodgkinson – Ghidul leneşului
In July 09, 2009 in Eseu
Cartea lui Tom Hodgkinson este în egală măsură o critică, o pledoarie şi un ghid. Volumul combate ideologia muncii izvorâtă din necesitatea de a înrobi omul maşinii, de a face din muncitor un simplu angrenaj subordonat funcţionării idolului modern – Maşina. Revoluţia industrială a definit omul după chipul şi asemănarea acestui dumnezeu, iar ideologia modernă a făcut tot posibilul să o pună în practică.
Pentru a ieşi din această stare decăzută, totalitară, este necesar să reînvăţam felul de a trăi, de a savura viaţa premergător revoluţiei industriale. Hodgkinson argumentează în favoarea acestei idei nu doar cu statistici privind rezistenţa muncitorilor împotriva asimilării cu maşinile, ci şi cu citate din gânditori ai tuturor timpurilor, citate care converg către o singură concluzie: pentru a fi creativ şi eficient, omul are nevoie de timp liber. În caz contrar, devine o brută inconştientă, înghiţind minciuna că „Arbeit macht frei”. Iar cea mai bună probă în acest sens este o călătorie cu metroul într-un oraş mare. La ora şase dimineaţa…
Concret, Hodgkinson recomandă o serie de plăceri simple ale vieţii, care ar putea fi redescoperite pentru a transforma viaţa dintr-o trudă într-o distracţie. Şi, paradoxal, distracţia poate fi mult mai productivă decât truda.
Plăcerile expuse sunt structurate corespunzător unui ciclu de 24 de ore, în antiteză cu ziua normală de lucru. Se începe cu bucuria simplă, descoperită încă din copilărie, „de a mai dormi cinci minute”. Se continuă cu bucuria necesară unui prânz slow-food, cu cinismul chiulului când colegii muncesc, cu puiul de somn de după amiază, cu pescuitul, tutunul şi băutul împreună cu prietenii după o zi de „muncă”. Toate definind un savoir-vivre care permite nu doar evadarea din capcanele trudei, cât mai ales descoperirea şi valorificarea potenţialului creativ.
Plăcerile propuse, de o simplitate naturală, se opun plăcerilor rezultate din posesia produselor tehnologice – condusul unei maşini scumpe, de exemplu, sau oferite de-a gata – vacanţe în locuri exotice. Din contră, ofertele consumismului nu fac decât să înrobească şi mai mult individul în lanţul muncii regulate necesare pentru a le putea plăti. Este momeala capitalismului pentru a determina oamenii să accepte înlănţuirea slujbei plătite.
Ultima miză a cărţii este politică, căutând transcenderea cele două sisteme sociale inspirate din maşinism: comunismul şi capitalismul. Ambele au în comun necesitatea de a subordona omul ca mijloc de producţie maşinii, diferind doar mijloacele. Comunismul a încercat, prin propagandă şi coerciţie, să transforme oamenii muncii in indivizi obedienţi, care nu pot gândi liber pentru a putea să conştientizeze starea de sclavie în care se află. I-a menţinut în lanţurile statului poliţienesc, oferindu-le succedaneul unui trai normat de figura paternă a partidului. Metoda a dat greş în 1989.
Mult mai eficientă este manipularea capitalistă. Aceasta nu doar ameninţă cu excluziunea socială, ci mai ales oferă iluzoriile fericiri ale consumismului. Obiectele care pot să fie posedate – în schimbul renunţării la libertate şi creativitate – sunt mult mai multe, şi mai ales, mult mai strălucitoare; se înnoiesc permanent pentru a înlănţui pe vecie lucrătorul căzut în mirajul posedării lor. Din păcate, nu muncitorul este cel care posedă miriadele de obiecte oferite de societatea de consum, ci invers, sistemul de producţie capitalist este cel care îl posedă, în folosul unei categorii de oameni care niciodată nu va lua metroul la ora şase dimineaţa – oamenii de afaceri.
