Scott McBain – Jocul stapanirii
In October 20, 2010 in Carti
Primul roman al lui Scott McBain (pseudonimul unui scriitor scoţian) ne duce de la coridoarele puterii de la Washington la o indepărtată insula scoţiană, la junglele din America Latină şi strâmtoarea piraţilor din Taiwan. Este un debut impresionant cu secvenţe de acţiune interesantă şi unele subiecte de gândire cu privire la putere şi ceea ce este demn de ea. Jocul stăpânirii este un roman genial de responsabilitate etică şi intrigi internaţionale, este mai mult decât un thriller, dezbate natura puterii. Pe scurt, l-am citit pe nerăsuflate. Romanul este o plăcere, rafinată prin intrebările filosofice grele pe care le pune: Ce aţi face pentru a fi persoana cea mai puternică din lume? Cât de departe ai fi dispus să mergi? Ai omorâ sau ţi-ai vinde sufletul?
Colegiul, infiinţat pe una din insulele Scoţiei inca din Evul Mediu, este cea mai puternică şi mai selectivă organizaţie secretă din lume. Iar controlul deplin asupra ei il are doar Stăpânul… Este timpul pentru un nou “Stăpân”. Cinci colegii sunt alese să ia parte la concursul final … Jocul stăpânirii. Si totuşi aceasta societate secreta pare a fi o entitate paşnică, dar este într-adevăr? Poate un individ sau un grup care deţine această putere sa fie cu adevărat altruist? Acestea sunt întrebările adresate celor 5 candidaţi care intra în acest joc pentru a caştiga poziţia extrem de râvnită de Stăpân. In cine pot avea încredere? Care sunt regulile? Acestea sunt lucrurile pe care le veţi descoperi după ce aţi citit acest roman extraordinar.
La sfarşit am avut impresia ca scopul jocului a fost atins şi cel mai bun candidat a câştigat. Amandoi, Stapanul si castigatorul concursului aratand o adancă compasiune si inţelegere a evenimentelor. Soluţia şi rezultatul ei au fost foarte elegante deşi acţiunile persoanei caruia trebuiau să-i fie de ajutor sfarşeşte ceea ce ar fi putut insemna începerea unei cariere strălucite.
Incercaţi să ghiciţi ce se v-a intâmpla şi cine v-a caştiga. Această carte este o lectură minunată si o recomand cu caldură tuturor.
C. D. Polgar
Arthur C. Clarke – A doua odisee
In September 22, 2010 in Carti, SF
A scrie continuarea uneia dintre cele mai bune carti SF nu este un lucru usor. Dupa 14 ani de la publicarea primei parti, Arthur C. Clarke a oferit un nou roman menit sa clarifice multe dintre misterele ramase neelucidate la finalul primului act. “A doua odisee” a fost nominalizata in 1983 la premiul Hugo, fiind recunoscuta de Carl Sagan ca “O calatorie impresionanta prin sistemul solar, o continuare remarcabila a legendei 2001: Odiseea Spatiala“.
Trebuie mentionat si faptul ca 2010 se bazeaza pe intamplarile relatate in prima parte, insa multe detalii sunt schimbate. Una dintre acestea este si inlocuirea destinatiei navei Discovery, din Saturn in Jupiter. Arthur C. Clarke a dat si o explicatie pentru acest lucru, sustinand ca s-a bazat mai mult pe versiunea cinematografica realizata de Stanley Kubrick, decat pe cartea propriu-zisa.
Actiunea se desfasoara la noua ani dupa evenimentele din prima parte. Pentru ca nu se stie de ce HAL a procedat in modul in care a facut-o, iar monolitul inca se afla pe orbita lui Jupiter, omenirea trimite o noua expeditie, naveta Alexei Leonov urmand sa aiba la bord un echipaj format din experti americani si rusi.
Arthur C. Clarke are darul de a descrie elementele cosmice intr-un mod excelent. Sistemul jovian este prezentat cu o acuratete extrem de ridicata, autorul strecurand si unele speculatii din cand in cand. Una dintre acestea, de altfel dovedindu-se cea mai semnificativa la sfarsitul romanului, este si prezenta vietii pe satelitul lui Jupiter, Europa. Creaturile inca nu au o civilizatie intrucat mediul este ostil dar acest viitor nu este foarte departe.
