Demolarea banalului

In January 19, 2011 in Carti, SF

Omul Demolat e una dintre acele carti pe care le citesti pe nerasuflate, acest lucru datorandu-se in primul rand autorului, care lasa actiunea sa curga intr-un mod natural, fara sa forteze , fara sa impuna personajelor niciuna dintre decizile sale.

Cred ca tocmai aceasta naturalete a facut ca romanul lui Bester sa fie cel dintai castigator al Premiului Hugo, unul dintre cele mai importante premii la nivelul SF-ului mondial. Tinand cont ca a fost publicat in anul 1953, cred imi permit sa spun ca romanul se incadreaza in literatura cyberpunk a vremii. Si daca afirmatia mea e adevarat, voi trage o singura concluzie – ca ador acel tip de Cyberpunk.

Sa tecem totusi la subiect, adica la actiunea cartii. In anul 2301, Ghidla Esperilor (ExtraSenzorial Perceptiv), formata din telepati, impartiti pe mai multe niveluri se asigura ca nicio crima sa nu fie comisa in lume. Totusi Ben Reich, un magnat al acelor timpuri se hotaraste sa sfideze lumea si sa il ucida pe marele sau rival, D’Courtney.

Modul in care pregateste crima este surprins intr-un mod minunat, astfel incat ajungem sa intelegem tot ceea ce se petrece in mintea lui Reich. Acesta este ajutat de unul dintre cei mai buni Esperi, Tate dar si de alti oameni si de alti oameni din anturajul sau. Mintea lui este una minunata din punctul de vedere al criminalului. Intr-o lume in care gandurile pot fii citite, el se bazeaza doar pe simtul ucigasului.

Un alt personaj furmos conturat este prefectul politiei Lincol Powell. Acesta face la randul sau parte din elita Esperilor si pe tot parcursul cartii urmarim modul in care acesta il investigheaza pe Ben Reich. Powell este un politist specific acelor vremuri si din aceasta cauza, uitam ca romanul este unul SF, asociindu-l mai mereu cu o carte politista. Defectele ambelor personaje sunt speculate si pe baza acestora se dezvolta calitatile lor.

Cel mai important element al cartii ramane Demolarea. Aceasta este pedeapsa pe care o primesc cei ce comit fapte penale, fiind mult mai intunecata si mai grea decat moartea. In principiu este vorba despre interiorizarea absoluta, a Eului intr-o lume in care doar acesta exista. El si Nimicul. Demolarea este un proces complex dar cred ca as strica placerea lecturii daca as da mai multe amanunte. Asa ca, nu o voi face.

In concluzie nu pot spune decat ca Omul Demolat este o care pe care un impatimit al scrierilor SF sau un simplu cititor aflat in cautarea unei carti care sa il ajute sa evadeze intr-o lume in care povestea sa il invaluie, trebuie sa o citeasca.

Un material de Surdea-Hernea Vlad.

Comentarii (2)

Buruiana Neagră și Mladen: Basmul, așa cum ar trebui el să fie.

In January 12, 2011 in Carti, Junior

Se întreabă uneori oamenii ce ar spune zidurile dacă ar prinde grai. Probabil că pereții noștri ar putea spune pe nerăsuflate „Buruiana Neagră”. Aceasta a fost povestea pe care am citit-o și spus-o de cele mai multe ori în copilărie. Seara, după ce mama ne stingea lumina, fie ne ascundeam sub pături și citeam basme la lumina lanternei, fie le povesteam pe șoptite, să nu ne audă părinții (bineînțeles, știau).