Hodgkinson ne propune un stil de viaţă alternativ. Folosind rafinat mijloace ale umorului clasic britanic, critică socială subtilă şi ironică, citate abundente din autori clasici şi experienţe personale, el ne invită să păşim pe urmele lui, pentru a ne elibera de mirajele propagandei eticii muncii şi a ieşi din peştera trudei zilnice ca să ne putem alătura aristocraţiei celor care nu muncesc pentru a trăi, ci trăiesc pentru a-şi valorifica potenţialul şi pentru a face din viaţă o frumoasă zi de vacanţă.
Cezar Alexandru
[ratings]
Stephane Audeguy – Mic elogiu al blandetii
In July 08, 2009 in Eseu
‘Mic elogiu al blandetii’ (‘Petit eloge de la douceur’), de Stephane Audeguy, a aparut la editura Nemira in 2008, traducerea acestui eseu (ori tratat) asigurata de domnul Ion Doru Brana fiind, spun eu, suficient de bine realizata sau optimizata pentru redarea cat mai transparenta si adecvata a mesajului transmis de autor. Varianta originala din limba franceza a acestui ‘mic tratat pentru deliciul intelectualilor’, al carei titlu l-am mentionat anterior, a fost publicata la Editions Gallimard, Paris, in 2007.
Alte carti scrise de Stephane Audeguy si aparute la Nemira sunt ‘Teoria norilor’ (primul sau roman, pentru care i-au fost decernate mai multe premii, unul chiar din partea Academiei Franceze), ‘Fratele lui Rousseau’ (al doilea sau roman, distins cu alt premiu) si ‘In memoriam’ (o colectie de vorbe, maxime, panseuri sau citate [intelepte] referitoare la ideea de moarte).
Constructia interesanta folosita de Audeguy pentru un ‘mic elogiu al blandetii’ este asemanatoare cu cea a unui tratat sau eseu, dar imprumutand si elemente evidente specifice unui dictionar – cum ar fi prezentarea unor termeni, personalitati, notiuni etc. in ordine alfabetica (de la A la Z), ori explicatiile legate de respectivul pasaj sau ‘subcapitol’ -, trasatura comuna a combinatiei respective de genuri (tratat, eseu, dictionar) fiind raportarea la conceptul de ‘blandete’, din punctul de vedere propriu fiecarei teme sau ‘probleme’ analizate in cartea de fata.
Autorul ‘trateaza’, putem spune nu intr-o maniera exhaustiva, termenul de ‘blandete’ si sensurile ori intelesurile variate implicate, sau chiar legaturile acestuia cu variate domenii de activitate, de la arta (literatura, dansul, actoria etc.) pana la filosofie si divertisment (televiziunea, spectacolul sportiv etc.), dar si raporturile dintre ‘blandete’ si societate, conexiunile cu viata sentimentala si multe altele.
