Cathcart & Klein – Aristotel si furnicarul merg la Washington…mic antitratat de abureala politica
In November 09, 2010 in Carti
Aristotel si furnicarul merg la Washington
Autorii acestui tratat filosofic, avand aspectul unui eseu umoristic, se numesc Thomas Cathcart si Daniel Klein, si sunt scriitori faimosi pentru prietenia de-o viata si pentru volumele de filosofie prin bancuri “Platon si ornitoricul intra intr-un bar…” si cel recenzat aici, “Aristotel si furnicarul merg la Washington…” Cartile respective le-au adus un binemeritat succes international, ele devenind bestseller-uri aproape instantaneu. Odata cu ovatiile si recunoasterea din partea publicului si a criticii, simpaticii batranei au capatat porecla de ‘Tipii cu filosofia’, ei lucrand chiar la un al treilea volum, intitulat “Heidegger and a Hippo Walk through Those Pearly Gates”.
Dupa cum ne este prezentat si pe coperta, in volumul “Aristotel si furnicarul merg la Washington”… autorii analizeaza cu ironie, sarcasm si simt dezvoltat al umorului o serie de momente si declaratii aberante, sau chiar jenante, ale oamenilor politici marcanti, din diverse perioade ale istoriei. Apar chiar erori de logica si scapari, probabil involuntare, ale unor realizatori de emisiuni politice si oameni de televiziune, avocati si initiatori de curente sociale problematice si complexe, in special din spatiul american. De fapt, cartea se bazeaza pe contributia adusa de Aristotel in domeniul retoricii si logicii, ‘combatandu-se’ astfel, cu argumente verificate si solide, intreaga clasa politica si jurnalistica. ‘Abureala’ si demagogia, constatate prin intermediul gravelor lacune din logica si strategia oratorica a personalitatilor vizate, reprezinta tinta tratatului de fata.
Aproape in fiecare pagina a cartii gasim dovezi ale ‘aburelii politice’: inconsecventa declaratiilor politicienilor, ziaristilor, avocatilor etc.; emiterea unor promisiuni greu de indeplinit si care se dovedesc simple amagiri; tentativa comica de a scapa de intrebarile ori subiectele indiscrete si nedigerabile prin cautarea unor scuze si explicatii ambigue, lipsite de substanta samd. Printre ‘capitolele’ si sectiunile din acest volum filosofic-umoristic se numara o ”Introducere”, “Strategia discursului inselator”, “Strategia jocului de picioare elegant”, “Strategia Star Trek”, “Extra Credit”, “Dezbaterile” sau “Biografii selectate ale aburitorilor” prezente spre final.
Pentru a exemplifica din ‘aburelile’ unor personalitati politice si nu numai, fictive ori reale, iata unele bancuri:
Introducere
“A venit din nou vremea alegerilor, asa ca un candidat la fotoliul senatorial a decis sa faca o vizita in rezervatia indienilor din zona, pentru a-i convinge sa-l voteze.[…]
– Va promit mai multe oportunitati de educatie! striga el.
Iar ascultatorii se dezlantuie, urland:
– Hoya! Hoya!
Incurajat de entuziasmul lor, candidatul continua, mai tare:
– Va promit reforme in domeniul jocurilor de noroc, pentru a putea construi un cazinou in rezervatie!
– Hoya! Hoya! racnesc ascultatorii, tropaind.
– Va promit mai multe reforme sociale si oportunitati de angajare!
Multimea atinge apogeul si striga frenetic:
– Hoya! Hoya! Hoya!
Dupa incheierea discursului, politicianul face un tur al rezervatiei si, la
un moment dat, vede o cireada de vite. Prefacandu-se interesat de zootehnie, il intreaba pe seful de trib daca se poate apropia de vaci.
– Sigur, raspunde acesta, numai sa aveti grija sa nu calcati intr-un “hoya”din care ies aburi.
Strategia discursului inselator
Cum sa aburesti cu exprimarea ambigua
“Absenta dovezii nu e similara cu dovada absentei.[…] Simplul fapt ca nu dispui de dovezi care sa arate ca un lucru exista nu inseamna ca ai dovezi ca lucrul respectiv nu exista”. Fostul secretar al Apararii, DONALD RUMSFELD, despre armele de distrugere in masa din Irak.
