Genul tau de suspans: Serge Brussolo, suspans la limita
In October 20, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Suspansul, ca fapt comun al experientei umane, este totusi dificil de analizat, mai ales ca proces psihologic. Asociat cu evenimente tensionate carora vrem sa le cunoastem finalitatea, cat mai curand posibil, are intensitati si durata temporala diferite, in functie de ritmul, directia si personajele care participa la desfasurarea acestor evenimente.
Iar in viata, ca si in cazul cuvantului scris (inteles tocmai ca reflexie a acesteia), suspansul este generat de o varietate de intamplari. Si daca, in viata, nu prea poti alege sa traiesti intamplari care sa creioneze un anumit tip de suspans, un cititor are toata libertatea sa opteze pentru suspansul care ii place.
De ce unii cititori prefera una sau alta, este alta poveste. La care, probabil, ar putea raspunde un scriitor precum Serge Brussolo (cunoscator si al literaturii si al psihologiei), care pana acum a publicat peste 100 de romane.
Read the rest of this entry »
Dana Budeanu – Manual de stil
In March 14, 2008 in Autori, Carti
Am cumparat “Manual de stil” in urma bulversarii care m-a cuprins, auzind comentariile acide ale Danei Budeanu despre diverse stiluri vestimentare, intr-o emisiune difuzata recent. “Femeia aceasta trebuie sa aiba un cuvant greu de spus in privinta originalitatii, de se arata asa vehementa”, mi-am spus, si in urmatoarele 3 minute comandasem deja cartea online.
Efectul Dana Budeanu se propagase serios in randul populatiei feminine, caci am primit „manualul” cu ceva intarziere – cei de la editura faceau fata cu greu unui noian de solicitari pentru acelasi titlu. Acest aspect nu a facut decat sa imi sporeasca nerabdarea, asa ca dupa venirea coletului am parcurs cartea cam intr-o ora.
Am gasit-o impregnata cu exemplificari de Asa da – Asa nu (previzibile, pentru un manual cu sfaturi stylish), nu prea variate, insa. Intotdeauna Do’s pentru genti Hermes, ochelari mari Chanel, top-uri de matase, breton gros, carare pe mijoc. Mai mereu Don’t’s pentru genti mari seara, vinilin, imitatii, pantofi ieftini, tocuri pe plaja (ce consternare trebuie sa se fi starnit printre domnisoarele „abonate” la plaja “Tan-Tan”, din Mamaia!). Si aceste departajari se tot repeta, jongland practic cu aceleasi elemente, pana la final. M-as fi bucurat sa vad si ceva imagini concrete ale propunerilor de tinute, daca tot avem de-a face cu un manual ilustrat. M-as fi asteptat sa aud ceva despre imbinarile dintre stiluri – sunt permise? In ce masura? Pana unde poate merge indrazneala in fashion, fara sa cada in capcana prostului gust?
Cartea e scrisa ingrijit, simplist, alert. Cateva mici scapari, in privinta limbajului, de exemplu “pantofi must-have obligatorii”. Ca e must si obligatoriu, nu mai conteaza, doar musai sa fie!
Concluzia? Nu este un manual original sau despre originalitate, asa cum mi-l imaginasem, ci despre bun simt in alegerea “invelisului”. Destul de general si subiectiv, de altfel. De ce subiectiv? Pai de ce ar trebui sa renunt la manichiura frantuzeasca, de exemplu? E ca si cum as spune ca trebuie sa uit de parfumul meu de suflet, cu note de iasomie, pentru ca izul respectiv nu mai e in trend…
Oricum, trebuie apreciata initiativa acestei carti, in fond e o incercare de educare, de indrumare a unor comportamente vestimentare. Iar de (re)educare avem multi nevoie, indiferent de domeniul la care ne referim!
Remarca finala: poza autoarei, de pe coperta interioara a cartii, la sfarsit, e o alegere nefericita. O doamna care predica despre distinctie nu se poate prezenta in propriul manual dedicat stilului cu o imagine atat de “neglijent-transparenta”…
Alina Calin
[ratings]
Peter James in Romania
In March 13, 2008 in Autori, Evenimente, Lansari
La scurt timp după lansarea în România a romanului Aproape mort, cunoscutul autor britanic de romane de suspans, Peter James, vine la Bucureşti pentru a se întâlni cu cititorii.
