Arhive din March, 2009
Maeve Binchy – Fantana Sfintei Ana
On March 09, 2009 in Romanul de dragoste
Maeve Binchy este o scriitoare irlandeza de succes – romancier, nuvelist si jurnalist – primul roman care i-a adus celebritatea in SUA si Marea Britanie fiind Light a Penny Candle, in 1982. Din 1985, publica o lista lunga de romane cu statutul de bestseller, precum Echoes, Silver Wedding, Circle of Friends (carte ecranizata cu succes) si multe altele, alaturi de volume de povestiri, piese de teatru si pentru televiziune premiate. Toate aceste detalii releva talentul autoarei si calitatea scrierilor, renumele mondial bazandu-se atat pe aprecierea publicului larg, cat si pe cea oficiala, a criticilor si juriului.
Fantana Sfintei Ana este una din cele doua carti traduse la editura Nemira ale lui Maeve Binchy, impreuna cu romanul Nopti cu ploi si stele, avand trasaturile clare ale unui roman de dragoste, in care se observa intensitatea sentimentelor si trairilor interioare sau exterioare ale personajelor, dar si elementele care ar putea caracteriza o scriere monografica sau biografica. Astfel, in vreme ce in Nopti cu ploi si stele este descrisa viata si destinul unor personaje de etnii diferite care se intalnesc in cadrul romantic al unei insule din Grecia, romanul Fantana Sfintei Ana prezinta diferitele povesti de dragoste, dar si suferintele sau necazurile apartinand mai multor personaje, membri ai comunitatii din oraselul irlandez Rossmore. Consecinta este aceea ca autoarea realizeaza oarecum o fresca a unei societati traditionaliste, capitolele prezente in roman oferind variatele povesti si lectii de viata transpuse de vocea unor personaje de conditii sau statuturi diverse, de la cei mai simpli, de exemplu taranii sau frizerii, pana la cei mai ‘elitisti’ membri din comunitate, preoti, bancheri, oameni de afaceri etc.
Cadrul special, unul romantic, este descris, in special de padurea de paducei in care se gaseste o pestera, cea in care vin credinciosii pentru a se ruga la Sfanta Ana. Fantana Sfintei Ana este un loc de mare pietate, unde oamenii se roaga pentru implinirea dorintelor, astfel orasul Rossmore constituie un loc special, care poate deveni chiar un obiectiv turistic si religios insemnat, padurea si mai ales fantana respectiva putand asigura un interes crescut in randul posibililor turisti sau vizitatori, pe langa cel deja existent la majoritatea populatiei locale. Atat localnicii, cat si cei de foarte departe stiu sau cred cu tarie ca Sfanta Ana, mama Fecioarei Maria, le asculta rugaciunile, ii vindeca de felurite rani (sufletesti sau trupesti) si le da viata indelungata. Problema apare atunci cand se va pune in discutie construirea unui nou drum care ar putea usura traficul, dar care ar si distruge altarul sfant de la care credinciosii asteapta rezolvarea necazurilor sau tamaduirea bolilor. Intriga romanului devine si mai intensa deoarece, in acelasi timp, vor fi unele persoane dispuse sa accepte distrugerea altarului, dar si altele, destul de numeroase, gata oricand sa se aseze in fata buldozerelor pentru a proteja Fantana Sfintei Ana, considerata o mare binecuvantare. Consecinta acestor tensiuni dintre cele doua parti cu puncte de vedere opuse este ca parintele Flynn se va afla intr-un impas, alegerea uneia dintre tabere fiind destul de anevoioasa.
Aproape fiecare capitol prezinta personajele importante in subiectul de ansamblu al cartii si povestea acestora, felul in care si-au rezolvat dificultatile sau au depasit obstacolele. Unul din personaje este Neddy Nolan, poreclit Molaul Neddy, un om simplu, cinstit si de nadejde, stapan al unei ferme aflate, ca si Fantana Sfintei Ana, in calea traseului pe care ar urma sa se construiasca drumul. Mai intalnim si o batranica, Vera, care pleaca intr-o vacanta pentru persoane singure, la destinatie asteptand-o destule surprize placute. Maureen, apelata Malka de catre prietena ei evreica, Rivka Fine isi prezinta propria poveste, drumul catre succes fiind presarat si cu dezamagiri, insa reusitele acestor doua prietene au importanta mai mare. Barbara, angajata unei banci, relateaza cum si-a petrecut o vacanta oferita de conducere, in conditiile in care a fost “omisa” de la excursia organizata de mai multi dintre colegii de la serviciu. Facem cunostinta si cu doctorul Dermot, un personaj ursuz, sau cu June, o tanara venita de Bloomsday in Dublin, ca turist, dar si pentru a-si intalni verii sai, O’Leary, din partea rudelor mamei sale care a emigrat de mica in SUA. Mai sunt multe alte personaje interesante pe care nu le-am mentionat, dar important este ca punctul comun intalnit este legatura lor cu Rossmore si relatia mai mult sau mai putin apropiata cu Fantana Sfintei Ana.
