O carte despre nisipuri
In November 17, 2010 in Carti
George R.R. Martin este foarte cunoscut în România şi pe plan mondial ca autorul seriei “Cântec de gheaţă şi de foc” – celebra saga fantasy unde regii unor tărâmuri imaginare (însă izbitor de şocante cu planeta noastră) se înfruntă cu toate armele posibile pentru supremaţia finală. Faima lui Martin la nivel mondial provine din aceeaşi serie.
Ceea ce însă mai puţini ştiu este că Martin este la origini un autor de science fiction. Mai precis, un autor care a scris predominant povestiri sf. Cu siguranţă însă că a făcut-o la fel de bine (dacă nu şi mai bine) decât cu seria sa fantasy. Povestirile lui Martin sunt scurte, tulburătoare şi curg ca apa prin mintea cititorului.
Să luăm de exemplu povestirea “Regii nisipurilor”. Un scenariu simple se desfăşoară în faţa noastră – o colonie aparent inofensivă de insecte se dovedeşte a fi o întreagă civilizaţie cu scopuri ascunse, iar cercetătorul curios care o testează se trezeşte manipulat de însuşi obiectul experimentului. Până aici, nimic mai simplu. Talentul lui Martin transformă însă povestirea într-un thriller plin de suspans, care te ţine cu sufletul la gură. Motivaţiile personajelor ni se dezvăluie treptat, iar lumea fabuloasă de sub nisipuri nu lasă să se întrevadă mare lucru până la revelaţia finală. Care revelaţie finală este atât de puternică, încât te întrebi de ce nu ai văzut-o până atunci.
Nu întâmplător povestirile lui George R.R. Martin au fost adesea ecranizate ca episoade din diverse seriale de televiziune celebre sau chiar ca mini-serii. “Regii nisipurilor” mi-a rămas în minte ca un episod celebru din serialul enigmatic “La limita imposibilului” (“The Outer Limits”) – mai precis chiar ca primul episod al noii serii din acesta. Motivaţiile personajelor devin extrem de puternice, la fel şi conflictele dintre aceştia. De altfel, Martin descrie adesea realităţi galactice viitoare cu un puternic iz de decadenţă – şi într-adevăr nimeni nu îl poate opri să facă acest lucru atâta vreme cât neîncrederea sa în rasa umană zugrăveşte tablouri tulburătoare.
O altă povestire cunoscută şi multi-premiată este “Calea crucii şi a dragonului”, una din bijuteriile narative care mi-a schimbat viziunea asupra lumii. George R.R. Martin descrie aici o realitate viitoare în care creştinismul s-a extins la nivel galactic, iar deciziile asupra destinului unei planete (sau a mai multora, ambiguitatea contează aici) trebuiesc luate de un înalt prelat al Bisericii. Problema este simplă şi aparent insolvabilă – cine are drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor? Nişte extratereştri care nu înţeleg prea bine pshihologia umană, dar care au adoptat credinţele acestora mai bine decât ei? Sau continuăm să credem în liberul arbitru din textele creştine timpurii? Ce ne face mai înţelepţi – credinţa sau intuiţia?
Iată câteva întrebări la care nici măcar George R.R. Martin nu încearcă să răspundă complet. Povestirile lui însă merită citite.
Cum sa iti dezvolti simtul ,,fashion” cu Manualul de stil al Danei Budeanu
In November 15, 2010 in Carti
Desi sunt eleva si am atat de multe manuale, cand am vazut Manualul de Stil al Danei Budeanu, am zis ca nu mai strica inca unul. Il am de aproximativ 2 ani si nu ezit sa ma reintorc din cand in cand la paginile lui. Dana Budeanu a creat un manual simplu, organizat pe capitole de genul: ,,Da si Nu”, ,,Accesoriile”, ,,Ponturi”, etc usor de citit de catre toate doamnele si domnisoarele.
