Arhive din March, 2009
Rodica Ojog-Brasoveanu – 320 de pisici negre
On March 17, 2009 in Suspans
Romanul 320 de pisici negre este una din cele mai bune carti politiste scrise de celebra autoare Rodica Ojog-Brasoveanu, cu un ritm ametitor si aproape exploziv al actiunii. ‘320 de pisici negre’ constituie unul din romanele incluse in seria Melania, alaturi de Cianura pentru un suras (chiar primul volum al ciclului), Anonima de miercuri sau Disparitia statuii din parc sau (ultimul volum al seriei), unde personajul principal este Melania Lupu, o excentrica si simpatica batranica, un personaj pitoresc in literatura autohtona. Cartea prezinta un nou sir de aventuri prin care trece Melania, talentul ei legat de punerea in dificultate atat a oamenilor legii cat si a infractorilor parand sa fie unul inepuizabil, la fel ca sarmul folosit eficient pentru a influenta sentimentele sau trairile anchetatorilor, efectul fiind garantat, cu precadere, in cadrul discutiilor avute cu maiorul Cristescu.
Actiunea se desfasoara pe fundalul unui Bucuresti de la mijlocul deceniului 8 al secolului trecut, deci pe la 1975. La debutul romanului aflam ca, pe baza unor probe si dovezi obtinute de Politie (sau Militie) prin maiorul Cristescu, Melania Lupu este arestata pentru implicarea intr-un caz dubios. In acelasi timp, o alta doamna in varsta, Olga Tudor, este acuzata de trafic de influenta si condamnata la inchisoare. Un fir narativ paralel este cel care descrie intalnirea la nivel inalt a infractorilor europeni organizati sub cupola unei asociatii condusa de un elvetian, facandu-si aparitia si niste americani in functia de invitati speciali, oaspetii escrocilor din Europa.
O figura importanta si interesanta isi face aparitia la intrunirea marilor hoti, si anume englezul Ned Morton, care planuieste o ultima lovitura de amploare inainte de a se retrage. Obiectivul sau este capturarea unei statui de aur in marime naturala a Fecioarei Maria, de aceea dupa memorarea datelor legate de povestea statuii, va porni pe o pista gasita ca urmare a relatiilor avute in lumea interlopa. Dupa ce afla ca statuia, ajunsa in mainile unui roman emigrat din tara natala a fost ascunsa de acesta in anume loc tainuit de el cu stirea sotiei ramase in Romania, englezul decide sa riste si sa se aventureze in cautarea Madonei de aur, plecand spre Bucurestiul necunoscut lui.
Inca de la sosirea la aeroport, urmata de intrarea propriu-zisa in Capitala Romaniei, Ned Morton este surprins si oarecum socat de aspectul oamenilor, imobilelor sau de ritmul vietii intalnit pe strazile parcurse. Dupa ce se foloseste de punctul de legatura avut si intalneste o persoana de contact care nu ii poate da prea multe informatii sau ajutor, Ned isi gaseste trei complici romani care sa-l sustina in atingerea telului sau, unul pe drumul caruia exista multe obstacole greu de inlaturat. Cazat la unul din marile hoteluri ale Bucurestiului, Ned va concepe planul de eliberare a Olgai Tudor, personaj-cheie in toata afacerea cu statuia. Intamplarile bizare se tin lant pentru misiunea englezului, cea a carei evadare se reuseste fiind tocmai Melania. Printr-un joc actoricesc etalat cu profesionism, naturalete si forta debordanta, Melania convinge rapitorii ca fara motanul ei Mirciulica nu exista chip de a le putea fi de folos, cu orice tip de informatie.
