Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch…sau cum să te droghezi, legal, cu cărți

On August 07, 2014 in Carti

Cele trei stigmate ale lui Palmer EldritchUn roman Philip K. Dick se consumă repede, în maxim câteva zile. O devorezi, te prinde…ca un drog. Numeroase scrieri de ale lui K. Dick se învart în jurul drogurilor și a impresiilor psihidelice, încat m-am întrebat de fiecare dată ce experiente din viața autorului au condus la inspirația asta…dar nu cunoaștem secretele artiștilor, de unde iși iau seva inspirației, cert este că ne bucurăm de opera lor. În cazul de față, o operă din seria narațiunilor pe care le trăim…pe pielea noastră? Greu de spus, fiindcă în romanul de față, experiențele sunt mai degrabă în afară corpului..atunci, experiențe spirituale? Dar oare chiar sunt de natură mistică, sau este totul chimie?

Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch are un titlu ce sugerează puțină religiozitate, sensul titlului este dezvăluit în ultimele pagini ale narațiunii, deși cumva, cred că preferam să fim lăsați noi să venim cu teoria. Dar nu critic, pentru că revelația din final încheie romanul într-o manieră frumoasă, cu explicațiile pe care și le dă singur un personaj ca Barney Mayerson. Perspectiva narativă se schimbă pe neanunțate, din mișcare, așa cum se potrivește unei povești agitate de întrebări și numeroasele sale posibilități. Cred ca mi-a trebuit cam jumătate din lectura cărții ca să fiu sigur că personajul principal e Barney Mayerson. Dacă îl scoți pe Barney din context, și îl iei doar ca personaj SF cu toată construcția lui, aș zice că nu e prea greu să ghicești că face parte din gama K. Dick. Măcinat de propriile sentimente, cu tot talentul lui de precog, el deja și-a distrus viața, fără să fie nevoie ca evenimentele schimbătoare de lumi ce se ivesc să facă acest lucru.

Îmi plac și denumirile drogurilor, și sunt curios dacă au același sens în engleza originală a textului: Dul-C, un nume sugestiv, cumva ironic, cumva manipulator din punct de vedere al comerțului, făcând viața mai dulce a posomorâților coloniști de pe insipidul Marte. O idee interesantă de utilizare a drogului halucinogen: nostalgicii plecați de pe Terra, construiesc machete și miniaturi, furnizate oficial și legal de aceeași care fac comerțul ilegal de Dul-C, apoi se transpun în mica lume. Noul drog, Ale-G, are și el un nume ușor de reținut, cu efect propagandistic (alege Ale-G!) cel al lui Palmer Eldritch, este însă cu totul altceva, nu ai nevoie de nici o miniatură, nu depinzi de lumea deja stabilită a machetelor, ci poți face ce vrei tu (”Dumnezeu promite viață veșnică. Noi o dăm”)…oare?

Nu vreau să dezvălui prea mult, cartea fiind și așa subțire. Recomand, pentru scufundarea în lectura aceasta, muzică în căști de genul drone, repetivitatea lentă a celor de la Sunn o))), de exemplu, dă un efect mulțumitor psihidelic când o combini cu imaginația personajelor afectate de drog. În perioada asta, și canicula va contrubui la senzații, cartea s-a lansat într-o perioadă numai bună pentru trăirea ei la un nivel mai intens!

Philip K Dick

Articol postat de: Sorin Mincă


Adauga un comentariu

RSS