“Fereastra de sus” de Raymond Chandler

In May 19, 2011 in Carti

O noua carte captivanta a autorului renumit Raymond Chandler este “Fereastra de sus”.

Detectivul Marlowe este angajat de o batrana astmatica pentru a afla unde se ascunde nora acesteia pe care o banuieste ca ar fi sustras de la sotul defunct al ei o moneda de o valoare foarte mare. Aceasta moneda a fost lasata impreuna cu marea colectie, prin testament, cu conditia de a nu fi scoasa din casa, nici vanduta sau instrainata pana la moartea batranei.

Pornind de la numele fetei si semnalmentele fizice, Marlowe cauta informatii despre aceasta in cele mai nebanuite locuri. Se prinde ca este filat, dar respectivul doreste sa i se alature in cautarea personajului, declarand ca i-ar putea fi de folos detectivului. Mai tarziu, cand Marlowe ii face o vizita la apartament, il gaseste mort.

Detectivul ii telefoneaza batranei dar aceasta se arata foarte directa si-i arunca lui Marlowe cuvinte aspre, prin care il anunta ca nu mai are nevoie de serviciile lui fiindca si-ar fi recuperat moneda din colectie. Detectivul nu se lasa intimidat si continua cercetarile, dar la scurt timp il gaseste pe domnul Morningstar decedat in birou, langa seiful golit complet.

“Fereastra de sus” este o carte in care dialogurile sunt multe iar relatiile dintre personaje desi fara nici o legatura intre ele sunt scoase in evidenta de catre detectiv.

Personajele din acest roman sunt descrise simplu, dar care in ochii lui Marlowe nu mai au nici un secret, datorita abilitatii lui de a descoase fiecare privire, gest sau cuvant. In ultimele pagini ale cartii ingeniosul detectiv Marlowe da cartile pe fata si, pe langa faptul ca restituie moneda din colectie, rezolva cazul crimei de acum cativa ani, cand un barbat a fost aruncat de la o fereastra. Deasemeni, detectivul a intrat in posesia fotografiilor si a negativului care sunt proba impotriva criminalului.

In concluzie, o noua carte incantatoare a lui Raymond Chandler. Asa cum ne-am invatat, autorul ne tine in suspans pana la final cand ne dezvaluie motivul pentru care romanul poarta numele “Fereastra de sus”. Eu il recomand pentru a fi citit de toti, se citeste usor, situatiile te fac sa le gasesti o rezolvare, mintea iti este pusa la contributie, dar la final se ia o noua turnura si vei fi surprins de originalitatea cu care este scrisa cartea.

Comentarii (1)

Cantec de Gheata si Foc – George R.R. Martin

In May 12, 2011 in Carti, Fantasy

Fantasticul Real

Seria Cantec de Gheata si Foc demonstreaza ca mai exista o alta lume, pe langa celebrul Pamant de Mijloc, in care amorezii fantasticului mai pot strabate peisaje de legenda(Westeros, noua destinatie) si in final sa-si puna intrebarea : Oare nu este real cumva? semnul intrebarii se cere inrobit pentru aceste carti, atunci cand le citesti ai o iluzie ca ai pasit pe un taram, daca nu al istoriei sigur al mitului, o iluzie ce se agata strans de realitate. Nu are nici un scop sa cautam o definitie a realului fara sa privim amanuntele gravate de detalii, lucrate atat de fin si natural de catre George R.R. Martin, caruia nu i se ascunde nici o greseala in a da viata nu doar unor personaje memorabile cat si unui numar galactic de intrigi, sau sa tinem cont de titlul primei carti Urzeala Tronurilor, de urzeli.

Catalogarea acestor carti (sapte la numar din care patru aparute) intr-un gen este greu sau facil, depinde pe cine intrebi, dar cum se face ca eu scriu aceasta umila recenzie, se presupune ca dezvelesc ce cred tot eu. Tind sa par entuziast, sa spun ca e diferit de ce s-a mai scris, e complet o conceptie scoasa recent din cuptorul creativitatii. Numele genului ar fi fantasticul real sau realul fantastic. Simplu si crud spus este vorba de un tron pe care fiecare vrea sa se aseze fara sa tina cel mai mic cont de natura acestui mobilier de sezut, sezut regal bineinteles, e de fier si total lipsit de confort ( „un rege nu trebuie sa fie comod cand conduce”), croit din sabiile razboiului.

