Katniss crede ca nimic rau nu i se mai poate intampla acum, ca a castigat Jocurile foamei. Nimic nu poate fi mai groaznic decat ceea ce a avut de infruntat in Arena.
Dar presedintele Snow e furios. Pentru ca ultimii ramasi in viata in arena erau ea si Peeta, si niciunul dintre ei nu il putea omori pe celalalt, Katniss i-a propus sa manance niste fructe otravite pentru a muri amandoi, daca nu pot trai amandoi, iar astfel Jocurile sa nu aibe niciun castigator.
Au fost opriti inainte de a se sinucide si declarati amandoi invingatori, dar felul in care ea a reusit sa faca lucrurile sa fie asa cum vroia ea si sa sfideze Capitoliul le-a dat sperante si altor rebeli, iar de aici pana la o revolutie in adevaratul sens al cuvantului mai e doar un pas.
Presedintele Snow nu are cum sa opreasca revolutiile, decat daca o omoara pe conducatoarea lor, cea care le-a dat sperante: Katniss. Dar nu o poate face oricum, pentru ca populatia s-ar revolta si mai rau daca ea ar fi ucisa, dar presedintele gaseste o cale inteligenta, sadica si legala: o baga din nou in Jocurile foamei.
“-La a saptezeci si cincea aniversare, pentru a li se reaminti rebelilor ca nici cei mai puternici dintre ei nu pot infrange puterea Capitoliului, tributurile de sex barbatesc si femeiesc vor fi extrase din totalul invingatorilor in viata.”
Gandul ca se va intoarce in Arena o terorireaza pe Katniss in timpul zilei, iar noaptea, cosmarurile iau locul gandurilor constiente.
“Stiam. Ȋn priviinta asta, Peeta e previzibil. Ȋn timp ce eu ma tavaleam pe podeaua pivnitei, gandindu-ma numai la mine, el era aici, gandindu-se numai la mine. Rusine nu e un cuvant destul de dur pentru ceea ce simt.”
Pentru ca acestia nu sunt copiii speriati, toti sub 18 ani, pe care i-a avut de infruntat cu un an in urma in Arena. Cu toate ca si aceia erau, multi dintre ei, cruzi, acum a va avea ca adversari pe cei care au castigat Jocurile in anii precedenti, pe cei mai buni dintre cei mai buni, cei mai nemilosi dintre nemilosi.
“Scateietor si superb, Finnick sta la cativa metri distanta, cu tridentul in pozitie de atac. Ȋn mana cealalta i se leagana o plasa. Zambeste usor, dar muschii din partea de sus a trupului a sunt crispati, in asteptare.
-Stii sa-noti, spune. Unde ai invatat asta, in Districtul 12?
-Am o cada mare, raspund.”
Nu doar ca nu isi face nicio speranta pentru viata ei, dar e hotarata ca odata ajunsa in Arena, sa il pastreze pe Peeta in viata, cu pretul vietii ei. Sa moara pentru el. Doar ca stiti voi cum se spune despre socoteala de acasa cu cea din targ…
Adauga un comentariu