Romanul abunda in momente de suspans, tensiune, intoarceri sau rasturnari de situatie, umor rafinat si situatii hazlii care fac deliciul povestii si multe alte elemente sub marca autentica a inconfundabilei si inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cartea beneficiaza de trasaturile unui roman politist memorabil, scriitoarea lasandu-si amprenta stilului si prin izul de scriere romaneasca, putem spune un iz dat de mix-ul umor-dramatism din evolutia evenimentelor si aventurilor traite de personaje, riscul de multe ori necalculat al actiunilor intreprinse tinand in priza cititorul pentru aflarea deznodamantului. Nu lipsesc convorbirile Melania-Mirciulica, Melania-Melania si alte lucruri ce caracterizeaza personajele pitoresti sau istoriile si istorisirile acestora.
Subiectul romanului este, in opinia mea unul bine elaborat, intensitatea actiunii fiind una antrenanta si captivanta, chiar exploziva in multe momente. De-a lungul romanului ne intalnim si cu unele personaje din politie, cunoscute fanilor seriei, esentiale in anchetarea si rezolvarea cazului. Consider ca doamna Rodica Ojog-Brasoveanu ar fi meritat cu prisosinta multe premii in literatura politista, mai ales pentru unul din romanele din seria Melania, chiar pentru acesta, de ce nu?! Titlul inspirat, dar si dorinta oricarui cititor de a descoperi restul detaliilor actiunii si incheierea romanului, pe langa recenzia mea, sper ca vor fi indeajuns de convingatoare pentru ca nu doar pasionatii si fanii acestor opere sa cumpere si sa citeasca o carte remarcabila, 320 de pisici negre!
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Disparitia statuii din parc
On March 13, 2009 in Suspans
Disparitia statuii din parc este romanul politist care prezinta un alt caz al politiei, unde simpatica Melania Lupu, o doamna in varsta, aparent obisnuita, isi face aparitia pentru a da un ajutor organului legii, dar, mai ales pentru a-si satisface curiozitatea si spiritul de aventura, trasaturile specifice ale acestui personaj principal. In aceasta carte, Rodica Ojog-Brasoveanu ne descrie, deci, noile aventuri traite si incurcaturi create de Melania Lupu, personaj indragit si renumit, cu siguranta, pentru cititorii romanelor politiste ale inconfundabilei autoare, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Eroina romanului, Melania este un personaj memorabil prin excentricitate si anumite ciudatenii sau tabieturi, elemente care contribuie la pitorescul romanului, intalnindu-se si alte personaje demne de remarcat si tinut minte, unul din faptele care confirma talentul si calitatea operei scriitoarei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cadrul actiunii il reprezinta Bucurestiul, in apropiere de sfarsitul perioadei ceausiste, cu aproximatie, pe la 1986-1987, Rodica Ojog-Brasoveanu construind o poveste antrenanta si bine inchegata pe fundalul Capitalei din epoca socialista. Intriga din roman consta, dupa cum sugereaza si titlul, in misterioasa disparitie a unei statui dintr-un parc al Capitalei, fapt care socheaza atat localnicii-vecini ai parcului, cat si politia si reprezentantii legii, alarmati si derutati de un fapt asa ciudat si nemaiintalnit.
Melania Lupu se implica in ancheta cazului statuii disparute, ea venind la politie cu o poveste bine ticluita pentru a-si justifica interesul manifestat in legatura cu disparitia statuii si cu solutionarea dosarului respectiv. Maiorul Cristescu, vesnic desemnat in cazurile legate de Melania, considerat chiar expert in comunicarea cu simpatica batranica, va beneficia acum doar de statutul de sfatuitor sau consilier al maiorului Minerva Tutovan, desemnata sa se ocupe de rezolvarea cazului disparitiei statuii. Personajele sunt veridice, mai ales prin caracter, trasaturile fizice distincte si replicile sau starile de emotie si tensiune specifice vremurilor respective. Dintre personajele esentiale in desfasurarea sau modul de evolutie al cazului fac parte si sotii Candian, cu anumite probleme conjugale, domiciliul acestora, situat in apropierea parcului din care a disparut statuia, fiind un bun punct de supraveghere a parcului. In spatele disparitiei statuii din parc se descopera o conexiune cu o istorioara despre o comoara tainuita din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, hotii au, in consecinta, din punctul lor de vedere, motive temeinice pentru a incerca o actiune ilegala atat de necugetata. Suspansul nelipsit si ritmul vibrant al actiunii conduc spre captivarea totala a cititorului, necunoscutul in legatura cu rezolvarea problemelor si farmecul aparte al personajelor si situatiilor intalnite garantand o lectura impresionanta pentru oricine.
