Sfârșitul copilăriei și începutul vieții
In July 30, 2012 in Carti
Chiar dacă sună nu tocmai natural, întotdeauna mi s-a părut mai ușor să scriu o recenzie pentru o carte care, după standardele actuale, are dimensiuni mai reduse. Romanele SF și Fantasy din zilele în care ne găsim, au de regulă dimensiuni epice (vezi Cântec de Gheață și Foc), și asta pentru că astfel de genuri literare sunt mai mult decât permisive din punctul de vedere al desfășurării unei oarecare acțiuni și în același timp mult mai încurajatoare când vine vorba de personaje și dezvoltarea lor. Cei care nu s-au oprit încă din citit această recenzie deja, se întreabă probabil ce rost are un astfel de preambul. Sunt de părere (și cred că toți cititorii responsabili îmi vor da dreptate) că un astfel de review este citit nu pentru a afla cât de mult vrea cineva să coboare sau să ridice o carte în slăvi, și nici ca să se afle prea multe din ce se petrece în carte. Ce rămâne deci de spus? Impresia sinceră și generală.
Așadar, pentru cei care aleg cărțile ce-i obosesc doar ținându-le în mână din cauza multelor sute de pagini ce zac una peste alta, Sfârșitul Copilăriei de Arthur C. Clarke o să pară nuvelă sau, cum spune englezul, o poveste scurtă (short story). Și e de înțeles cum de se întâmplă asta. La cele doar 264 de pagini, e ușor de crezut că nu o să fie timp pentru nicio întâmplare să-și desfășoare acțiunea. Nu e așa. Cartea e, la rândul ei, împărțită în trei părți, fiecare cu tema și motivele ei și fiecare cu un impact la fel de puternic, și totuși de fiecare dată diferit, asupra cititorului. Read the rest of this entry »
Sfârșitul copilăriei
In July 30, 2012 in Carti
Cu ”Sfârșitul copilăriei”, editura Nemira ne oferă ocazia reîntâlnirii cu unul din textele clasice ale literaturii SF universale, scris de nimeni altul decât Sir Arthur Charles Clarke, ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta a II-a (în 1998) și primul scriitor (printre altele) de science-fiction nominalizat la Premiul Nobel (în 1994), pentru cercetările sale în domeniul sateliților orbitali de comunicații.
Publicat în 1953, romanul (primul best-seller al autorului, din lungul șir ce a urmat) ne spune povestea posibilei evoluții a Umanității, despre potențialul acesteia de a transcende înspre o maturitate abia întrevăzută de sus, de dincolo de nori, unde Overlorzii (Stăpânii), răbdători, ne așteaptă să…
Dar cine sunt acești Overlorzi ?
O specie extraterestră, mult peste (la propriu și la figurat) nivelul de evoluție la care se află pământenii.
Într-o zi, fără nici un avertizment prealabil, navele Overlorzilor pătrund în atmosfera celei de-a treia planete a sistemului solar, împânzind, intimidant, cerul de deasupra celor mai mari orașe ale Pământului; (iată că acum știm și de unde s-au tot inspirat realizatorii unor filme precum ”Independence Day”, ”Ziua în care Pământul s-a oprit” sau ”District 9” când prezintă invaziile extratereștrilor). Read the rest of this entry »
Dragonul furtunii – I. J. Parker
In July 30, 2012 in Carti
Mai citisem ocazional carti a caror actiune se petrecea in Japonia secolelor trecute, dar abia cand am citit cunoscutul roman „Shogun” al lui James Clavell am inceput sa devin cu adevarat fascinata de cartile referitoare la Japonia medievala. Cultura atat de diferita de cea occidentala, mentalitatea oamenilor, regulile societatii, legile si modul de viata al personajelor din cartile referitoare la Japonia din trecut reprezinta o lectura care te absoarbe total si la care te gandesti inca multa vreme dupa ce ai terminat de citit romanul. Este extrem de interesant sa observi cat de diferita putea fi viata in diferite zone ale lumii, pornind de la cele mai neinsemnate gesturi, pana la actele si deciziile ce influentau nu doar o familie, ci si generatiile urmatoare ale acesteia.
Actiunea din Dragonul Furtunii se petrece inainte de perioada de glorie a samurailor, dar asta nu o face mai putin interesanta. Dimpotriva. Perioada Heian (secolele 9-12) este un punct important in declansarea si desfasurarea povestii, deoarece faciliteaza atat faptele ce devin intriga principala a romanului, cat si altele care condimenteaza pe parcurs povestea. Desi bine organizata, societatea japoneza din secolul 11 se confrunta cu diverse disparitii, rapiri, crime si alte fapte ilegale ce se raresc in mod considerabil in era samurailor. In plus, suprematia calugarilor si influenta acestora asupra conducatorilor regiunilor, cat si lipsa unui factor de control asupra acestora sunt fapte definitorii in povestea din Dragonul Furtunii.
Personajele sunt extrem de bine conturate, percepi cu usurinta caracterul acestora, descrierile locurilor sunt indeajuns de clare pentru a te ajuta sa iti faci o idee asupra fiecarui spatiu in care te poarta actiunea, dar sunt integrate perfect in poveste, astfel incat sa nu devina plictisitoare nici macar o secunda. Pe masura ce citesti, devine usor sa iti imaginezi povestea ca pe un film, vazand in mintea ta inlantuirea de gesturi, modul in care se comporta personajele, locurile vizitate de acestea si toate detaliile din jurul lor. Read the rest of this entry »
Misterul Tiziano – Iain Pears
In July 26, 2012 in Carti
Cu siguranta ca o multime de carti politiste sau de suspans s-au tot scris de zeci de ani. Dar parca doar odata cu aparitia romanului „Codul lui Da Vinci” a fost adusa in atentia cititorilor o avalansa de romane construite pe aceeasi reteta cu priza la public: o crima in lumea artei ce declanseaza o cursa pentru dezvaluirea unor secrete si un viitor cuplu de personaje principale de sex opus a caror relatie se dezvolta odata cu implicarea lor in aflarea misterelor. De cele mai multe ori, protagonistii sunt politisti retrasi, detectivi, profesori universitari, specialisti in istoria artei, etc si sunt angajati oarecum neoficial sa rezolve crima. Asta pentru a le ingreuna participarea la ancheta. Si de asemenea, de multe ori la inceputul cartii nici nu se inghit.
In mod ciudat, nu ma satur niciodata de aceeasi reteta uzata. Imi place sa descopar ce secrete au reusit sa isi imagineze autorii si sa aflu ce interese ar putea avea personajele negative. Probabil ca oricine citeste o asemenea carte, mai ales daca nu e la prima de genul acesta isi imagineaza deja finalul, sau cel putin o mare parte a sa; dar este distractiv sa te lasi de fiecare data prins de poveste, sa tresari atunci cand protagonistii sunt la un pas de a fi prinsi de inamici, sa incerci sa rezolvi singur puzzle-ul pana ajungi la final, sa te surprinda aflarea secretului sau prinderea criminalului ce parea a fi nevinovat pana la ultimele pagini ale cartii, sa zambesti cand el si ea inteleg in sfarsit ce simt unul pentru altul, etc. Surprinzator, de data aceasta protagonistii inca nu ajung sa se implice intr-o relatie, dar avand in vedere ca mai exista inca 6 carti in seria Jonathan Argyll, Misterul Tiziano fiind abia a doua, probabil ca povestea va evolua in dirtectia aceasta intr-unul din romanele urmatoare. Read the rest of this entry »
