Richard Wagner – Opera si drama
In April 13, 2011 in Carti
Richard Wagner - Opera si Drama
Wagner este una din personalitatile culturale arhi-cunoscute, la nivel global, si nu doar drept compozitor de opera sau muzician, ci si ca poet, dramaturg si teoretician al artei, chiar critic de arta. Orice pasionat al muzicii si operei trebuie sa recunoasca valoarea unor lucrari precum Tristan si Isolda, Parsifal, Tannhauser, Lohengrin ori tetralogia Inelul nibelungilor.
Richard Wagner (1813-1883), prieten cu Nietzsche si apropiat de filosofia acestuia, ca si de gandirea schopenhaueriana, se incadreaza la categoria artistilor romantici, urmarind o schimbare profunda a artei (in muzica si teatru, in special) si intoarcerea la originile dramei, adica la tragedia Greciei antice, insa in spiritul mitologiei germane. Idealul sau consta in crearea dramei muzicale, ori a dramei absolute, expresie a operei de arta totala. Opera si drama (1851) este o scriere fundamentala despre muzica, poezie, teatru si drama, abordand si genuri ca dansul si cantul popular, romanul istoric samd. Esenta mesajului transmis de Wagner rezida in simbioza rafinata dintre muzica si poezie, rezultatul fiind drama, opera de arta totala.
Cuvantul inainte, al lui Vasile Morar, contine anumite aprecieri cat se poate de concise si exacte referitoare la Richard Wagner : “[…] structura subiectivitatii sale corespunde tipului tumultuos, navalnic, nestapanit, dar si idealist, hotarat, incapatanat.[…] el apartine tipologiei romanticului: este un spargator al canoanelor si al oricaror prejudecati;”.
Lucrarea lui Wagner este structurata in trei parti, exceptand o scurta Prefata: Opera si specificul muzicii, Spectacolul si specificul poeziei dramatice, Poezia si muzica in drama viitorului .
In prima parte autorul identifica slabiciunile si minusurile operei de arta moderne, printr-o analiza a trasaturilor si drumului parcurs de muzica, poezie, drama si opera de la inceputuri pana in prezent. Astfel, Wagner ‘descopera’ o greseala fundamentala: “[…] eroarea in genul numit opera porneste de la felul in care un mijloc de expresie (muzica) a fost transformat in scop, in timp ce scopul expresiei (drama) a fost transformat in mijloc.” O alta concluzie ar fi acel raport nefiresc, in viziunea autorului, intre poet si muzician, in sensul ca primul era un simplu slujitor al celui de-al doilea, neavand un rol echivalent, ca influenta, in crearea operei dramatice-muzicale, fapt care a putut genera creatii monstruoase si lipsite de substanta ori de inalta valoare artistica.
Opera lui Rossini este considerata ca una de succes prin prisma talentului compozitorului de a prelua si prelucra melodia gasita in popor, creand astfel din aceasta o arta, indiferent de forma si continutul ei; mai mult, Wagner considera ca muzicianul italian se adresa doar publicului, consecinta fiind aceea ca publicul devenea factorul determinant al operei. In fata publicului de opera contemporan autorului acestei lucrari, Rossini este definit ca un reactionar, iar Gluck si urmasii lui revolutionarii metodici (chiar daca au dat gres in tentativele lor). Alte directii din analiza autorului duc la constatarea faptului ca “Tragediile lui Shakespeare se ridica […] deasupra celor grecesti, pentru ca, prin procedeele sale artistice, dramaturgul a facut ca existenta corului sa nu mai fie neaparat necesara. La Shakespeare, corul se topeste si este absorbit de personajele individuale participante direct la actiune,” sau “Beethoven lasa impresia unui om care are ceva de spus, dar nu poate destainui asta limpede. Urmasii lui moderni sunt oameni care, intr-un mod fermecator, ne comunica vestea ca nu au a ne spune nimic.”
Read the rest of this entry »
Conspiratia Mozart
In March 29, 2011 in Carti
Fictiune, realitate sau o impletire a celor doua
Conspiratia Mozart este al doilea roman din seria de succes Benedict Hope, primul volum al seriei, aparut tot la Nemira, intitulandu-se Manuscrisul lui Fulcanelli. Scott Mariani, autorul cartii, elaboreaza o alta intriga solida, dovedind ca valoarea primului roman din serie nu a fost
intamplatoare, si ca talentul, alaturi de imaginatia si documentarea minutioasa asupra subiectului romanului, ii pot aduce noi si noi confirmari
ale calitatii artistice in literatura de suspans. Pe alocuri, am putea spune ca romanele scriitorului britanic amintesc de un maestru al cinematografiei, indeosebi al filmelor de suspans, si anume Alfred Hitchcock, in special prin tensiunea, intorsaturile si naturaletea care ‘definesc’ actiunea si intriga romanului. Mariani este membru al International Thriller Writers (ITW), din care fac parte nume mari ale thrillerului international.