Ca o carte care se respecta este, sa spunem cu mii de usi daca ne gandim ca fiecare pagina este o poarta, are o istorie de fundal indepartata ce traverseaza invazii, aliante, pericolul inghetat al nordului, focul dragonilor. Revenind in prezentul cartilor, locuitorii lui nu mai cred in noptile cele lungi aduse de Ceilalti, o amenintare comuna de altfel, si se pierd in indelungatul Razboi al celor cinci regi, eliminand din pretendenti. Personajele cartilor pe masura ce afli mai multe din fiecare volum iti spun ca fiecare este rau pentru un motiv si bun pentru altul, ah si drept un avertisment, la final ajungi cu ideea ca aici nu avem caractere sub tutela Binelui sau din gheara Raului, reprezentanti care cad indiferent de moralitatea lor in jocul pentru putere, perfect uman (rezulta matematic realitatea unor oamenii care se lupta pentru ceva firesc naturii noastre). Stilul scriitorului este camuflat individual, maleabil pentru toate personajele, reusind sa infatiseze un adevarat portret al diferitilor eroi :cavaleri, regi, regine, bastarzi, pitici (unul o sa va surada),tarfe, mercenari, sclavi, menestrei, fierari, preoti, maesteri, alchimisti. Aceste personaje o sa iti de sentimentul de palpitate, ceea ce e o mare victorie pentru un rob al penitei din aceste timpuri (bravo lui George).
Read the rest of this entry »

Comentarii (0)

Iubire la Berlin – o poveste de dragoste din perioada tulbure a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial

In May 05, 2011 in Amintiri, Carti

Autoarea, Anne Wiazemski scrie un roman comprimat, fresca a celui de-al doilea razboi mondial, uzitand jurnalul mamei sale, rolul de autor  fiind  legatura si analiza evident, subiectiva a acelei perioade. Relatarile converg spre aparitia pe fundalul dezastruos al razboiului a sentimentului uman care nu tine cont de momente dificile, iubirea.

Claire, fiica lui Francois Mauriac, marele romancier, dramaturg, eseist, poet, detinator al premiului Nobel in 1952, traieste razboiul in primele linii, fiind infirmiera a Crucii rosii si simtind din plin ororile. Din jurnal desprindem: ,,Ii place ceea ce face, traieste de pe o zi pe alta… o viata fara trecut si fara viitor “.

Viata lui Claire se desfasoara intre plecarile cu ambulanta in diverse zone unde au loc lupte, pentru a da un prim ajutor ranitilor, si de unde e constienta de fiecare data ca e posibil sa nu se mai intoarca, si  revenirile acasa,  la Paris, unde traieste drame, cum ar fi cea a despartirii de Patrice, pentru care nu simtea nimic, insa legamantul dintre ei il credea de nesters, ,,Asta seara ploua dar sunt fericita pentru ca sunt libera… nu ma prea gandesc la suferinta lui Patrice… “

Dar cel mai important moment al cartii incepe cu plecarea la Berlin, in 1945, ,,ce inspaimantator e Berlinul , nici macar o casa nu mai e in picioare! “. Claire incepe aici o alta etapa, la fel de primejdioasa, lipsa apei si a mancarii, se mai dau inca lupte, pe teritoriul Germaniei aflandu-se acum si rusii, pe care ii descrie ca pe niste brute.

Impreuna cu prietena ei, Mistou, strabat in permanenta zone intinse cu greu printre moloz si drumuri sparte de bombardamente, incercand sa aduca alinare celor loviti de gloante si schije. Atat de tare e cuprinsa de munca pe care o face incat gandul intoarcerii la Paris o nemultumeste, simte ca isi doreste mai mult decat sa se linisteasca printr-o casatorie la casa ei, ,,are nevoie sa se simta utila , uneori indispensabila”.

Si deodata se intampla ceva grav…  il cunoaste pe Ivan Wiazemski, din Sankt Petersburg, cetatean francez acum, care a trait cinci ani in lagar si a fost eliberat de sovietici si se indragosteste de el. Iubirea lor se tese ca o panza de paianjen, pe fundalul negru – gri al finalului razboiului, Claire simte pentru prima oara siguranta alaturi de cineva. Dar framantarile se muta in interior, “ce inseamna o casatorie intre o fata din burghezia franceza si un fost print rus, care a pierdut totul din cauza unei revolutii?” Intreaga ei familie este impotriva.

