Cel mai mare scriitor de proza horror din toate timpurile, H.P.Lovecraft credea ca nu exista o diferenta intre imaginile plasmuite de vise si cele din realitate. Poate cel mai important lucru din noi este sa nu lasam imaginatia subjugata de frivolitati. Visatorii sunt inca in noi.
Cea mai gotica povestire din volum, poate si cea prin care Lovecraft isi impune stilul este “Cavoul”. Cind am citit-o, instantaneu m-am transpus in acea vale, in personajul principal care relateaza ceea ce vede, simte. Deoarece ma simt apropiat de acea parte a fantasticului gotic, sumedenia de detalii m-a fascinat, in special aceasta fraza cheie cred eu pentru cercetarea motivelor cu cimitire din proza:
“…am cercetat interiorul rece si umed si in vreme ce observam atent, s-a nascut in mine, nu notiunea de moarte sau decadere, ci o pornire mult mai stranie”
Excelente povestiri sunt si “O aparitie pe clar de luna”, “Strada”, “Cabana din ceata”, “Pastorul blestemat”, ”Herbert West, reanimator”, ” Dincolo de zidul somnului”.
Uneori, citind, credeam ca cele scrise sunt doar relatari ale unei istorii pierdute.Apoi am realizat ca aceasta istorie este adesea uitata si pe linga faptul ca Lovecraft ne aminteste in fiecare text de impasibilitatea noastra vis-à-vis de straniu si supranatural, o istorie este cel mai bine povestita de un maestru, de un initiator.
Pentru cei ce vor sa analizeze originile prozei lui Stephen King sau a lui Joyce Carol Oates, Lovecraft daruieste o submersie completa in lumea de dincolo de zidul somnului.
Adauga un comentariu