Specificul genului policier – rasturnari de situatie, filaje, urmarirea simultana a mai multor ipoteze, indiciile pe alocuri derutante sau incomplete s.a.m.d. – se imbina de minune cu elemente ale comicului si dramaticului. Fina realizare a unui subiect ce poate iesi, in mod normal, din cotidian este un alt punct forte al scrierii. Umorul tipic romanelor care o au ca eroina pe Melania Lupu – dialogurile Melaniei cu motanul ei negru, Mirciulica, atitudinea inocenta si copilaroasa uneori a doamnei Lupu, dar si altele – alaturi de specificul propriu spatiului si literaturii romanesti sunt doar o mica parte din intregul care asigura deliciul cartii.
Pentru aflarea faptasilor si descoperirea detaliilor povestii prezentate de mine pe scurt, sfatul meu ar fi sa nu ratati acest roman remarcabil. Autoarea ofera la final o imagine pozitiva, Melania si maiorul Minerva Tutovan lasand impresia unei posibile prietenii, chiar una sincera, dupa ce pe parcursul romanului s-au gasit intr-o cursa palpitanta pentru elucidarea cat mai rapida a enigmelor din cazul statuii disparute, sub privirile atente ale maiorului Cristescu, amuzat de multe ori de diversele intamplari. Romanul Disparitia statuii din parc incheie seria Melania intr-un mod placut si relaxant, alte romane ale seriei fiind si cunoscutele 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, aparute la Editura Nemira, dar si altele. Oricum, impresia pe care o lasa Rodica Ojog-Brasoveanu si in acest roman este aceea ca numele domniei sale ar putea sta fara jena in panteonul marilor scriitori de literatura politista – si nu numai – cu renume mondial.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Ann Granger – Cu ochii in patru
On March 12, 2009 in Suspans
Cu ochii in patru de Ann Granger, este unul dintre acele romane politiste, in care se imbina elemente din stilul clasic al unor scriitori celebri, precum Dorothy L. Sayers sau Agatha Christie, cu trasaturile specifice ale romanului contemporan cu detectivi si intriga politista. Romanul Cu ochii in patru (Watching Out, in engleza) a aparut la Editura Nemira in 2005, cartea aceasta continuand aventurile eroinei rebele Fran Varady, care se implica, fara voie, in rezolvarea unor cazuri variate de natura penala-judiciara, pe care politia si alti detectivi nu le pot solutiona sau la care intampina dificultati. Celelalte carti aparute la editura Nemira din seria aventurilor lui Fran Varady sunt Totul pe o carte, Cu frica in san si Misterul mortii din strada Jubilee.
Cu ochii in patru o prezinta pe nonconformista Fran Varady atunci cand obtine un rol in piesa Cainele din Baskerville, care se joaca la un local din Londra. In paralel, ea lucreaza ca picolita la un alt local. Intriga romanului se porneste in momentul in care un necunoscut va incepe sa dea tarcoale localului unde este angajata Fran. Persoana respectiva intreaba de un anume Max, pe care l-ar fi vazut intrand in restaurant. Raspunsurile dure si amenintarile bucatarului si barmanului (italieni, cel putin dupa nume) la adresa baiatului respectiv trezesc suspiciunea, teama si chiar neincrederea in cugetul lui Fran, care doreste sa afle motivele panicii resimtite de personajul necunoscut. Astfel, vrand-nevrand, ea intervine si se implica in rezolvarea problemelor tanarului, aflate dupa ce acesta isi marturiseste of-urile.
