Pistolarul – un roman special
In May 28, 2010 in Autori, Carti, Suspans
“Omul in negru fugea in desert si pistolarul se tinea dupa el”, este fraza care incepe – intr-un mod pe cat de simplu pe atat de incitant – povestea odiseei lui Roland Deschain, Pistolarul in cautarea Turnului Intunecat, Nexul Timpului si al Marimii. Desi initial am fost reticent in a-mi achizitiona acest prim volum dintr-o serie ce Stephen King numeste a fi capodopera sa, am decis sa las dubiile deoparte si sa vad daca Regele s-a intrecut sau nu pe sine insusi. Si uitati la ce concluzie am ajuns.
Pe de-o parte, Pistolarul nu este cea mai buna opera a lui King. Nu este din cauza faptului ca unele actiuni ale personajelor sunt nejustificate – pentru ca, daca ma gandesc mai bine, asta se intampla in majoritatea cartilor sale. Nu este din cauza modului in care este scrisa – caci desi uneori cartile Regelui au cateva scapari in ceea ce priveste storyline-ul, autorul manevreaza cuvintele intr-un mod uimitor, capabil de a descrie orice peisaj, situatie, miscare sau gest fara a se incurca in propriile-i formulari. Este din cauza faptului ca se termina abrupt, finalul te face mai confuz decat majoritatea episoadelor din Lost si ca romanul nu este altceva decat startul unei serii epice – a carui infulenta o primeste, dupa cum marturiseste autorul in prefata, de la “Stapanul Inelelor” al lui Tolkien – si trebuie tratat ca atare. Read the rest of this entry »
Oaia dvs. este naturala?
In May 27, 2010 in Autori, Carti, SF
Este posibil ca androizii sa aiba sentimente? Pot simti acestia mila sau dragoste fata de oameni, animale sau fata de semenii lor? Acestea sunt doua dintre intrebarile pe care autorul le pune si pe care incearca sa le exploateze pe cat de mult posibil. Viseaza androizii oi electrice? (publicat pentru prima oara in 1968) este probabil cel mai cunoscut roman al scriitorului american Philip K. Dick (1928-1982).
Tema operei, asa cum reiese si din titlu, este reprezentata de capacitatea (sau mai bine spus incapacitatea) robotului umanoid de a experimenta sentimentele ce stau la baza fiintei omenesti.
Actiunea se desfasoara intr-un viitor nu foarte indepartat (2021), pe un Pamant devastat de razboiul nuclear. Pentru a putea continua sa existe, umanitatea este nevoita sa colonizeze spatial cosmic. Viata pe Terra devine foarte greu de suportat insa nu imposibila; oamenii au de ales intre a ramane si a suporta consecintele dezastrului (una dintre ele fiind praful radioactiv) sau a parasi planeta si a se refugia in alte parti ale Universului.
Povestea este construita pe doua planuri: unul care ni-l descrie pe Rick Deckard, un vanator de recompense, iar cel de-al doilea prezentandu-l pe John Isidore, un “special”. Read the rest of this entry »
Cartea Cimitirului – recomandata “copiilor” de toate varstele
In May 27, 2010 in Autori, Carti, SF
Neil Gaiman este cu siguranta unul dintre numele care au devenit sinonime cu literatura fantasy si science fiction moderna, atragand prin stilul jovial si aria larga de teme propuse in cartile sale. Marturisesc ca am devenit fan odata ce am citit comicul Sandman, si nu am ratat nicio ocazie sa ma las prins in vraja britanicului. Cartea Cimitirului pare la prima vedere rezultatul unei ecuatii stranii: “Cartea Junglei” plus “Cimitir bantuit” (legatura cu cea dintai fiind recunoscuta chiar de autor in postfata), dar este mai mult decat suma partilor sale.
Nobody Owens, poreclit Bod, este protagonistul, ce ajunge sa fie ingrijit de creaturile dintr-un cimitir cand ramane singur pe lume in urma asasinarii familiei sale de catre “individul numit Jack”. Freamatul produs de prima sa aparitie in cimitir si discutiile care se isca intre spiritele ce ajung la concluzia ca “Mortii trebuie sa dea dovada de mila”, sunt descrise de Gaiman cu siguranta unui mare scriitor.
Cadrul in care plaseaza romanul ii permite acestuia sa creeze personaje memorabile, de la fantomele locatare, la ghule, ifriti si alte creaturi ale intunericului. Bod creste in cimitir si invata despre viata, moarte (mai mult despre cea din urma), dragoste, bine, rau si importanta familiei. Episoadele din carte sunt descrise de Gaiman cu umorul sau bine cunoscut si spre deosebire de “Cartea Junglei”, toate sunt cu si despre personajul principal. Acesta este unul dintre atuurile cartii, cata vreme cititorul se va atasa imediat si iremediabil de Bod. Read the rest of this entry »
Carrie – Stephen King
In May 25, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Un roman care de fapt e doar o nuvela. O nuvela care a inceput ca o simpla povestire de trei pagini si parca s-a multiplicat sub privirea nastrusnica a lui King. Da. Stephen King, acel scriitor nebun, care raspandeste panica si teroare pe strazile din Maine. Cartile lui sunt vandute in milioane de exemplare si poposesc pe rafturile fiecarei biblioteci.
Unii il pot numi „copilul minune al Americii”, altii „scriitorul fantoma”, insa eu intotdeauna i-am atribuit titlul de „rege al fricii”. Povestile sale se raspandesc ca o molima in mintile oamenilor si fascineaza, uimesc, ingrozesc.
Nu pot sa scriu o recenzie despre prima sa opera publicata pana nu dezvalui cateva amanunte din viata sa personala. Acum trageti-va scaunul langa birou sau puneti-va laptopul pe brate si cititi cu atentie. Un pachetel de servetele ar fi indicat, iar dupa, nu uitati sa aprindeti lumina.
Stephen King, si sa nu ignoram si al doilea prenume „Edwin” care poate suna cam ciudat sau putin gay in timpurile noastre, s-a nascut intr-o familie saraca pe meleagurile indepartate ale statului Maine. Zilele treceau, iar el avea sa cunoasca adevarata America. O tara saraca si plina de vise neinplinite. O tara ca oricare alta. La varsta de doi ani si-a privit tatal cum iesea pe usa din spate pentru a-si cumpara un pachet cu tigari si nu s-a mai intors. L-a privit cum, mai rau ca un animal salbatic si-a parasit familia si a lasat doi copii, de doi si de patru ani pe umerii mamei ca o povara ucigatoare. „O nenorocire!” ati putea spune, dar inca nu se terminase. Timp de mai multi ani s-au mutat precum indienii de pe un pamant pe altul pentru a supravietui. Au cutreierat statul Maine in lung si-n lat, incat probabil ar avea inspiratie pentru inca cateva mii de romane. (Doamne ajuta!) Da. Nu a avut o copilarie usoara si pot sa spun ca si-a gasit alinarea sau mai bine zis dulcea razbunare in scrierile sale care, in cele din urma, i-au adus si succesul bine meritat. Read the rest of this entry »