Basmele lui Colin au un farmec aparte, și povestea plăntuței fermecate este probabil printre cele mai reușite. Începe ca o poveste obișnuită: un om sărac, cu mulți băieți (cam neisprăviți), se vede nevoit să-i trimită în lume. Ca în mai toate poveștile, mezinul e înzestrat cu hărnicie, curaj, inventivitate și… politețe (și asta e o armă, se pare, cel puțin împotriva vrăjitoarelor cu nas de fier). Și totuși Ianoș e un altfel de Făt-Frumos: nu stă la vrăjit fete de împărat, nu merge să omoare scorpii și balauri, și nici nu scapă de la moarte gâzulițe și pești fermecați. Are destul de furcă și așa cu un grof grăsan și hrăpăreț. Ceea ce nu înseamnă că nu are parte de aventuri fantastice, și că nu își face prieteni adevărați (dar nu spun mai multe pentru că aș strica surpriza).

„Mladen, fiul ursului” e povestea unui băiețel găsit în pădure de un urs. Mladen crește împreună cu ceilalți ursuleți și ia parte la giumbușlucurile lor drăgălașe. Însă, odată mare, află că nu aparține neamului urșilor și își părăsește familia adoptivă care-l înzestrează cu un ultim dar magic.

Mladen intră argat la un popă (episod în stilul vestitului Păcală, așa cum l-a scris Mitru), își ia tovarăș de călătorie un cal vorbitor și înfruntă o întreagă familie de balauri – care de care mai răi și mai vicleni, desigur.Comori ascunse, o fată frumoasă ținută prizonieră de un zmeu urâcios, cucerirea castelului din nori, toate se regăsesc în povestea viteazului care descoperă în cele din urmă că adevărata putere de a învinge răul nu stă în pumnii lui de voinic și nici măcar într-o ghioagă de fier, ci în altceva, ceva ce oamenii au uitat de mult…

Cartea pe care o răsfoiam noi pe sub plapumă s-a pierdut sau poate rupt de multă vreme. Însă recitindu-le acum, după aproape un deceniu, basmele lui Colin încă mă mai surprind prin complexitatea și melodicitatea lor ușor stranie și irezistibilă.

Comentarii (0)

OCHII JUPANITEI … sau vraja femeilor – Rodica Ojog-Brasoveanu

In January 10, 2011 in Carti

Trebuie sa recunosc ca la doamna Ojog- Brasoveanu m-a bucurat mereu graiul neaos romanesc, plin de arhaisme, care aduc scrierilor dumneaei un iz dulce de aducere- aminte si visare. E melodioasa slova, dar si punerea in scena e facuta cu ochi critic de regizor- simti ca esti acolo, langa sufletul cartii si parte din ea.

M-am reintalnit cu Radu Andronic- vajnic logofat de taina al lui Constantin Brancoveanu, cu Ilie Machidon- slujitorul primului si traista doldora de pilde ( dialogurile celor doi au o savoare…!), am fost la curtea lui Mustafa al II- lea si m-am mirat de panza stravezie de paianjen tesuta de Stavros…toate din pricina liliacului din ochii unei jupanite. Nurii acesteia au reusit sa zguduie din temelii un imperiu si sa ameninte cu pierderea libertatii un popor.

Si au fost oameni noi, si intamplari de vitejie, si suspans, si…nici nu am realizat cand am terminat cartea. Si ma gandesc sa o recitesc ( am acest obicei cu cartile care imi plac) ,dar, mai bine, cred ca voi trece la alta din aceeasi serie!

Ne intalnim curand!

Oncioiu Malina

Comentarii (1)

TURBION – Robert Charles WILSON

In January 06, 2011 in Carti

Cum v-aţi simţi dacă intr-o bună zi stelele ar disparea de pe cer ?  Dacă soarele nu ar mai fi strălucitorul corp ceresc cu care suntem atât de obisnuţi, ci doar o prezenţă vagă pe firmament ?  Dacă luna şi tot ce suntem obişnuiţi să asociem unui cer înstelat ar dispare brusc ? Vă asigur că viaţa noastră ar deveni mult, mult mai stranie şi în nici un caz mai bună. “Am trăi vremuri interesante”, cum sugerează cu maliţiozitate un proverb-blestem chinezesc.