Ce mi-a placut, a fost ca te incurajeaza sa-ti gasesti si un stil si mult mai important, sa ti-l sustii: ,,Ce importanta are parerea colegelor, a vecinelor? Atunci cand te admiri in oglinda se reflecta cumva imaginea lor? Atunci cand te simti frumoasa este cumva datorita lor? NU.” La baza tuturor celor prezentate de autoare sta creativitatea. De aceea ne ofera chiar o lista cu filme despre moda, din care sa ne inspiram. Stati linistiti, Audrey Hepburn si al ei mic dejun este acceptata de carcotasa Budeanu. Un alt capitol foarte interesant este cel in care ti se dau 10 situatii si modul in care ar trebui sa-ti construiesti tinuta. Cine ar vrea ca la propria nunta invitatele sa fie imbracate in alb. Oribil! Sau aici ar trebui sa raspunda barbatii: ati vrea ca la prima intalnire, posibila iubita sa poarte o ,,masca” de farduri si nici macar culoarea pielii sa nu o vedeti? Nu prea cred, asa ca sfaturile din acest capitol sunt foarte bine venite.
Ce nu mi-a placut, este ca la must-have-uri erau produsele brandurilor celebre, care odata cu numele aduc si un pret pe masura. De aceea, cred ca rubricile cu must-uri nu prea se adreseaza intregului public feminin, care sa fim seriosi, cate dintre noi isi vor putea achizitiona in fiecare sezon vreo 2 perechi de pantofi Jimmy Choo si inca vreo 3 costume luate de pe pasarela? Cert e ca aceasta carte ne ofera niste reguli, care pot fi mulate pe fondul fiecareia, fara a periclita intreaga economie a familiei. Trebuie doar sa stii ce haine iti vin bine si in care merita sa investesti.
Sunt multe sfaturi, pe care le-am ascultat , iar in practica au aratat senzational. Uneori, simtul nativ in materie de fashion nu este de ajuns, ci este necesar si un manual. De la adolescente ca mine, pana la doamne trecute de varsta cluburilor, toate ar trebui sa avem un astfel de ,,mic decalog” al modei. De cate ori nu stam in fata sifonierului ticsit de haine care de care mai diferite si nu stim cum sa le asortam? Ei bine, eu am invat cu ajutorul ,,Manualului de stil” sa le asortez si asta nu inseamna ca m-am imbracat intr-o culoare din cap pana in picioare, ci am dat frau liber imaginatiei, desigur, respectand lectiile invatate.
Acest manual nu este o simpla carte care va ramane in biblioteca, ci una la care veti reveni constant. E un mod autotdidact de a-ti educa simtul estetic.
La asfintit. Povestiri – fantezie, teroare, mister si cosmaruri marca Stephen King
In November 12, 2010 in Carti
Unul din primele detalii interesante legate de aceasta antologie, care mi-au influentat decizia de achizitionare, a fost motivatia autorului in momentul alcatuirii ei. Ideea a incoltit in mintea lui Stephen King dupa ce renumitul autor de scrieri horror a fost invitat sa coordoneze editia din 2007 a The Best American Short Stories. De altfel, cartea ii este dedicata editorului principal al seriei mentionate, si anume Heidi Pitlor.
In acelasi timp, scurta prezentare de pe coperta cartii reprezinta un imbold serios pentru iubitorii genului horror si literaturii fantastice, cititori dornici sa redescopere maiestria autorului si in proza scurta. Lectura de fata poate reprezenta o relativa dovada a standardului inalt impus de ‘rege’, prin talentul narativ si arta literara evidente chiar si in cazul povestirilor mai putin reusite ale lui S.K. Referitor la povestirile prezente in antologie, majoritatea din ele au fost publicate anterior in diverse reviste si publicatii periodice, fiind aparute, cu 1-2 exceptii, destul de recent, de-a lungul a catorva ani, inaintea aparitiei volumului ‘La asfintit’. Povestirea care apare in premiera, cu ocazia volumului mentionat, se numeste N., si ea reprezinta, in mod sigur, una din piesele de rezistenta ale antologiei.