El va sosi pe Aeroportul Henry Coandă vineri, 14 martie, la ora 14.55, şi va petrece în România cinci zile.
Luni, 17 martie, la ora 18.30, Editura Nemira şi Libraria Cărtureşti invită iubitorii literaturii de suspans să îl cunoască pe Peter James. Întâlnirea va avea loc la Ceainăria Cărtureşti (Str. Arthur Verona nr. 13), unde autorul va vorbi despre cărţile sale şi va acorda autografe.
Bate si ti se va deschide
In February 13, 2008 in Autori, Interviuri
Interviu cu Michael Haulică
Michael Haulică s-a născut la 1 februarie 1955. A absolvit Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, a Universităţii Transilvania din Braşov în 1978 şi, după 25 de ani de activitate ca programator, a renunţat la informatică.
A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974, a publicat poezie, proză, articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova şi Alternativ SF, iar în anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (în format electronic). În perioada 2005 – 2007 a fost redactor-şef al editurii Tritonic unde coordonat colecţiile fiction.ro şi LIT şi a editat revista Fiction.ro. Susţine rubrici despre literatura F&SF în Observator cultural şi Ziarul Financiar (suplimentul Ziarul de duminică).
Premii: Dan Merişca 1992, Vladimir Colin 2000, SIGMA 2000, Marian Mihai 2005 şi mai multe premii ale Convenţiei Naţionale de SF (RomCon). În 2005, la Galele AtelierKult, a fost declarat Omul anului.
A publicat texte în antologiile Motocentauri pe acoperişul lumii (1995), Nemira ‘95, Nemira ‘96, Quasar 001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology (SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005), Millennium Est (2006,în limba franceză), The New Weird (SUA, 2008).
A fost tradus în engleză, maghiară, croată, daneză, bulgară, franceză. Bibliografie: Madia Mangalena (Institutul European, 1999 – premiile Vladimir Colin 2000 şi RomCon 2002), Despre singurătate şi îngeri (Karmat Press, 2001 – premiul SIGMA 2002), Aşteptînd-o pe Sara (Millennium Press, 2005 şi Tritonic, 2006) – proză; Nu sînt guru (Tritonic, 2007) – culegere de articole; AtelierKult: povestiri fantastice (Millennium Press, 2005) – antologie de proză.
1. De ce nu eşti guru?
Pentru că nu asta îmi doresc. Şi nici nu e bine să avem cîte un „guru“ pentru fiecare categorie de lucruri pe care le facem. Evident, unii fac mai mult decît alţii sau poate că sînt doar mai vizibili decît alţii. Presupun că eu apar în mai multe locuri şi mă vede lumea mai des. Am lucrat într-o editură, am participat la lansări de carte, m-am implicat în ultimele premii RomCon, în organizarea galelor KULT, am avut aproape fără întrerupere, de vreo 15 ani încoace, o revistă sau un supliment SF, am rubrici permanente despre F&SF în două dintre publicaţiile literare importante, în ultimii doi ani am publicat două cărţi, m-am apucat şi de făcut antologii… De fapt, chestia asta cu „guru“ am văzut-o pe blogul lui Aron Biro şi, cînd a fost să public volumul acela cu articole, m-am gîndit că ar suna bine ca titlu „Nu sînt guru“.
2. Pînă la urmă ce vrei să faci la Nemira?
Proiectul e mare şi de durată. Obiectivul principal este descoperirea şi promovarea autorilor români de F&SF. Vrem să-i găsim, să-i pregătim pentru a deveni scriitori. De la debuturi la revista Nautilus, la almanah şi, în final, la volumul care va fi publicat în colecţia Nautilus care, după nişte ani buni, se deschide din nou pentru autorii români.
3. Se scrie mai mult SF în ultima vreme?
Mai mult decît cînd? Mai mult decît în anii ’93 – ’96, nu. Dar mai mult decît în 2003, cred. Un factor important în revirimentul sefeului românesc (care este sau va fi în scurt timp) cred că este reapariţia revistelor. Helion apare din nou, la Botoşani s-a născut o nouă revistă, Sci-Fi Magazin, şi sper ca nu peste multă vreme să publice şi autori români… Iată, din 15 februarie reapare Nautilus – cu două debuturi. E cazul să se scrie mai mult. Şi dacă oamenii au unde publica, sînt convins că vor şi scrie.
