Recenzie – Revolta ( Jocurile Foamei #3 – Suzanne Collins ) – Cicatricea finala
In August 22, 2014 in Carti, SF
Descriere:
“Katniss a supravieţuit calvarului Jubileului Pacificării şi, împreună cu familia ei şi Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar preşedintele Snow îi pregăteşte o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întreg Panemul, Katniss este sortită să devină simbol al revoluţiei. Pe măsură ce evenimentele se desfăşoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriţi. Consecinţele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor creşte, iar Katniss trebuie să găsească o soluţie ce pare din ce în ce mai imposibilă.”
Parerea mea:
Incep prin a spune ca seria Jocurile Foamei este de departe favorita mea. Desi nu este una dintre publicatiile noi ale editurii Nemira si desi, din pacate sau nu, vazusem deja primele doua filme, seria si in special ultimul volum, Revolta, mi-au intrat la suflet iremediabil.
” Eu si Peeta ne revenim impreuna. Inca mai sunt momente in care el se ghemuieste in spatele unui scaun si se tine bine pana cand se incheie strafulgerarile amintirilor inoculate de venin. Eu ma trezesc tipand din cosmaruri cu mutanti si copii pierduti. Dar bratele lui sunt aici sa ma linisteasca.” Read the rest of this entry »
Nimicul de temut – Julian Barnes
In August 11, 2014 in Carti, Literatura clasica si contemporana
Am citit cu mare plăcere cartea lui Julian Barnes, “Nimicul de temut” (eng. Nothing to be frightened of). Deşi este ateu şi pe alocuri chiar ireverenţios la adresa lui Dumnezeu şi a religiei, Barnes are o scriitură de calitate. Deloc lipsit de simţul umorului, abordează tema morţii din diverse perspective: literară, psihologică, biologică etc. Poate că fraza cea mai frumoasă din întreaga carte e chiar cea de la început de tot: „Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa”.
Scriitorul britanic mi se pare că încearcă înainte de toate să-şi “exorcizeze” propria teamă de moarte. Căci, spune el, aproape oricine se teme de moarte, ori că o să moară. “Le réveil mortel”, sau conştiinţa morţii, momentul acela în care înţelegi că vei muri, când eşti copleşit de gândul morţii, este probabil cel mai tulburător din întreaga existenţă şi se pare că nimeni nu este cruţat, mai devreme sau mai târziu.
Julian Barnes nu ne oferă prea multe speranţe: moartea e capătul de linie. După, neantul. Extincţie totală (perspectivă anihilaţionistă).
Să fie oare numai atât? Câteva zeci de ani – dacă eşti suficient de „norocos”- şi gata? Eu unul nu cred. Nu, nu cred că viaţa asta e totul. Ar fi extrem de nedrept ca totul să se încheie când murim, să nu existe Dumnezeu, nici Înviere, nici Judecată, într-un cuvânt, să nu existe nimic din ceea ce pentru Creştinism şi alte mari religii e fundamental. Read the rest of this entry »
“Love: It will kill you and save you, both.”
In August 08, 2014 in Carti
“Delirium”, o carte care pune in lumina reflectoarelor o altfel de viata a unei tinere adolescente. Prin ochii ei lumea care ne inconjoara pare mult mai diferita decat cum o stim noi.
Ca si fiinte umane, cele mai stranse legaturi le formam prin iubire si prin compasiunea pe care o purtam unii pentru ceilalti. Dar daca acest lucru ar fi total gresit? Daca ne este interzis sa simtim si sa impartasim orice urma de dragoste? Fiecare dintre noi a trecut macar o data printr-o despartire, fiecare a avut inima sfasiata jurand ca va fi ultima data cand se va indragosti. Cum v-ati simti daca v-as spune ca au gasit leacul?
Astfel toate problemele se vor rezolva..sau nu?
In Portland, orasul in care se petrece toata actiunea, la varsta de optsprezece ani fiecare tanar este obligat sa efectueze vaccinul impotriva bolii numita amor deliria nervosa, cunoscuta si sub numele de iubire. Societatea considera ca astfel toata lumea va fi fericita si in siguranta pentru totdeauna, dragostea fiind considerata un lucru ingrozitor, distrugator. Dupa procedura, persoana vindecata este ‘cuplata’ de societate cu o anumita persoana, deci fara libertate de alegere. Read the rest of this entry »
Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch…sau cum să te droghezi, legal, cu cărți
In August 07, 2014 in Carti
Un roman Philip K. Dick se consumă repede, în maxim câteva zile. O devorezi, te prinde…ca un drog. Numeroase scrieri de ale lui K. Dick se învart în jurul drogurilor și a impresiilor psihidelice, încat m-am întrebat de fiecare dată ce experiente din viața autorului au condus la inspirația asta…dar nu cunoaștem secretele artiștilor, de unde iși iau seva inspirației, cert este că ne bucurăm de opera lor. În cazul de față, o operă din seria narațiunilor pe care le trăim…pe pielea noastră? Greu de spus, fiindcă în romanul de față, experiențele sunt mai degrabă în afară corpului..atunci, experiențe spirituale? Dar oare chiar sunt de natură mistică, sau este totul chimie?
Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch are un titlu ce sugerează puțină religiozitate, sensul titlului este dezvăluit în ultimele pagini ale narațiunii, deși cumva, cred că preferam să fim lăsați noi să venim cu teoria. Dar nu critic, pentru că revelația din final încheie romanul într-o manieră frumoasă, cu explicațiile pe care și le dă singur un personaj ca Barney Mayerson. Perspectiva narativă se schimbă pe neanunțate, din mișcare, așa cum se potrivește unei povești agitate de întrebări și numeroasele sale posibilități. Cred ca mi-a trebuit cam jumătate din lectura cărții ca să fiu sigur că personajul principal e Barney Mayerson. Dacă îl scoți pe Barney din context, și îl iei doar ca personaj SF cu toată construcția lui, aș zice că nu e prea greu să ghicești că face parte din gama K. Dick. Măcinat de propriile sentimente, cu tot talentul lui de precog, el deja și-a distrus viața, fără să fie nevoie ca evenimentele schimbătoare de lumi ce se ivesc să facă acest lucru. Read the rest of this entry »