Strategia jocului de picioare elegant
Abureala cu ajutorul erorilor logice informale
Mismasul analitic-sintetic
“Daca regimul irakian poate produce, cumpara sau fura o cantitate de uraniu inalt imbogatit nu mai mare decat o minge de tenis, va putea avea o arma nucleara in mai putin de un an”. Presedintele GEORGE W. BUSH, 7 octombrie 2002
Strategia Star Trek
Abureala prin crearea unui univers alternativ
“Cu cateva luni in urma, am declarat in fata poporului american ca nu am dat arme in schimbul ostaticilor. Inima mea si cele mai bune intentii ale mele inca imi spun ca acest lucru este adevarat, dar faptele si dovezile imi arata ca nu este asa”. Presedintele RONALD REAGAN, 4 martie 1987, dupa ce
reporterii au insistat si au demonstrat ca in realitate presedintele daduse arme in schimbul ostaticilor.
Acest volum scris de Cathcart si Klein va reusi sa incante atat pe cititorul doritor de o instruire sau acumulare solida a unor cunostinte in domeniul filosofiei, cat si pe cel care va cauta o lectura capabila sa-l binedispuna. Motivele devin evidente pe parcursul lecturii, si anume ele constau in impletirea optima dintre umor si termenii filosofici bine explicati, la fel ca in cadrul unor cursuri universitare.
Indemnul meu pentru toti cititorii este acela de a nu rata o lectura memorabila si aducatoare de zambete, chiar de hohote nestavilite de ras. “Thomas Cathcart” si “Daniel Klein” au realizat in mod cert niste capodopere, atat prin elaborarea volumului “Aristotel si furnicarul merg la Washington”, cat si prin cartea anterioara, “Platon si ornitorincul intra intr-un bar…”.
Buna seara……Melania!
In October 28, 2010 in Carti
Cianura pentru un suras
Vara aceasta chiar nu stiam ce sa mai citesc asa ca m-am hotarat sa incerc Cianura pentru un Suras si “continuarea” Buna Seara, Melania!. Acesta doua carti scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu au ca personaj principal o femeie in varsta (un fel de Miss Marple autohton) si anume Melania Lupu. Cred ca desi voi divulga cate putin din firul naratiunii, trebuie sa spun ca mie mi s-a parut unul dintre cele mai simpatice personaje politiste.
E greu de imaginat ca o femeie ajunsa in jur de 65 de ani si al carei unic confidet este motanul Mirciulica (cel care la sfarsitul povestii va fi solutia Maiorului Cristescu iar pentru Melania va fi dovada incriminatorie) se va dovedi perspicace si de asemenea va face fata tuturor surprizelor. Inocenta debordanta este doar o masca ce va pacali pe toata lumea. Ea locuieste intr-un imobil in Bucuresti impreuna cu alti locatari. Grupul descopera in toiul noptii (cu prilejul unei inundatii) doua tablouri de Goya si de Rembrandt. Toti se hotarasc sa le pazeasca pana la sosirea unui colectionar (domnul Van der Hoph), dar din nefericire fiecare incepe sa moara fiind otravit cu cianura.
Masluind o sinucidere, facand planuri ingenioase dar comitand si erori, Melania pledeaza pentru inocenta pana la final. Cel de-al doilea roman il continua pe primul. O gasim pe Melania in alt apartament, de data aceasta pe cont propriu ticlueste un plan pentru recupararea “Femeii cu evantai”. Rasturnari de situatie rezolvate cu inteligenta dovedesc ca femeia cunoaste psihologia umana dar si ca nu putem judeca o carte dupa coperta sau in cazul acesta nu putem sa ne dam seama de caracterul cuiva dupa aparente!
Mantuitorul Dunei – Cum sa nu devii zeu
In October 27, 2010 in Carti
Paul Atreides, Usul, Muad’Dib, dar si Kwisatz Haderach, ”cel care poate fi in mai multe locuri deodata”. Toate acestea pentru a descrie un singur om, un om care a modelat universul, desi am putea spune, la fel de bine, un om ales de Jihad ca si instrument de care s-a folosit. Drept urmare, ”oamenii au ajuns sa manance in numele lui Muad’Dib! Sa faca dragoste, sa se nasca… sa traverseze strada in numele meu! Nu se mai poate pune o barna la acoperisul celei mai amarate cocioabe de pe o lume atat de indepartata cum e Gangishree, fara a se invoca binecuvantarea lui Muad’Dib!”.
