De ce “Urzeala tronurilor”?
In December 13, 2013 in Carti, Fantasy, SF
De ce “Cantec de gheata si foc”? Chiar, de ce? Probabil ca, la fel ca mine, ai inceput sa citesti cartile dupa ce a aparut serialul si iti pot spune ca, desi este superb realizat, cartile sunt de un million de ori mai bune. George R. R. Martin, autorul, are o modalitate unica de a scrie: pe langa lipsa capitolelor conventionale, acestea fiind inlocuite de pasaje pe care le citesti doar din perspectiva unui personaj, fiecare capitol decurge cum banuiesti pana la un punct doar ca sa se termine cum nu te astepti si sa vrei sa citesti urmatorul capitol al personajului respectiv. Crezi ca vreun personaj nu e important? Te inseli. Niciodata nu stii cand George se decide sa iti arunce in fata un personaj pe care l-ai remarcat in treacat intr-o fraza si sa descoperi ca este unul dintre cele mai importante cu putinta.
Asa-numitele plot twist-uri sunt atat de dese, incat dupa un timp refuzi sa mai incerci sa iti dai seama de ce urmeaza sa faca personajele. Sa nu uitam de vise si premonitii. Atat de vag descrise, atat de ambigue, dar pana la urma atat de importante. Ca tot suntem la partea de fantastic, la partea de basm, tin sa va amintesc de dragoni. Adica serios acum, o carte cu dragoni, in zilele noastre…Da! Da! Da! Read the rest of this entry »
Vita Sexualis (mai mult sau mai putin)
In December 12, 2013 in Carti
De Mos Nicolae am primit cadou cartea Vita Sexualis, de Mori Ogai. Cel care mi-a daruit-o s-a gandit ca mi-ar placea pentru ca ma pasioneaza cartile cu si despre spatiul asiatic, in special cele care fac referire la Japonia.
Mi-am inceput lectura a doua zi si am prelungit-o pe mai multe seri, din cauza timpului liber cam limitat. Altfel, avem de-a face cu o carticica destul de subtirica, ce ar merge parcursa chiar si intr-o singura seara. Te culcusesti frumos alaturi de cana de ceai (sau hai, chiar si un pahar de vin) si citesti pana adormi.
Mi-a placut pentru ca este usor de urmarit, naratorul povestind intr-un mod simplu si curat (ca mai toti naratorii japonezi de sex masculin). Si, in timp ce scoate amintirile pe rand, precum dosarele dintr-un fisier, nu isi schimba tonul rece, detasat, indiferent de ce ne prezinta. Nici chiar propria-i copilarie nu pare sa il emotioneze in vreun fel.
De fapt, datorita tonului si stilului in care domnul Kanai ne impartaseste evenimentele din trecutul sau, mi-a creat inca de la inceput impresia ca ar fi un om de stiinta care a luat notite in urma unui experiment realizat pe sine insusi. Iar, mai tarziu, mi s-a confirmat acest punct de vedere observand personajul cum isi satisface curiozitati legate de propria-i sexualitate existente inca din copilarie doar pentru a aduna informatii, nu pentru a isi satisface vreo nevoie. La fel cum prefera si sa invete de dragul invatatului, nu datorita vreunei chemari sau a vreunei pasiuni simtite pentru un subiect anume. Read the rest of this entry »
Sub dom e-ntotdeauna cald si bine
In December 11, 2013 in Carti, Horror, Suspans
Primul Stephen King citit nu se uita niciodata!
Personal, nu reprezint o exceptie de la regula. Imi amintesc perfect felul in care am fost sedus de frazele:
„Ar putea Stephen King sa scrie o poveste care sa-l sperie chiar si pe el însusi?
Sa-l sperie intr-un asemenea hal încat sa-i fie frica sa o scrie pana la sfarsit?”
Am aflat raspunsul prea curand pentru cei paisprezece ani neimpliniti inca la acea vreme: da, da exista. Exista o carte numita „Cimitirul animalelor”. O carte suficient de dubioasa (in cel mai bun sens al cuvantului), incat sa se joace cu mintea care-i da forma. Am savurat-o pe nerasuflate intr-o singura noapte. Nu as fi avut oricum
curajul sa adorm inainte ca ultimul strop de intuneric sa dispara. Read the rest of this entry »
Salvarea Templierilor – Raymond Khoury
In December 06, 2013 in Carti, Suspans
Sunt carti pe care le citim o data si isi pun amprenta pe sufletul nostru. Sunt carti pe care ni le vom reaminti mereu si pe care le putem citi de o mie de ori fara sa ne plictisim si, la fel, sunt si melodii pe care le putem asculta la infinit. Mie mi-au ramas mai multe carti in cap.
Una din ele este Ultimul templier de Raymond Khoury. Cartea, publicata in 2005, a stat 22 de luni in lista de Bestseller-uri a New York Times. La noi a aparut in 2006, la editura Nemira.
Eu am facut cunostinta cu Sean Reilly si Tess Chaykin (personajele principale) in primul meu an de facultate, cand am cumparat cartea de la un targ. E una din cartile pe care atunci cand te apuci sa o citesti nu o mai lasi din mana, desi e destul de groasa (656 pagini). Actiunea e pe foarte multe planuri, dar e astfel impartita incat se imbina trecutul si prezentul pentru a contura o poveste completa. Are mister, suspans, umor si dragoste, cam tot ce-i trebuie unui roman de succes. Are si foarte multa istorie, cartea este foarte bine documentata si te ajuta sa dezvolti idei despre lucruri cu care nu poti lua contact asa usor.
Imediat ce am terminat-o de citit, am inceput sa ma documentez despre ea si despre autor. Am aflat ca avea o continuare si ca fusese ecranizata intr-o mini serie cu acelasi nume. Read the rest of this entry »