Din istorisirile si relatarile personajelor aflam povesti de dragoste, tradare, infidelitate, lacomie si multe altele. In acest roman se observa clar si stilul caracteristic al lui Maeve Binchy, prin care personajele gasesc in cea mai mare parte rezolvari favorabile ale problemelor, speranta si optimismul dat de succesul personajelor pe diferite planuri garantand o lectura care aduce buna-dispozitie si relaxare pentru un cititor confruntat cu stresul cotidian. Deci sugestia personala, pe care o am nu doar pentru amatorii genului sau ai autoarei, ci si pentru ceilalti ar fi sa nu rateze aceasta carte, pentru a putea afla finalul pozitiv in care unul dintre membrii comunitatii gaseste o alternativa la planul autoritatilor si a celor interesati de construirea noului drum. Acesta poate fi considerat un roman de dragoste, chiar in sensul mai larg al acestui termen, adica nu numai dragostea dintre un barbat si o femeie, ci si cea pentru o ruda, pentru un principiu, o traditie, un crez sau o credinta, ori pur si simplu reprezentarea ideii de slavire a memoriei stramosilor binecuvantati de minunile Sfintei Ana.
Aceasta recenzie face parte din campania Iubire, Iubire…
Alexandru Trandafir
[ratings]
Serge Brussolo – Krucifix
On March 09, 2009 in Suspans
Fiind un fan al lui Stephen King, am fost curios daca eticheta aplicata lui Serge Brussolo (de Stehen King al Frantei) se justifica. Dupa prima mea lectura a acestui scriitor, tind sa raspund afirmativ.
Krucifix este o carte cu un subiect captivant, care evita orice cliseu al genului horror. O sa spun doar ca nu e vorba de vampiri, fantome sau exorcizari, daca asta v-a venit in minte, judecand dupa titlu. Actiunea cartii se petrece pe fondul unui razboi sangeros purtat de catre “vestici” pe un teritoriu asiatic neprecizat cu exactitate, caracterizat in mare parte de o jungla densa si umeda, iar mai apoi pe o insula necartografiata din Pacific. Iti da pe undeva acelasi “feeling” ca relatarile despre razboaiele din Coreea sau Vietnam. Un conflict aprig, brutal fara a avea un scop bine definit. Desi nu se precizeaza explicit timpul in care se desfasoara luptele, este vorba de un viitor suficient de apropiat incat trupele sa fie transportate cu masini si nave maritime conventionale, dar suficient de indepartat incat armele de asalt pe care le foloseste infanteria sa nu lase nicio sansa de supravietuire inamicului atins. Naratiunea este la persoana I, din perspectiva unui fost soldat (cu nume necunoscut), ulterior sofer de ambulanta militara, care tine un jurnal in care consemneaza o inlantuire de evenimente, incepand cu o permisie indelung asteptata, dar intrerupta anticipat si terminand cu confruntarea unui cosmar greu de imaginat, ce are loc pe insula Tamata.
In prima parte a cartii sunt prezentate ororile razboiului, fara menajamente pentru cititor, care sunt suficiente in sine pentru a ne da fiori. Exista si momente de umor – evident, negru – de mare impact. Un mic exemplu: armele cu proiectile explozive cu care se lupta sunt atat de distructive, incat cel lovit este “imprastiat” pe o distanta de zeci de metri. Astfel, sarcina echipei medicale se reduce de cele mai multe ori la a colecta diversele parti anatomice ale victimelor si a le potrivi in vederea incinerarii, folosindu-se de numerele de serie tatuate obligatoriu pe cap, trunchi si fiecare membru.
“- Said, am un picior drept etichetat 28 456 FP. Uita-te pe computer sa vezi daca mai ai ceva din aceeasi familie
– Un cap, sefule. Si un picior de origine indoielnica.
– Ce intelegi prin <<origine indoielnica>>?
– Numarul e in parte sters, sefule.
Aveam senzatia ca joc loto, cu diferenta ca in loc sa scot din sacul meu jetoane de lemn, scoteam bucati de carne inegrite” (pag. 49). Frumos, nu?