Mantuitoul Dunei, al doilea volum al seriei lui Frank Herbert, ne arunca direct in mijlocul acestei valtori. Pentru ca nu, actiunea nu continua firul narativ al primei carti din locul unde s-a oprit. Herbert ne arunca peste 12 ani, cand deja Jihadul lui Muad’Dib s-a consumat in cea mai mare parte. Cele mai multe lumi ale universului cunoscut au fost cucerite, iar ”domnisorul” Paul Atreides este imparat, dar mai mult decat atat este Mesia fremenilor. De aceea, Mantuitorul Dunei reprezinta o cu totul alta experienta fata de primul volum. Nu mai intalnim scenele epice din desert si bataliile grandioase, faptele eroice si rautatea, pe alocuri, cliseistica a baronului Harkonnen. Acestea sunt inlocuite cu scene in spatii inchise, cu ”viata de curte” si, mai ales, cu obscure conspiratii pentru detronarea lui Paul. Practic, povestea desfasoara conspiratia incepand cu prezentarea celor implicati si terminand cu deznodamantul neasteptat al planului urzit impotriva sa.
Este o carte de la care m-am asteptat la un lucru si am primit cu totul altceva. Altceva la fel de bun. Lumea este la fel de vie, poate mai vie acum cand vedem ce a devenit. In primul volum am facut cunsotinta cu fremenii si cu obiceiurile lor. Acum , deja, putem sa comparam cum s-au schimbat in 12 ani. Cum i-a schimbat Muad’Dib.
Este o carte in care-l vedem pe Paul Atreides cum se lupta din rasputeri sa nu devina un zeu. Este o carte in care-l cunoastem pa Hayt, unul dintre cele mai interesante si neasteptate personaje ale volumului. Este o carte a conflictelor interioare. Proabil ca nu intamplator decorul este unul al spatiilo
r inchise si al culoarelor nesfarsite. Desertul, atat de proeminent in primul volum, revine de abia spre sfarsitul acestei carti, cand Paul poate rasufla usurat: ”Acum sunt liber!”.
In concluzie, am citit cu mare placere Mantuitorul Dunei si pot spune ca am cel putin doua motive (gemene) sa vad ce rasuciri si rasturnari de situatie a pregatit mai departe Frank Herbert.
Jocurile Foamei – de ce merita citita?
In October 21, 2010 in Carti
In urma cu cateva zile nu aveam nici cea mai vaga idee despre existenta acestei carti. Cu toate acestea, nu vreau sa ma gandesc ca as fi pierdut ceva atat de interesant si frumos. Da, este vorba de cartea “Jocurile Foamei” de Suzanne Collins. Inca din primul paragraf te prinde si nu-ti mai da drumul.
Sincer, cand am aflat de ea prima data, nu am fost tentata sa o citesc. In cele din urma am comandat-o si, de cum am pus mana pe ea, n-am mai lasat-o! Timp de 7 ore am parcurs o calatorie interesanta alaturi de Katniss, fata din foc, si Peeta, baiatul cu painea, prin arena in care se desfasurau Jocurile. Totul a fost magic! Modul in care era descrisa arena, adversarii lor, pana si felurile de mancare te lasa cu impresia ca ai fost acolo, martor la povestea lor.
Cu toate ca as putea spune ca am o slabiciune pentru Peeta, nu pot uita nici de Gale, cel mai bun prieten al lui Katniss, care este ideal pentru ea. Vaneaza impreuna, se distreaza, se confeseaza unul altuia, nimic nu lipseste din relatia lor.
Curajulsi indemanarea cu care fata infrunta arena este de nedescris, mai ales pentru ca este foarte putin probabil ca ea sa ramana in viata. Cu Peeta alaturi si cu priceperea ei in ale vanatoarei, tot ce le mai trebuie este un strop de noroc!
Cartea merita citita, dar sfatul meu este sa o incepeti de dimineata, pentru a nu pati ca mine: m-am culcat la 4 dimineata, cand am reusit s-o termin!