Orson Scott Card – Chemarea Pamantului sau drumul spre casa trece prin desert
In September 21, 2010 in Carti
Al doilea volum din seria „Intoarcerea Acasa” – intitulat „Chemarea Pamantului” continua povestea lui Nafay si a celor cu care imparte acelasi sange, toti descendenti ai supravietuitorilor distrugerii Pamantului, in urma cu 40 de milioane de ani.
Daca in prima parte a seriei – “Amintirea Pamantului”, Super-Calculatorul insarcinat de primii colonisti sa supravegheze tanara societate umana de pe planeta Harmony, ia decizia de a reda omenirii amintirea Pământului şi cunoştinţele necesare pentru o întoarcere acasă, in “Chemarea Pamantului” nevoia revenirii pe planeta de origine a omenirii este „resimtita” ca o necesitate absoluta de catre Super-Calculator.
Acesta se deterioreaza incet, dar fara putinta de tagada, unul din semnalele pe care nu le mai poate ignora fiind tocmai faptul ca nu mai reuseste sa-si indeplineasca functia principala cu care l-au insarcinat primii colonisti: sa-i fereasca pe oameni de propriile impulsuri violente, de dorinta de a se lupta unii cu altii. De a repeta istoria sangeroasa a (distrugerii) oamenirii, cu alte cuvinte.
Si nu doar fiindca unul dintre urmasii oamenilor de pe Pamant, generalul rebel Vozmuzhalony Vozmozhno (alintat Moozh), isi croieste o armata capabila si dornica sa distruga cel mai important oras al planetei Harmony, Basilica – orasul care intruchipeaza tot ce are mai bun acesta planeta. Super-Calculatorul ajunge sa se indoiasca de „propria-i judecata” atunci cand pana si el se vede nevoit sa provoace uciderea unui om, chiar daca o considera unica modalitate prin care isi putea pune in aplicare planul de a-i calauzi pe „cei alesi” catre Pamant.
Insetat dupa calauzirea unei entitati superioare , dar incapabl sa ajunga la aceasta („Pastratorul Pamantului” , dupa cum il numeste Super-Calculatorul), gardianul planetei Harmony nu are alta cale decat sa-si puna toate sperantele in cei pe care, in 40 de milioane de ani, i-a invatat si i-a ghidat, i-a format si i-a protejat … in oameni!
„ Acum, la sfarsitul vietii mele, sunt ei pregatiti sa ma invete, sa ma ghideze, sa ma formeze si sa ma apere pe mine? Putin probabil.” Este premisa de la care porneste povestea aventurilor „celor alesi” – Nasay si rudele sale.
Caci, dincolo de cunostintele sale imense, Super-Calculatorul are intelepciunea sa tina cont de un lucru foarte important, invatat in urma intaractiunii indelungate cu oamenii: spre deosebire de orice inteligenta artificiala, indiferent cat de evoluata, acestia sunt capabili sa ia cele mai uluitoare decizii doar pe baza unor fragmente de date. Creierul lor le recombina in moduri stranii si pline de adevar. De aceea, Super-Calculatorul decide sa le transmita celor mai receptivi la influenta sa (nu intamplator persoanele pe care intentioneaza sa le si conduca spre Pamant) imagini din care acestia sa creeze vise. Povesti stranii si pline de forta, prin intermediul carora Super-Mintea spera sa gaseasca o cale prin care sa-i duca Acasa pe cei mai buni de pe planeta Harmony .
Povestea curge incitant, intre vis si realitate si pe mai multe planuri de actiune, urmarind transformarea personajelor principale, din oameni normali, cu trasaturile lor bune sau rele (la majoritatea mai mult rele decat bune), cu planurile lor meschine sau altruiste (exista, din fericire, si din acestea), in cei a caror semintie va repopula Pamantul.
