Arhive din May, 2014
Dincolo de zidul somnului
On May 16, 2014 in Carti, Horror
Cel mai mare scriitor de proza horror din toate timpurile, H.P.Lovecraft credea ca nu exista o diferenta intre imaginile plasmuite de vise si cele din realitate. Poate cel mai important lucru din noi este sa nu lasam imaginatia subjugata de frivolitati. Visatorii sunt inca in noi.
Cea mai gotica povestire din volum, poate si cea prin care Lovecraft isi impune stilul este “Cavoul”. Cind am citit-o, instantaneu m-am transpus in acea vale, in personajul principal care relateaza ceea ce vede, simte. Deoarece ma simt apropiat de acea parte a fantasticului gotic, sumedenia de detalii m-a fascinat, in special aceasta fraza cheie cred eu pentru cercetarea motivelor cu cimitire din proza:
“…am cercetat interiorul rece si umed si in vreme ce observam atent, s-a nascut in mine, nu notiunea de moarte sau decadere, ci o pornire mult mai stranie”
Excelente povestiri sunt si “O aparitie pe clar de luna”, “Strada”, “Cabana din ceata”, “Pastorul blestemat”, ”Herbert West, reanimator”, ” Dincolo de zidul somnului”. Read the rest of this entry »
Regele imaginatiei
On May 16, 2014 in Carti, Fantasy, SF
Dupa ce am urmarit serialul “Game of Thrones” am devenit brusc interesat de saga lui George R.R. Martin, banuind ca exista o istorie si o lume aferenta ei – amandoua construite (poate) stand pe umerii uriasilor genului fantasy. Am amanat insa lectura celor cinci volume si am cumparat un altul, “Regii nisipurilor” sperand astfel sa ma acomodez si sa descopar stilul scriiturii lui Martin.
De departe, cea mai profunda povestire este “Flori amare”.Nu numai ca Martin creeaza o lume in citeva pagini, dar introduce si concepte care in contextul lumii imaginate (multi dintre noi s-au obisnuit cu idealizarea lui Tolkien) par neverosimile: minciuna, lupta pentru hrana, tradarea intinsa peste generatii. Vampirii sunt si ei prezenti, subtil insa, iar atmosfera usor horror intregeste povestirea.
“Calea crucii si a dragonului” pune in text o idee general-valabila (in unele cazuri si pentru anumiti indivizi) fauritorii de religii, Mincinosii. In cele din urma, trebuie sa credem in ceva.
La fel ca in “Flori amare”, Martin reia in “Prieteni nedespartiti” acelasi ton horror-depresiv, de data aceasta fiind expusa o controversa infinita a iubirii conditionate de un sistem moral impus de colonizarea partilor de specia umana. Read the rest of this entry »
