Sub dom e-ntotdeauna cald si bine

On December 11, 2013 in Carti, Horror, Suspans

Sub Dom - Stephen King

Primul Stephen King citit nu se uita niciodata!
Personal, nu reprezint o exceptie de la regula. Imi amintesc perfect felul in care am fost sedus de frazele:

„Ar putea Stephen King sa scrie o poveste care sa-l sperie chiar si pe el însusi?
Sa-l sperie intr-un asemenea hal încat sa-i fie frica sa o scrie pana la sfarsit?”

Am aflat raspunsul prea curand pentru cei paisprezece ani neimpliniti inca la acea vreme: da, da exista. Exista o carte numita „Cimitirul animalelor”. O carte suficient de dubioasa (in cel mai bun sens al cuvantului), incat sa se joace cu mintea care-i da forma. Am savurat-o pe nerasuflate intr-o singura noapte. Nu as fi avut oricum
curajul sa adorm inainte ca ultimul strop de intuneric sa dispara.

Nu mi-a fost suficient, am continuat cu „Jocul lui Gerard”, cu „Orasul BantuIT”, cu „Mobilul”, cu „Shining” si cu multe altele. Reusisem sa-mi formez o parere clara despre Steve. Pentru mine in mod cert era maestrul horror-ului extrem, stralucit ce-i drept, dar unidimensional. Acum, la 25 de ani, inteleg motivul gandirii mele limitate de atunci: pe de-o parte aveam mintea mult prea cruda pentru a diseca pe deplin un text al Regelui, pe de alta parte, nu avusesem inca norocul de a pune mana pe un altfel de volum King.

Norocul asta a venit odata cu „Under the Dome”. Am intors fiecare pagina, asteptand cu sufletul la gura sa ajung la partile de groaza. Nu le-am gasit, ce-am gasit insa a fost mai bun. Am realizat ca Stephen King poate lasa de-o parte imaginile explicite, in favoarea unei terori mult mai subtile. Nu intelegeti gresit, exista sub dom o multime de scene dezgustatoare (locuri intunecate si populate de cadavre, sau realitati deformate de munti de droguri), insa cele mai infricosatoare sunt pictate de natura umana, sub forma unei cete de sobolani bipezi aflati in cautarea disperata a unei surse externe de siguranta, putere, vointa sau ghidare. Si le vor primi cu varf si indesat in persoana lui Big Jim.

Prin Jimmy ajungem la piatra de temelie a cartii. Ce s-ar intampla daca o colectivitate de oameni ar ramane intr-o zi complet izolata de restul lumii. Ar supravietui? Fizic, probabil, atata timp cat ar constientiza caracterul regenerabil al celei mai mari parti a resurselor materiale (hrana, apa, energie etc.), dar psihic? Deasemenea da, dar strategia de supravietuire a fiecarui fiinte captive este unica. Se vor afirma lideri, mase de oameni usor de controlat, oportunisti. Toate aceste caractere diferite vor forma conflicte de interese, in care caracterele instabile vor deveni, probabil, cel mai agresive. Constiinta dispare, pentru ca, ce efect pot avea legea sau moralitatea, dara nu exista o institutie care sa vegheze asupra respectarii lor („Ce vei face, ma vei aresta imediat ce domul trece? Dar daca nu va trece niciodata?”)?

Daca simtiti nevoia unei lecturi care sa va testeze instinctul de supravietuire, „Sub Dom” s-ar putea sa va placa (la fel de bine s-ar putea sa va placa „The Zombie Survival Guide”, dar deja intram intr-un gen cu totul diferit). Daca nu cautati decat o modalitate lejera de a observa psihologia colectivitatii, asta-i cartea voastra. Incercati totusi sa o abordati fara ideile preconcepute ale celor nefamiliarizati cu lucrarile lui King. Nu discutam despre un horror creat de catre si pentru minti bolnave. Vorbim despre mai mult decat atat, pentru ca imaginea turmei de oi ratacite si aflate in cautarea unui conducator, sau imaginea extremistului care-si asuma acest rol de conducator sunt prezente in mintea multora dintre voi cei care ati stat trei sau patru ore la coada, pentru doua portocale.

Ce voiam sa spun intr-o fraza este: acordati cateva sanse si cartilor Stephen King care trateaza alte teme decat grotescul dus pe culmi indepartate. Incepeti cu „Sub Dom”. Daca va place, continuati si apucati un „Colorado Kid” sau un „Duma Key”, „Zona moarta” (as putea continua la nesfarsit). Treptat cititi-i si cateva povestiri scurte. Promit ca o sa va placa.

De la un fan Steve, la (sper eu) un altul.

 

Articol postat de: Andrei D


  1. adrian a scris,

    E buna traducerea?

  2. Andrei D a scris,

    M-am obisnuit sa citesc traducerile lui Pricajan, insa si Mihnea Columbeanu a facut o treaba buna cu “Sub dom”.

Adauga un comentariu

RSS