Permisia pe care toti soldatii o utilizau pentru a scapa de demonii razboiului cu ajutorul alcoolului se intreupe in momentul in care comandamentul decide trimiterea unei expeditii pe insula Tamata, cu scopul formal de a potoli bastinasii, care au intrat in conflict cu taberele de colonisti recent stabilite acolo. Evident, nimic nu e ce pare a fi… Echipa medicala ajunge pe insula cu intarziere fata de de infanteristi datorita unor probleme de navigatie. Surpriza acestora va fi faptul ca odata debarcati, nu ii gasesc pe soldati, care parca au fost inghititi de pamant. Singurele urme sunt corturile goale si armele din care nu s-a tras niciun foc. Ceva i-a luat prin surprindere chiar si pe cei mai experimentati veterani. In incercarea de a rezolva misterul, echipa medicale, formata din 3 oameni va afla ca natura oricum aspra de pe insula Tamata a devenit ostila, la modul cel mai activ. In plus, eroul nostru afla ca in termen de trei zile armata va declansa un bombardament total asupra insulei. Purificare prin foc…
Mai mult nu spun, pentru a nu strica surpriza si placerea lecturii. Rezumand in cateva cuvinte, Krucifix este incitanta, imprevizibila si terifianta. Nu va veti plictisi o clipa. Inca un aspect pe care l-am apreciat este finalul atipic care poate pe unii ii va irita, dar cred ca majoritatea cititorilor ii vor aprecia originalitatea. Aici Brussolo nu pacatuieste, asa cum face Stephen King uneori, introducand in scena un “Deus Ex Machina” pentru a pune lucrurile la punct. Pe corperta cartii apare o atentionare: Atentie, pericol! Trebuie sa spunem raspicat, sa anuntam autoritatile: Brussolo e un drog tare, un dealer de fantasme extrem de periculos… Eu tocmai am luat prima doza din acest drog si, intr-adevar, e tare!
Bogdan Vreja
[ratings]
Vernor Vinge – Foc in adanc
On March 03, 2009 in SF
Cu Foc in adanc, Vernor Vinge a castigat cu aceasta carte premiul Hugo pentru cel mai bun roman SF in 1993. Vinge a creat un concept nou, unic si orginal asupra naturii galaxiei, unde legile fizicii variaza in functie de locatie. Potentialul de inteligenta cel mai mare se gaseste la marginea universului, unde se pot gasi entitati cu o inteligenta precum cea a calculoatoarelor, cu mult peste inteligenta biologica a creierului oricarei fiinte.
Aceasta este o carte absolut fantastica. Sunt atat de multe idei extraordinare explorate in acest roman!
Este de departe cel mai bun roman hard SF pe care l-am citit. Exploreaza motivatiile si abilitatile unei entitati care a depasit conditia umana spre “putere” (o fiinta cu puteri, abilitati asemeni zeilor) si cum o astfel de dezvoltare poate aparea. Accentul narativ este focalizat asupra unui grup “pestrit” de salvatori asupra carora a “cazut” sarcina de a distruge aceasta putere. Unul dintre membri echipajului este Pham Nuwen (cheia distrugeri lui Blight), cu care poate v-ati mai intalnit (sau va veti intalni) intr-un alt roman al lui Vinge: A Deepness in the Sky.
Aceasta carte are de toate. Aventura la o scara colosala, caracterizari profunde, intriga geniala, suspans, dragoste, genocid, fiinte complexe – extraterestri – si, mai presus de toate, o parte incredibil de bogata din acea calitate speciala a science fiction-ului, investigatia speculativa a altor lumi, alte entitati, si alte modalitati de a fi si exista.
Un alt aspect interesant al lumii descrise in acest roman este concentrata asupra studiului unei specii interesanta care vietuieste in haita. Individual aceste fiinte nu sunt mult mai inteligente decat niste caini, insa impreuna, in grupuri de 3, 4 sau mai multi poseda niste abilitati extraordinare. Este confuz pentru cititor la inceput, dar Vinge este in stare sa te faca sa intelegi modul cum o entitate cu mai multe corpuri si personalitati gandeste si actioneaza.
Nu este o carte perfecta, dar ii sunt iertate toate. Daca sunteti un fan al genului hard SF, veti gasi totusi unele mici potriviri convenabile, precum faptul ca extraterestri traiesc intr-o biosfera asemanatoare cu cea a oamenilor, dar si ca modul de gandire si motivatiile actiunilor extraterestrilor sunt foarte specific umane. Iar pentru o fiinta transcendenta, cu capabilitati mult peste cele omenesti, comparabil cu diferenta dintre inteligenta umana si cea a microbilor, Blight este mult prea uman in motivari si actiuni. Dar putem trece cu vederea peste aceste detalii, care in tabloul de ansamblu nu le mai remarci.
Caius Polgar
[ratings]