Toate acestea se petrec în romanul Turbion al canadianul R.C. Wilson, primul din trilogia SPIN, roman apărut în anul 2006, an în care este remarcat şi nominalizat la premiul John W. Campbell  şi premiat cu prestigiosul HUGO.  Autorul, care trăieşte în Concord, Ontario, născut în anul de graţie 1953, este scriitor profesionist încă din 1986, şi are la activ numeroase premii câştigate de-a lungul timpului  ( trei  Aurora Award, premiul Philip K. Dick, Theodor Sturgeon Memorial Award, ) aşa încât nu este de mirare că Turbionul său este scris cu nerv şi din momentul în care începi să-l citeşti îţi este tot mai greu să te apuci de altceva.

Ideea unui planete având un cer lipsit de stele nu este deloc nouă în SF, dar ce este interesant la această carte este modul în care autorul duce raţionamentul mai departe în domenii mai prozaice, dacă îmi este permis să spun aşa. Ce se întâmplă cu o societate omenească care, în ciuda părerii generale, nu este de loc chiar aşa de globalizată pe cât se crede, cum se manifestă  deruta, teama şi în ultimă instanţă disperarea şi confuzia pe diversele paliere ale puterii politice, economice, militare, sau în credinţele religioase, sau în viaţa de zi cu zi ale miliardelor de fiinţe omeneşti care nu vor, sau nu pot concepe ce se întâmplă.

Cei trei eroi principali, Tyler Dupree şi prietenii săi Jason şi Diane Lawton sunt martorii din al căror punct de vedere observăm întreaga acţiune, începând de la prima dispariţie a stelelor, într-o noapte de octombrie , înlocuite de o barieră întunecată. Soarele este văzut acum ca  cu un disc inform, luna dispare dar mareele rămân, toţi sateliţii artificiali de pe orbită se prăbuşesc pe pământ  întrerupînd definitiv comunicaţiile internaţionale şi internetul, producând schimbări majore în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe măsură ce eroii noştri cresc, sondele spaţiale relevă faptul că această Barieră este artificială, opera a două artefacte imense, de origine extraterestră, situate în regiunile polare ale planetei. În plus, în afara acesteia timpul se scurge accelerat, o zi terestră fiind echivalentă cu o sută de milioane de ani, lucru care vesteşte omenirii  apropierea sfârşitului – în următorii 40 de ani soarele va îmbătrâni cu miliarde de ani şi se va transforma într-un imens rug cosmic care va înghiţi sistemul solar. Un geniu al matematicii, Jason, acum tânăr om de ştiinţă, îşi dedică viaţa luptei pentru supravieţuirea speciei, folosindu-se de avantajul creat de diferenţele de scurgere a timpului între suprafaţa Terrei şi restul universului. Se începe terraformarea planetei Marte, apoi trimiterea de colonişti  pentru ca, la scurt timp, să se primească vizita unui emisar de pe acea planet-soră, pe care civilizaţia umană ajunsese de acum  la o istorie de sute de mii de ani. Iar în final, după ce o barieră asemănătoare apare şi în jurul lui Marte, ultimul efort :  colonizarea spaţiului cosmic cu organisme modificate genetic să trăiască şi să se înmulţească în spatiu, auto-replicative, care să  ocupe galaxia şi să comunice omenirii ce se găseşte în afara Barierei. Şi mai ales, cine şi de ce a înconjurat planetele Pămînt şi Marte cu bariere.

Este (oarecum) nepotrivit să vă mai spun ce se petrece în roman, dat fiind că sunt peste 700 de pagini pline de aventuri, speculaţii, ipoteze, şi tot ce vă mai puteţi dori de la o carte premiată, dar o recomand cu căldură  şi vă amintesc că mai urmează încă de două ori pe atâta , continuarea Axa fiind deja publicată, iar volumul al treilea (Vortex) este promis de autor pentru luna iulie 2011.

Radu Gârbacea

Comentarii (6)