Pe parcursul lecturii, vom intalni povesti pline de orori, enigme, tensiune si suspans, elemente caracteristice thrillerelor scrise de Stephen King. Astfel, printre personajele schitate in stilul caracteristic, autorul ne prezinta: fantomele unor calatori dintr-un tren deraiat; nebuni si suferinzi de afectiuni variate, precum tulburarea obsesiv-compulsiva ori obezitatea; supravietuitori ai atentatului de la World Trade Center; animale cu aspect si activitati infioratoare; oameni (aparent) simpli, care au cosmaruri stranii, premonitii ori probleme de cuplu; zeitati sau entitati cu puteri inefabile, de multe ori malefice, si altele care pot fi descoperite odata cu lecturarea textelor.
Printre povestirile care mi-au lasat o impresie buna si foarte buna se numara Willa, Fata de turta dulce, Bicicleta stationara, N. si Pisica diabolica, iar printre cele aflate la polul opus, in opinia mea, sunt povesti ca Visul lui Harvey, Lucrurile ramase in urma lor, Mut sau Ayana.
Willa este o povestire despre un grup de personaje diverse si oarecum stranii, al caror mister ni se dezvaluie treptat. Are destule elemente fantastice incat sa fie incadrata la scrierile horror si mistery, observandu-se unele trasaturi ale operelor literare gotice, cu fantome si paduri bantuite. Esentiale in poveste sunt personajele Willa si David, iar alte personaje, cu relativa insemnatate, sunt sotii Palmer, Henry Lander, doamna Rhinehart ori Dudley.
Fata de turta dulce reprezinta o povestire cu accentuate tuse horror, care spune povestea unei pasionate de jogging, Emily. Aceasta intampina dificultati in relatia cu sotul ei, Henry, care nu e incantat de hobby-ul capatat de sotie in urma pierderii dureroase a unui copil. Emily decide sa se mute, probabil temporar, in casa tatalui ei de pe coasta Floridei, in Vermillion Key. Astfel, ea continua sa alerge din ce in ce mai mult, cu fiecare zi petrecuta in preajma plajei intinse. Insa povestirea capata un ritm accelerat si o tensiune sporita, odata cu intalnirea dintre Emily si Jim Pickering, un nebun odios si criminal sadic. Auspiciile sub care cei doi se vor cunoaste, unele deloc placute pentru Em, vor confirma istorisirile enigmatice ale lui Deke Hollis, cel care manevra podul basculant dintre Vermillion si continent. Treptat vom afla de ce batranul Deke il caracteriza pe Jim Pickering drept ‘nu-i un om prea placut’.
Read the rest of this entry »
RAZBUNAREA SLUTILOR – sau Mic tratat de eliberare
In November 11, 2010 in Carti
Am descoperit-o pe Rodica Ojog Brasoveanu fara sa vreau, iar acum o redescopar iar si iar in fiecare carte…Marturisesc ca ma fascineaza scrierile politiste , dar cartile ei s-au dovedit a avea mai multa savoare decat cunoscusem la acest gen.
“Razbunarea slutilor”-prima carte citita m-a intrigat de la titlu si captivat pana la ultima pagina. Nu-i o carte politista de factura clasica: un detectiv prea destept, o crima banala, niciun indiciu pentru bietul cititor…. E o carte scrisa cu finete si multa inteligenta. Exista crima, criminalii culmea, stiuti, si exista cea mai fina si mai subtila razbunare.
Slutii doamnei Brasoveanu sunt fizic urati, bine, nici sufleteste nu-s tocmai fat- frumosi, iar frumosii ei sunt putrezi si viciati. Frumosii sunt plosnitele realitatii de langa noi, uratii: plagile ei purulente. Dar acesti urati complexati si inlaturati de la masa vietii razbuna moartea inocentei – razbunare fina, complexa, disperata si cu un usor iz de tragism.
“Razbunarea slutilor” te face sa te intrebi, sa cauti in cel de langa tine nebanuitele calitati, sa te cutremuri de cat patos poate ascunde unele suflete, dar si cata ura si determinare.
“Se simti cuprinsa de o imensa usurare, despovarata de orice suferinta, usoara ca o pasare cereasca. Era sufficient sa-si deschida bratele ca sa inceapa sa zboare…Juramantul fusese indeplinit, sfanta dreptate fusese infaptuita, Monica fusese razbunata! O liniste binefacatoare o invalui : “Ce dulce-i razbunarea!…”