In iulie 1946 se gaseste pe treptele catedralei Notre Dame, la bratul tatalui ei, urmand sa se insoare cu Wia, cum zice ea printului rus, anii cei mai frumosi abia acum incep, la Berlin, unde perioada de dupa razboi e plina de tumult, dar si de o mare fericire, nasterea primului sau copil.

Romanul este autobiografic, deosebit ca stil, astfel incat cititul simplu al unei biografii obisnuite este inlocuit de actiunea care se simte in permanenta prin alternanta jurnalului lui Claire si textele de legatura ale autoarei, fiica sa. De asemenea, exista legatura de sange dintre cele doua, mama si fiica, ce realizeaza pagini emotionante, pline de tandrete si dragoste .

Astfel, iubirea Clairei la Berlin, pentru Wia, nu este singura, ci profunda este in randurile acestei carti si iubirea de fiica a autoarei, care imortalizeaza acum folosind jurnalul, cei mai importanti ani din viata mamei sale.

Un material de Luiza T.

Comentarii (0)

Arta de a scapata cu stil… mai putin inseamna mai mult

In April 28, 2011 in Carti

Autorul acestui ‘tratat’ umoristic-educativ despre arta de a trai din plin, cu eleganta si putere de adaptare la schimbarile sociale, politice, economice etc., este un vlastar al nobilimii vorbitoare de limba germana, si anume contele Alexander von Schonburg, fiul contelui Joachim von Schonburg-Glauchau si al contesei Beatrix Szechenyi de Sarvar-Felsovidek. Alexander von Schonburg a colaborat, ca jurnalist, la mai multe reviste faimoase, precum Esquire, Die Welt si Vogue.

Prefata elaborata de Rodica Binder, intitulata Alchimia declinului, contine o analiza concisa si edificatoare asupra subiectului cartii lui Alexander von Schonburg. Astfel, aflam ca “prima parte a cartii” este “o mini-cronica de familie”, iar autorul uzeaza de citate celebre bine alese ori de exemple notorii din istorie pentru a convinge cititorul ca, in cazul in care nu are bani, dar e capabil sa se bucure de viata, e chiar mai bine ca e sarac si nu bogat, conditia necesara fiind cumpatarea, ori abilitatea de a ‘scapata’ cu stil.

In partea I a cartii descoperim o multime de modele in arta ‘scapatarii’, dupa cum aflam si la finalul unei scurte cronici ‘de familie’ : “Coborarea pe scara sociala e o arta. Si popoare intregi au stapanit-o, cu toata demnitatea. Iar uneori adevarata stralucire apare numai odata cu decaderea.”

Eroi ai pauperitatii
‘Succesul inseamna sa sari din esec in esec, fara sa-ti pierzi entuziasmul.’ (Winston Churchill)

Unul din exemplele referitoare la saracire si lasarea unei impresii frumoase, chiar atunci cand nu ai vreun sfant, din acest ‘capitol’, este cel al actorului de filme mute Helmut Berger.

In partea a II-a, se adauga noi citate si exemple elocvente, care intaresc ideea ca “Una dintre cele mai minunate lectii pe care le putem invata de la eroii saraciei este sa evitam contabilizarea succesului, dar si a esecului.”
“Nu in putine situatii norocul, asa cum ni-l imaginam noi, se dovedeste exact opusul sau. Oscar Wilde a rezumat cat se poate de expresiv aceasta realitate: “Cand vrea Dumnezeu sa-l pedepseasca pe om, ii implineste ruga.” ”

“Prima regula a scapatatului in stil mare: Stabileste-ti prioritatile!” “Poti fi bogat si fara bani, sau doar cu foarte putini bani.”
“Iubeste-ti caminul: ‘Astazi, o incapere pare luxoasa daca este goala.’ (Hans Magnus Enzensberger)

Despre valoarea locuintei
“[…] frumusetea unei locuinte nu sta in suma cheltuita pentru amenajare, nici in cartierul in care se afla, ci in naturaletea cu care isi intampina oaspetii. Bogat este cel a carui locuinta ramane punct de atractie pentru prieteni.” “[…] stomacul plin predispune la nerozie si depresie.”
Read the rest of this entry »

Comentarii (0)