Mai vreau sa adaug doar ca, desi „Chemarea Pamantului” are o importanta componenta religioasa (abia dupa ce am citit-o am aflat ca autorul a facut activitate de misionariat in Brazilia, timp de 2 ani de zile), cred ca o interpretare exclusiva din aceasta perspectiva ar saraci-o nejustificat.
Intr-adevar, cartea examineaza ce se intampla cu oamenii atunci cand inteleg ca divinitatea poate nu este omniscienta si ca, uneori, ea insasi are nevoie de ajutor, dar accentul principal cade pe oameni, pe dorintele lor, pe visele lor, pe Sperantele lor. Pe decizia de a alege sa creada intr-o lume mai buna si in capacitata lor de a o construi, impreuna.
Ramane de vazut daca visele se si pot transforma in realitate, in urmatoarele trei volume ale seriei!
Narcisa Stoica
Mai multe detalii despre aceasta carte puteti gasi pe pagina speciala dedicata in site-ul Nemira.ro
Jan Karski – Un martor obisnuit
In September 08, 2010 in Carti
“Martor este oare cel care vorbeşte? Martor este în primul rând cel care a văzut“.
Jan Karski este martorul care a văzut atrocităţile însă nici după 35 de ani nu reuşeşte să povestească fără sa izbucneasca in plans.
Am fost, sunt şi voi fi atras de realitatea crudă şi tragică a celui de-al doilea război mondial. Subiectul evreilor măcelăriţi fizic şi psihic revine mereu şi încearcă să nu lase necunoscută povestea lor nici unei generaţii.
Mă întreb cine doreşte să citească în puţinul timp liber o carte udată în lacrimi, o carte despre oameni aduşi la stadiul de animale, degradaţi pe scara evoluţiei. Nu poţi să parcurgi această carte şi să nu te întrebi ce-ai fi făcut dacă erai acolo. Trebuie să ne simţim vinovaţi ca oameni de o istorie care ne aparţine şi nouă, o istorie care nu ne poate lăsa indiferenţi.
Fost curier al guvernului polonez în exil, Jan Karski este mesagerul a doi lideri evrei din ghetoul din Varşovia anului 1942. Mesajul este pentru Aliaţi şi este despre ce li se întâmplă evreilor şi cum Hitler e pe cale să extermine întregul popor evreu. Jan Karski ajunge să cunoască condiţiile grele din lagărele ruseşti şi apoi din cele germane. Descoperă că moartea se află la fiecare pas şi că nu are nimic excepţional în ea. De asemenea răul e la fiecare pas şi e fără motiv.
Martor cheie al evenimentelor, Jan Karski este până la urmă un om obişnuit căruia i-a fost dat să facă publică imaginea unui adevăr negat de foarte mulţi: Holocaustul.
Citind cartea ai impresia că acest Jan Karski este un personaj născut din condeiul unui romancier de succes. Însă totul este pur şi simplu real. Destinul i-a pregătit o viaţă palpitantă, cu intrarea lui în rezistenţa poloneză, călătoria în Franţa unde atmosfera era încă voioasă, revenirea în Polonia cu fonduri pentru Rezistenţă. Tot ceea ce se întâmplă în continuare pare a fi desprins dintr-o peliculă de spionaj: microfilme, spioni, interogatorii violente, evadări spectaculoase, identităţi multiple.
Jan Karski este invitat să vadă cu proprii săi ochi oroarea ghetoului din Varşovia şi înfiorătorul adevăr ce se ascunde dincolo de betonul şi de sârma ghimpată ce înconjoară lagărul de la Izbica Lubelska.
Închei cu sentimentul că această poveste nu trebuie să înceteze să fie spusă pentru ca, cel puţin de această dată, istoria să nu se mai repete.
“Eu, Jan Karski, născut în 1914 la Łódź, în Polonia, în cel mai nefericit oraş din cea mai nefericită ţară, o ţară respinsă, năpăstuită, nu uit, continui cu încăpăţânare să nu uit“.
Lecturaţi această poveste despre omul care a opus rezistenţă naziştilor şi a traversat întreaga Europă cu un mesaj pentru Aliaţi.
