Shining – Stephen King
In November 11, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
Cu Shining
de Stephen King m-am intalnit prima oara in 1994, cand, de pe o taraba, mi-a facut cu ochiul o coperta din care imi zambea cu sprancenele arcuite mefistofelic Jack Nicholson.Stiam ca e ceva horror, dar nu eram foarte interesat de gen, fata de care aveam niste prejudecati pe care banuiesc ca multi din cei care nu s-au delectat cu proza Regelui le au si acum. Am cumparat totusi cartea, pentru ca pretul era foarte atractiv. Mic. Pe vremea aia, din cauza inflatiei, puteai sa pescuiesti din cand in cand carti cu pretul neactualizat.Am avut surpriza sa descoper ca horror nu inseamna neaparat sange imprastiat pe pereti, stafii, sau vampiri. Gasesti din plin si lucrurile astea in opera lui Stephen King, dar desi pare un paradox, ele sunt doar pretexte care stau in spatele literaturii de calitate. Pe scurt, este vorba despre un profesor cu aspiratii de scriitor, care a avut ceva probleme cu alcoolul si care incearca sa-si refaca viata. Impreuna cu sotia si cu baietelul lor va locui o iarna intreaga intr-un hotel din munti lucrand ca ingrijitor in perioada de extrasezon.La inceput, atat timp cat hotelul inca nu este izloat din cauza ninsorilor, avem o poveste normala, in stilul care mai apoi mi-a devenit atat de drag la King. Naratiunea curge usor, personajele au probleme banale, povestea este spusa deseori prin ochii copilului. Apar numeroase flash back-uri care trimit la trecutul uneori traumatizant al personajelor.
Treptat, in lumea asta normala, apar elemente de fantastic. Baietelul are puteri extrasenzoriale, straluceste. Aflam mai multe despre aceasta abilitate de la un personaj, care ulterior va avea o importanta destul de mare in economia romanului.
Gossip Girl (Stiti Ca Ma Iubiti) – Cecily Von Ziegesar
In November 10, 2009 in Autori, Carti
Tocmai am terminat volumul al 2-lea din seria Gossip Girl de si doresc sa imi impartasesc parerea referitoare la carte ctitorilor Nemira.
In primul rand pot spune ca este foarte usor de citit, numai buna daca esti o persoana ocupata.
Aceasta carte continua povesteasca despre viata uimitoare a societatii de inalta clasa din Manhattan, care cu toate hainele stralucitoare de firma si multimea de limuzine, nu este asa de usoara precum credeai.
Gandeste-te cum ar fi ca toata miscarile sa-ti fie supravegheate de toate colegele tale din liceu, in special cand barfele sunt rautacioase si prezinta un adevar trunchiat.
Blair este copilului bogat, obisnuit sa aiba totul pe tava, iar cand Nate (iubitul ei) nu pare de acord cu tot ce doreste “printesa”, viata ei se da peste cap. Asta fara sa pui la socoteala ca visul ei de-o viata (sa studieze la Yale) pare extrem de indepartat. In plus chiar in aceasta perioada mama ei si-a gasit sa se marite cu Cyrus despre care nimeni nu are o parere prea buna.
Avem prin preajma si opusul celor ca Blair si anume cei doi frati : Dan si Jenny, care desi nu sunt copii de bani gata, se straduiesc foarte de mult sa para ca apartin clasei bogate. Read the rest of this entry »
Christine – Stephen King
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
“La naiba! Altceva nu ai gasit?”, mi-a spus prietena mea cand a vazut ca am luat de pe raftul librarii mele favorite cartea Christine. “Iar Stephen King? Inca nu te-ai saturat?”, a completat prietena mea, care de la o vreme a inceput sa se obisnuiasca sa vada ca renunt la niste titluri de carti mai pompoase pentru o carte semnata de Stephen King.
Da, si spun asta cu mandrie, sunt total dependenta de acest autor si de tot ceea ce este scris de el.
Poate ca o sa ti se para ciudat la inceput, dar Christine nu este o femeie, nu este nici macar o fiinta. Christine este o masina, mai exact este un Playmouth din 1957 care are darul de a-ti face pielea de gaina.
Romanul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita de Dennis, prietenul cel mai bun al lui Arnie. Acesta povesteste despre ciudateniile relatiei care s-a nascut intre masina si Arnie. Pana la intalnirea cu masinaria, Arnie era un baiat cuprins de complexele adolescentei si se transformase in batjocura baietilor cool din liceul sau.
Pe parcursul romanului, Dennis este substituit incetul cu incetul de catre Christine, in timp ce Arnie deja isi petrece impreuna cu aceasta cea mai mare parte a timpului. De exemplu, o repara intr-un timp record in momentul in care nimeni nu-i dadea nicio sansa de reusita. De altfel, masina este considerata o rabla ce trebuie aruncata la cimitirul de masini. Insa, Christine pare ca are viata ei proprie, iar Arnie ii descopera una cate una aproape toate tainele. Read the rest of this entry »
Stephane Audeguy – In Memoriam. Mic tratat de morti celebre
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Literatura contemporana
Nici nu-mi amintesc cand am citit ultima oara ceva atat de haios! Stiu ca pare ciudat, avand in vedere titlul In Memoriam. Mic tratat de morti celebre, dar cartea scrisa de Stephane Audeguy chiar are o doza de umor care nu poate fi ignorata. Este un compendiu de tragicomedie demn de toata lauda.
Autorul a ales un numar de personaje faimoase sau din contra, absolut necunoscute (atat de necunoscute incat nu li se stie nici macar numele mic) si le-a strans la un loc intr-o antologoie de morti si circumstante mortuare de tot hazul.
Poate va intrebati de unde vine hazul? Ei bine, numai si numai din talentul autorului. Acesta a realizat ceva amuzant dintr-o enumerare de morti ceea ce dupa parerea mea nu-i lucru de lepadat. Situatiile sunt triste, dar prin ridicolul si mundanitatea lor devin ilare.
De exemplu, Victor Hugo, ajuns la varsta de 83 de ani, moare in timp ce face dragoste, Cezane moare de dragul artei la care nu a putut renunta nici macar pe timp de furtuna, in timp ce Tennessee Williams moare sufocat de un dop.
Unele anecdote sunt seci si la obiect ca de exemplu cele referitoare la Jimi Hendrix sau Stendhal. Altele iti lasa un gust amar. Astfel, infamul Joseph Mengele moare repede, fara suferinta, la 85 de ani, iar o mama indulgenta ii permite fiului sa isi urmeze visul de a fi pilot al avionului care arunca bomba pe Hiroshima. Read the rest of this entry »
