Gossip Girl (Stiti Ca Ma Iubiti) – Cecily Von Ziegesar
In November 10, 2009 in Autori, Carti
Tocmai am terminat volumul al 2-lea din seria Gossip Girl de si doresc sa imi impartasesc parerea referitoare la carte ctitorilor Nemira.
In primul rand pot spune ca este foarte usor de citit, numai buna daca esti o persoana ocupata.
Aceasta carte continua povesteasca despre viata uimitoare a societatii de inalta clasa din Manhattan, care cu toate hainele stralucitoare de firma si multimea de limuzine, nu este asa de usoara precum credeai.
Gandeste-te cum ar fi ca toata miscarile sa-ti fie supravegheate de toate colegele tale din liceu, in special cand barfele sunt rautacioase si prezinta un adevar trunchiat.
Blair este copilului bogat, obisnuit sa aiba totul pe tava, iar cand Nate (iubitul ei) nu pare de acord cu tot ce doreste “printesa”, viata ei se da peste cap. Asta fara sa pui la socoteala ca visul ei de-o viata (sa studieze la Yale) pare extrem de indepartat. In plus chiar in aceasta perioada mama ei si-a gasit sa se marite cu Cyrus despre care nimeni nu are o parere prea buna.
Avem prin preajma si opusul celor ca Blair si anume cei doi frati : Dan si Jenny, care desi nu sunt copii de bani gata, se straduiesc foarte de mult sa para ca apartin clasei bogate. Read the rest of this entry »
Christine – Stephen King
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
“La naiba! Altceva nu ai gasit?”, mi-a spus prietena mea cand a vazut ca am luat de pe raftul librarii mele favorite cartea Christine. “Iar Stephen King? Inca nu te-ai saturat?”, a completat prietena mea, care de la o vreme a inceput sa se obisnuiasca sa vada ca renunt la niste titluri de carti mai pompoase pentru o carte semnata de Stephen King.
Da, si spun asta cu mandrie, sunt total dependenta de acest autor si de tot ceea ce este scris de el.
Poate ca o sa ti se para ciudat la inceput, dar Christine nu este o femeie, nu este nici macar o fiinta. Christine este o masina, mai exact este un Playmouth din 1957 care are darul de a-ti face pielea de gaina.
Romanul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita de Dennis, prietenul cel mai bun al lui Arnie. Acesta povesteste despre ciudateniile relatiei care s-a nascut intre masina si Arnie. Pana la intalnirea cu masinaria, Arnie era un baiat cuprins de complexele adolescentei si se transformase in batjocura baietilor cool din liceul sau.
Pe parcursul romanului, Dennis este substituit incetul cu incetul de catre Christine, in timp ce Arnie deja isi petrece impreuna cu aceasta cea mai mare parte a timpului. De exemplu, o repara intr-un timp record in momentul in care nimeni nu-i dadea nicio sansa de reusita. De altfel, masina este considerata o rabla ce trebuie aruncata la cimitirul de masini. Insa, Christine pare ca are viata ei proprie, iar Arnie ii descopera una cate una aproape toate tainele. Read the rest of this entry »
Stephane Audeguy – In Memoriam. Mic tratat de morti celebre
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Literatura contemporana
Nici nu-mi amintesc cand am citit ultima oara ceva atat de haios! Stiu ca pare ciudat, avand in vedere titlul In Memoriam. Mic tratat de morti celebre, dar cartea scrisa de Stephane Audeguy chiar are o doza de umor care nu poate fi ignorata. Este un compendiu de tragicomedie demn de toata lauda.
Autorul a ales un numar de personaje faimoase sau din contra, absolut necunoscute (atat de necunoscute incat nu li se stie nici macar numele mic) si le-a strans la un loc intr-o antologoie de morti si circumstante mortuare de tot hazul.
Poate va intrebati de unde vine hazul? Ei bine, numai si numai din talentul autorului. Acesta a realizat ceva amuzant dintr-o enumerare de morti ceea ce dupa parerea mea nu-i lucru de lepadat. Situatiile sunt triste, dar prin ridicolul si mundanitatea lor devin ilare.
De exemplu, Victor Hugo, ajuns la varsta de 83 de ani, moare in timp ce face dragoste, Cezane moare de dragul artei la care nu a putut renunta nici macar pe timp de furtuna, in timp ce Tennessee Williams moare sufocat de un dop.
Unele anecdote sunt seci si la obiect ca de exemplu cele referitoare la Jimi Hendrix sau Stendhal. Altele iti lasa un gust amar. Astfel, infamul Joseph Mengele moare repede, fara suferinta, la 85 de ani, iar o mama indulgenta ii permite fiului sa isi urmeze visul de a fi pilot al avionului care arunca bomba pe Hiroshima. Read the rest of this entry »
Julian Barnes – Nimicul de temut
In November 02, 2009 in Autori, Carti, Literatura contemporana
Ca intotdeauna, am uitat de schimbarea orei, asa ca intr-o dimineata la sapte citeam ultima parte din Nimicul de temut, a lui Julian Barnes. Am sarit peste multe alte carti care isi asteapta randul si am luat o pauza de Viata lui Marquez, ca sa il citesc pe Barnes. Nu pentru ca as fi unul dintre oamenii preocupati de moarte si de teama de ea, ci pentru ca imi place Barnes (ma repet, stiu) si, ca atare, eram curioasa cum abordeaza el subiectul.
Am asteptat cartea cu nerabdare inca de cand Nemira anunta pe blog ca e in pregatire si pot spune ca am citit-o aproape pe nerasuflate. Da, in ciuda subiectului, nu e morbida si poti fi captivat de ea la fel ca de o carte “de actiune” (eu nu prea agreez genul, dar aveam nevoie de o comparatie simpla).
Pentru cine nu a citit prezentarile sau recenziile acestei carti, tema centrala este moartea: felul in care ne gandim la ea, cat de des, cat de crispati sau de relaxati. Dar nu atat de simplist, ci laolalta cu inevitabilele meditatii pe marginea credintei si a liberului-arbitru. Si nu mereu la modul foarte rigid, sa nu uitam ca este vorba despre Barnes… In plus, apar frecvente trimiteri la momente cat se poate de personale, la parintii si la fratele lui, unele de o sinceritate brutala, mai ales daca te gandesti ca vin din partea unui englez crescut intr-un mediu conservator si puritan. Sigur, Barnes a dovedit deja in alte carti ca a depasit acest mediu. Totusi, ramane un britanic. E salvat de ironie, dar nu mi-l pot inchipui ca pe un Henry Miller, de exemplu, sau ca pe un Llosa. Sper ca se intelege ce vreau sa spun… Read the rest of this entry »