4. Există cititori pentru sefeul românesc?
Eu cred că da. Numai că ne-am cam pierdut obişnuinţa. Sau am extins strîmbatul din nas la tot ce e românesc pînă şi la literatură. Sper să nu ajungem să plătim avansuri în euro agenţilor străini pentru a publica, în traducere, cărţi ale autorilor români pe care îi neglijăm acum. Dar, în ultima vreme, au apărut cărţi de Marian Coman, Roxana Brînceanu, Costi Gurgu, Liviu Radu, George Lazăr, Victor Dragomir, Oana Stoica-Mujea … iar în acest an vom face cunoştinţă şi cu Ciprian Mitoceanu. Uite că sînt autori. Probabil mai sînt şi alţii care au de-o carte, dar încă nu îndrăznesc să abordeze editurile. Mai aşteptăm volumele de debut ale lui Dănuţ Ivănescu şi Doru Stoica. Cititori? Încă nu sînt cît pentru autorii străini, dar dacă un fel de mîncare nu este în meniu, nici nu se cere. Însă vor fi. Să publicăm noi autori români şi vom vedea că se vor cere.
5. Cum vezi viitorul sefeului? Inclusiv subgenurile… Putem vorbi de o redefinire a genului?
A, sefeul s-a schimbat mult… Cel mai bine se poate vedea în Sci-Fi Magazin, care pubică texte din anii ’60, ’70… dar şi din 2006. Se văd de la o poştă textele scrise după 2000. Sînt altfel… Altfel ca scriitură, mai literare, mai plăcute… Cît despre treaba cu S-ul din SF… s-a cam generalizat ceea ce intuiam pri anii ’90 cînd îi supăram pe fanii SF aducîndu-le texte care speculau în alte ştiinţe decît cele exacte. Evident, partea aspră a ştiinţelor are drumul ei, cyberpunkul a rămas în urmă – că de-aia avem acum post-cyberpunk, nu? -, iar literatura fantasy s-a amorezat de literatura SF şi au făcut un copil frumos, pe nume New Weird. Pe mine mă bucură şi autorii celebri de mainstream care au trecut linia şi au comis sefeuri spre deliciul cititorilor de mainstream care urăsc sefeul.
6. Sefeul românesc poate fi tradus? Există o reţetă? Există un specific al sefeului românesc?
Nu ştiu dacă există un specific al sefeului românesc. De ce-ar trebui să existe? De ce trebuie să fim mereu geniali, să spunem că nimeni nu e ca noi? Nu ne ajunge doar să scriem bine? De tradus? Nu cred ca autorii români nu sînt traduşi pentru că sînt români. Ori nu scriu bine (exclus!), ori nu sînt promovaţi afară. Şi cine să-i promoveze afară, cînd nici măcar în România nu sînt suficient promovaţi? Nici cu publicatul lor nu ne omorîm… Dar după cei cinci-şase pe care i-am publicat la Tritonic în ultimii doi ani, dacă mai publică şi Nemira vreo 3-4… cred că ne putem gîndi şi la atacarea pieţelor străine. Eu sînt convins că romanul Reţetarium al lui Costi Gurgu va apărea într-o zi şi în SUA şi va avea chiar succes. Cîţiva dintre scriitorii români au şi publicat pe-afară, în diverse reviste… Eu am pblicat în vreo cinci limbi pînă acum, în reviste şi antologii din vreo 15 ţări… Nu e greu. E ca şi cu publicatul în România: trebuie să baţi la uşă. E perdant gîndul „de ce să bat la uşă, că tot n-o să-mi deschidă nimeni“. Ştiţi cum se spune: Bate şi ţi se va deschide.
7. Îndemnuri pentru cei care scriu F&SF în România?
Aşa cum am zis: bate şi ţi se va deschide. Dar mai întîi, scrieţi băieţi… şi fete.
Responsabil cu intrebarile (doar primele 7):
Silviu Toma