Povestea in care ne introduce scriitoarea va deborda de suspans si aventuri pe tot parcursul cartii, pericolele si imprevizibilul cu care se lupta Fran Varady garantand o lectura destul de palpitanta, astfel incat un cititor pasionat sa nu abandoneze lectura. Pe masura ce ne cufundam in roman, tensiunea si suspiciunea lui Fran Varady se vor amplifica, mai ales dupa aparentul accident fatal suferit de tanarul care i-a cerut ajutorul, un imigrant fara forme legale. Desi indiciile sunt oarecum ambigue, Fran va banui ca restaurantul unde lucreaza este un punct-cheie in rezolvarea cazului, devenind iscoditoare si incercand sa spioneze miscarile sefului si a celorlalti, italienii cu atitudine superioara, barmanul si bucatarul. Cu toate ca primeste amenintari sub forma unor aluzii, rebela Fran nu se va lasa pana nu va elucida misterul. In acelasi timp, cei de la barul-restaurant unde se va desfasura piesa in care joaca Fran vor atrage atentia acesteia, datorita comportamentului lor straniu si a amenintarilor, nu tocmai subtile. Urmeaza o cursa impotriva timpului pentru descoperirea adevarului, Fran luand in seama doar o parte din sfaturile date de prietenii ei, indianul Ganesh, care nu e de acord cu joaca lui Fran de-a detectivul, si Susie Duke, cea care conduce o firma de detectivi si care ii propune sa intre in echipa ei. De-a lungul romanului vom avea parte de tentative de asasinat, explozii, urmariri si alte lucruri specifice romanului politist.
In buna masura, intuitia lui Fran Varady se dovedeste laudabila, desi afacerile necurate ale sefilor localului unde era angajata nu vor fi legate de crima petrecuta recent. Pe de alta parte, acolo unde se joaca piesa Cainele din Baskerville se descopera dedesubturi nestiute si neasteptate, legate chiar de criminalitatea si nelegiuirile specifice lumii interlope. Detaliile oferite de Fran politiei londoneze isi arata importanta, mai ales ca se gasesc persoane si informatii care duc la limitarea efectelor negative cauzate de retele ale traficului de carne-vie, produse contrafacute, doguri etc., reusindu-se chiar eliminarea unora dintre aceste retele. In orice caz inspiratia si metodele unei singure persoane nu sunt suficiente pentru sucesul sau izbanda intr-o lupta dusa cu lumea interlopa si crima organizata, de aceea Fran realizeaza ca este necesar sa ajute politia cu orice informatie de care dispune.
Fran Varady, o imigranta de origine maghiara, este un personaj care are calitatile unui detectiv, desi nu si le dezvolta indeajuns si nu accepta un parteneriat, incapatanarea facand-o sa refuze chiar ajutorul unui detectiv mai experimentat. Caracteristicile unei carti politiste, suspansul si tensiunea relevate de paginile romanului, imbinate cu o tenta de umor britanic si tragicul situatiei existente in cazul mortii imigrantului de nationalitate romana asigura o lectura captivanta si interesanta pentru cititor, care nu poate rata un final pe masura scrierilor lui Ann Granger. In mod sigur, despre romanul Cu ochii in patru nu se poate spune ca ar fi o carte exceptionala, sau ca face parte din literatura politista-detectivista de top si renume mondial, cum sunt romanele Agathei Christie sau ale lui Dorothy L. Sayers, dar combinatia de elemente clasice si moderne sau contemporane ale genului respectiv este una destul de reusita, atat cei care sunt obisnuiti si cunoscatori ai genului cat si ceilalti, mai ales, putandu-se declara multumiti, relativ la raportul calitate-cost.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Intalnire la Elysee
On March 10, 2009 in Suspans
Majoritatea scrierilor doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu evidentiaza un real talent in descrierea unor personaje si crearea unor fire narative captivante, realitatea istorica fiind impletita in mod inspirat cu faptele si personajele fictive. Printre exemplele de maiestrie si har artistic, justificatoare pentru afirmatia de mai sus, se numara si romanul Intalnire la Elysee.