Conspiratia Mozart ne reda noile aventuri si pericole prin care este nevoit sa treaca un fost maior din trupele militare britanice de elita Special Air Service (SAS), pe nume Benedict Hope, liber-profesionist care este angajat de diverse persoane pentru a rezolva situatii-limita, aparent fara
scapare, cum ar fi rapiri de copii, oameni politici, etc. Intriga cartii este declansata de moartea stranie a fratelui unei soprane celebre, Oliver
Llewellyn, care desfasura anumite cercetari ‘obscure’ pentru scrierea unui volum despre (moartea lui) Mozart. Leigh, sora decedatului, detine, fara a sti, un mesaj de o importanta capitala, care ar putea elucida misterul mortii celebrului compozitor austriac, in acelasi timp membru marcant al francmasoneriei. Dupa unele incidente, Leigh decide sa-l contacteze pe fostul iubit din tinerete, si coleg de armata al fratelui, adica Ben Hope. In acest moment se declanseaza cavalcada evenimentelor tensionate si chiar tragice la care Ben Hope va lua parte, zile si saptamani intregi care vor parea desprinse din filmele politiste cu mafioti, avand accente horror. Read the rest of this entry »
Replay – Ken Grimwood
In March 25, 2011 in Carti, SF
Se spune ca orice lucru are doua fete iar in Replay-ul lui Ken Grimwood, Jeff Winston afla pe propria-i piele ca cea mai mare binecuvantare se poate transforma cu usurinta in cel mai oribil blestem. Eroului, prins in hatisurile vietii de adult, pare sa i se ofere o a doua sansa cand, in loc sa moara, se trezeste cu 25 de ani mai tanar, in vremea studentiei. Desigur ca, dupa ce socul initial se estompeaza, Jeff incepe sa realizeze cat de usor pare acum sa faca alegerile “corecte” pentru a-si trai din nou viata, intr-o varianta imbunatatita. Ceea ce ii scapa insa din vedere este faptul ca un anumit prezent nu este decat o consecinta a unui anumit trecut, a unor inlantuiri specifice de evenimente care, odata schimbate, nu mai conduc la acelasi rezultat. Astfel, Jeff se trezeste prins intr-o existenta la fel de searbada.
Asta pana cand moare din nou si se trezeste iarasi la 18 ani, cu o noua sansa de a aseza lucrurile cat mai corect. Dupa inca un ciclu complet, Jeff se vede pus fata in fata cu niste intrebari sumbre: Ce te faci atunci cand stii ca mai ai exact 25 de ani de trait, dupa care o sa iei lucrurile de la capat ? Cat de mult conteaza de fapt implinirea personala, fie ea materiala, sentimentala ori spirituala ? Pe rand, personajul lui Grimwood le experimenteaza pe toate, insa moare iarasi si iarasi cuprins de regrete, realizand ca optiunile sunt de fapt la fel de limitate ca intotdeauna. Read the rest of this entry »
PAGINI DE JURNAL – Alexandru Tatos
In March 24, 2011 in Amintiri, Carti
Pagini de viaţă… viaţă aşternută în pagini de jurnal…
Unul din puţinele privilegii pe care ţi le mai pot aduce un număr generos de ani, trăiţi mai mult sau mai puţin cu simţ de răspundere, sunt valorile generaţiilor trecute şi faptul că ai putut beneficia – auditiv ori vizual – de operele lor, calde încă, dornice să îţi pătrundă repede în minte, suflet, inimă…
Cu timpul, e de la sine înţeles, devin amintiri plăcute, cu care te hrăneşti când afarâ plouă sau când te-ai săturat să te uiţi la ştirile din ce în ce mai apocaliptice, fie ele indigene ori de aiurea.
Îmi este dor să revăd Mere roşii, după scenariul lui Ion Băieşu, cu Mircea Diaconu şi frumoasa Carmen Galin. La fel de mult tânjesc după ecranizarea nuvelei lui D.R. Popescu Duios Anastasia trecea… . În rol principal este Anda Onessa, o tânără actriţă, cu o expresivitate şi interpretare care pe mine m-au fascinat.Apoi, ar mai fi Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Întunecare, Secretul armei…secrete….
Filme din care câteva, după umila mea părere, ar putea concura cu cele din aceeaşi perioadă, dar care au semnăturile mari ale altor grei regizori… dar internaţionali şi poate de aceea premiaţi şi recunoscuţi. Read the rest of this entry »