Prezint in continuare cateva pasaje memorabile si citate de retinut din eseul lui Stephane Audeguy:
” […]
Arta de a tacea
[…] ‘Arta de a tacea’ a abatelui Dinouart (1771). In ea citim, de pilda, urmatoarele: “[…] trebuie sa stim sa ne carmuim limba, sa folosim momentele potrivite pentru a o infrana, sau pentru a-i da o libertate moderata; sa urmam regulile pe care prudenta le prescrie in privinta asta; […] or, toate acestea presupun reflectii, inteligenta si cunoastere.” ”
[…]
” Blandetea unui vers francez
‘Anne in joaca dadu in mine cu zapada’. (Clement Marot) ”
[…]
” Cimitirul blandetii
In cimitirul blandetii intalnim: accort [amabil, afabil], […], beurreux [untos], doucereux [dulceag, mieros], […], souef [suav], suaveolence [suavitate, gingasie] si tomenteux [pufos]. […] ”
[…]
” Forma prezentei carti
Avantajul abecedarului este de a fi complet arbitrar. Prin asta el isi sustrage continutul de la seriozitatea unei logici univoce. Trebuia desigur ca o carte consacrata blandetii sa prezinte cateva curbe; si, cum spun mecanicii, un joc. ”
[…]
” Gali
” De la stramosii mei gali am mostenit ochii de un albastru-deschis, creierul stramt si neindemanarea in lupta”, scrie Rimbaud. Adauga de indata: “Sunt de rasa inferioara din vremuri imemoriale.” ”
[…]
” Jandarmi culcati
Porecla e nitel cruda, dar obiectul ma incanta: e vorba de acele praguri care se plaseaza pe strazile noastre, in apropierea scolilor, de exemplu, pentru ca automobilistul distrat, sau prea nerod ca sa respecte copiii, sa fie silit sa incetineasca; dar fara a se recurge la o represiune brutala. ”
[…]
” Nori
Norii sunt de necuprins cu mintea. Sunt incomensurabili. Se poate estima in chip rezonabil ca n-au existat doi la fel de la formarea atmosferei terestre. In acest sens, ei sunt o imagine perfecta a lumii. ”
[…]
” Optimism
“Blandetea e invincibila.” (Marcus Aurelius) ”
[…]
” Rousseau (Jean-Jacques)
Dupa cum zice Michel Serres, Jean-Jacques Rousseau a inaugurat domnia micutului: micuta mea fantana a lui Heron, micuta mea sotie etc. Dar el stie prea bine ca asta-i si maretia lui. ”
[…]
” Slabiciune
De la blandete la slabiciune, diferenta este evident disparitia fermitatii; nu e o chestiune de grad.”
[…]
” Tacere
Sa cautam compania fiintelor cu care ne putem permite sa nu vorbim, inclusiv pentru a conversa cu ele.”
[…]
” Trandafir
Paul Claudel: ‘nu spinii sunt cei care ma apara, zice Trandafirul, ci parfumul meu.’ ”
[…]
” Tutun
Singurul argument acceptabil contra consumului de tutun si al celui de stupefiante usoare este ca ne deterioreaza senzatiile. ”
[…]
” Viata, cugetarile, maximele si opiniile lui Michel Drucker
[…] Daca ramai prea mult timp in aceeasi disciplina, in acelasi domeniu, devii un simplu functionar… De-asta n-am ramas la sport. Ba chiar dimpotriva!
Un artist trebuie sa fie popular, altfel nu este artist. […]
Pretul succesului are multe fete. […]
Bineinteles, nu poti sa multumesti pe toata lumea. […]
(Michel Drucker, ‘Hors antenne’, Calmann-Levy, 1987) ”
Stephane Audeguy reuseste, prin cartea ‘Mic elogiu al blandetii’, sa edifice un ghid sau indrumar, macar partial, pentru o viata in care blandetea sa detina rolul principal, cititorul putand descoperi pe langa citatele enumerate de mine si alte pasaje la fel de interesante referitoare la notiunea de ‘blandete’. Prin titlul de fata oricine poate aprecia ca renumita colectie Bonton a editurii Nemira a castigat inca o scriere de inalta calitate, relaxanta si captivanta totodata, pe langa un autor caruia i s-au decernat numeroase premii in Franta, o alta mica dovada a valorii scrierilor.
Inchei recenzia cu un citat din ‘Introducerea la viata blanda’, relevanta pentru mesajul cartii: “Blandetea comanda un fel de gherila, cu ascunzatorile ei de arme, replierile, capcanele si aliantele ei. ‘In lupta dintre tine si lume, sa sprijini lumea’: datoram acest indemn unuia dintre geniile cele mai blande ale literaturii mondiale (n. tr. Franz Kafka). Sa incercam a nu fi cu totul nevrednici de acest indemn. ”
Oricum, recomandarea mea personala ar fi sa nu pierdeti sansa acestei lecturi odihnitoare, dar si sofisticata in acelasi timp :).
Alexandru Raul Trandafir
[ratings]