Cartea prezinta o alta fila din istoria zbuciumata a neamului romanesc, si anume situatia Romaniei in primul razboi mondial, mai exact in februarie 1917, o perioada in care Capitala, Dobrogea, Oltenia si nu numai se aflau sub ocupatie germana. Dintre personajele esentiale in roman se pot aminti colonelul Roman si generalul Dabija, acestia avand ca trasaturi comune simtirile patriotice intense, o anumita prestanta si tarie de caracter specifice unor personalitati, dar si gafele inerente pe care le poate face omul de rand. Subiectul central il constituie lupta dusa de agentii de informatii si contrainformatii ai celor doua tabere, respectiv armata germana si cea romana, in scopul identificarii obiectivelor si planurilor de actiune viitoare ale inamicului. Astfel, sunt prezente elementele din romanul de spionaj, inevitabilele acte de tradare, raspandirea de zvonuri, masluirea de dovezi si altele, care instiga la luarea unor decizii pripite, existenta unor agenti dubli dar si aventurile eroilor insemnand tot atatea puncte favorabile pentru o poveste palpitanta.
La solicitarea colonelului Roman, aflat la Bucuresti, unde e urmarit de nemti, Serviciul de Informatiuni Roman, desi slabit, trimite un spion la Statul-Major al Diviziei 8 Infanterie, condusa de Dabija, scopul fiind descoperirea agentului infiltrat care lucra in favoarea generalului Hentsch de la Marele Cartier General al lui Mackensen. Tensiunea venita ca urmare a sentimentelor si trairilor conexe razboiului genereaza de multe ori realizarea unor fapte necugetate, situatiile intalnite de-a lungul romanului caracterizandu-se prin pericole, imprevizibil, momente de tristete, romantism dar si optimism sau speranta intr-un viitor mai generos.
In paginile cartii Intalnire la Elysee, este prezenta si o poveste de dragoste neobisnuita, in acel cadru dezolant, intre un general si o doamna cunoscuta in societate. Situatiile-limita, schitate cu atentie de autoare, sunt garantii pentru captarea interesului oricarui cititor. Dupa incheierea cu bine a razboiului, adica in favoarea romanilor, ni se prezinta pe scurt revenirea la viata a Capitalei si voiosia locuitorilor, in vara lui 1922 colonelul Roman si maiorul Rosianu depanand amintiri si comunicandu-si noutatile la restaurantul Elysee. Oricum, finalul este unul profund, iar epitetele si metaforele folosite, alaturi de alte figuri de stil, sunt alese cu inspiratie si echilibru. In spiritul in care ne-a obisnuit, autoarea reuseste sa imbine cursiv si coerent mai multe fire epice sau narative, in cadrul aceluiasi capitol, inca o dovada de necontestat a iscusintei unui scriitor. Din vocabular nu lipsesc arhaismele, regionalismele dar nici neologismele sau termenii din limba engleza sau cea franceza. Intalnire la Elysee abunda in rasturnari de situatie, intrigi diverse, tradari, personaje pitoresti, multe din ele usor de indragit, altele provocand repulsie. Aceasta reprezinta doar o mica parte din atuurile scriitoarei, fiind elemente care dau valoare si calitate operei doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu. Romanul, sub amprenta scriitoarei, lasa clar senzatia de autentic, Intalnire la Elysee, alaturi de carti precum Al cincilea as sau Sa nu ne uitam la ceas, facand parte din romanele de spionaj marca Rodica Ojog-Brasoveanu. Ca un indemn, nu pierde sansa de a citi sau de a avea un roman cu un subiect atat de palpitant, in care lumea agentilor secreti si a spionilor de la inceputul secolului XX ne este transpusa in fata ochilor, magistral as zice, de catre Rodica Ojog-Brasoveanu!
Alexandru Trandafir
[ratings]
