Arhive din November, 2012
Flori cu parfum de iubire
On November 20, 2012 in Carti
Dupa cateva saptamani in care timpul nu mi-a permis nicidecum sa mai indreznesc sa pun mana pe o alta carte in afara de cele pentru scoala, s-a intamplat sa imi fie eliberate cateva ore pe zi si mi-am propus sa incep cu ceva usor. Citisem pana la momentul acela o poate-prea-mare varietate de carti cu si despre iubire si relatii si niciodata in paginile unor astfel de carti nu am gasit o complexitate atat de obositoare incat sa nu ma lase sa citesc usor si sa trec rapid peste capitole. De asta aveam nevoie si acum. Asa se face c-am dat peste Flori pentru Zoe de Antonia Kerr.
Titlul original in franceza, Des fleurs pour Zoë, adauga parca fara vointa in subconstient un plus de placere in lectura inca inainte de a deschide prima pagina. Cred ca sunt destul de departe de ceea ce unii ar putea numi o fire romantica, dar cine nu porneste cu o impresie buna de la inceput cand e vorba despre un roman de iubire scris de o autoare din Franta? Amorul frantuzesc e cunoscut tuturor si oricat ar incerca altii sa il intreaca, nu o sa se intample.
Nemira a adus intotdeauna carti bune in Romania, chiar daca unii din cititori nu le cunosc decat pe cele consacrate deja. Florile destinate lui Zoe au iz de carte buna. Dar in acelasi timp ar fi nedrept sa va asteptati la altceva decat la o carte care sa va relaxeze in doua din orele unei dupa-amiezi de zi libera. Da, e o carte scurta si da, e o carte ieftina. Asta striga pentru multi superficiali sintagma ”carte slaba”, insa doar pentru ca marea majoritate a cartilor Nemira lungi sunt si bune, nu inseamna ca cele mai scurte, cu o usoara tendinta de a inclina spre short-story pentru cititorii avizi, trebuie sa le fie antagoniste primelor mentionate. E o lectura placuta ce lasa in urma o usoara senzatie de regret. Autoarea si-a dorit, cred, sa trezeasca in fiecare cititor o amintire legata de iubire, iar asta e un succes in 9 din 10 cazuri pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa nu fi iubit sau sa-si doreasca sa fi fost. Read the rest of this entry »
Jocul lui Ender
On November 19, 2012 in Carti
Orson Scott Card nascut pe data de 24 august 1951 este un scriitor american, critic, orator, eseist, cronicar, si activist politic . Romanele scrise de el cuprind mai multe genuri, dar este cunoscut in special pentru literatura science fiction. Romanul sau „Jocul lui Ender” publicat prima data in anul 1985 precum si continuarea acestuia „Vorbitor in numele mortilor”, publicat in 1986, au castigat prestigioasele premii Hugo si Nebula, facand astfel ca Orson Scott Card sa fie singurul autor care a castigat ambele premii doi ani la rand.
Romanul „Jocul lui Ender” spune povestea unui baiat, Ender Wiggin, care este trimis la o academie de formare numita Scoala de Lupta, situata pe orbita, deasupra Pamantului, construita pentru a instrui oameni sa devina soldati care vor lupta candva impotriva unei rase extraterestre cunoscuta sub numele de „gandacii”. Ender ajunge la aceasta scoala, incercand din rasputeri sa devina cel mai bun, ceea ce se si intampla atunci cand comandantul Hyrum Graff il numeste cel mai inteligent candidat, lucru care ii atrage resentimente din partea celorlalti elevi, care il izoleaza. Intre timp, fratele si sora lui, Peter si Valentine, incearca sa restaureze lumea si sa faca din aceasta un loc mai bun.
„Jocul lui Ender” este un roman science fiction inspirat din povestea cu acelasi nume, publicata in 1977 in revista „Analog Science Fiction and Fact”. Card a scris ulterior si alte carti, care au format „Saga lui Ender”: „Vorbitor in numele mortilor” in 1986, a urmat apoi in 1996 „Copiii mintii”, in anul 1999 a aparut „Umbra lui Ender”, „Umbra Hegemonului” in 2001, „Umbra Marionetelor” a aparut in anul 2002, „Umbra Uriasului” in 2005, „A War of Gifts” in 2007, in 2008 a aparut „Ender Exile”, „Shadows in Flight” in 2012 si urmeaza sa mai apara „Shadows Alive” . In 1991, Card a revizuit „Jocul lui Ender”, modificand unele elemente politice pentru a reflecta mai exact vremurile. Temele cartii sunt dragostea, ura, prejudecata, taria si curajul. Read the rest of this entry »
Alchimistul Neutronic – cat de umani sunt de fapt, oamenii
On November 16, 2012 in Carti
A doua parte din trilogia Zorii Noptii. Totodata trei volume de actiune incrucisata si o multitudine de personaje, positive, negative dar mereu interesante. Daca la primele file te confrunti cu scene horror si un ritm aproape nebunesc de fuga din fata unui pericol inca necunoscut, mai departe firul evolueaza la scara planetara.
Pericolul este posesiunea. Intr-un univers in care problemele majore ale omenirii isi gaseau intr-un fel sau altul rezolvarea, sufletele trecute dincolo gasesc o modalitate sa se intoarca si sa revendice cu furie si cu disperare corpuri. Iar procedeul este grotesc si descries cu un sublime paradoxal al detaliului care te face sa nu pui la indoiala posibilitatea.
Personalitati puternice ale trecutului, Al Capone, generali si alti lideri mai vechi si mai putin vechi ai lumii, se reintorc si oraganizeaza posedarea la scara cosmica. Oraganizatia lui Capone se extinde de acum proportional cu dimensiunea Confederatiei umane actuale. Pe de alta parte un personaj malefic si care isi dezvaluie doar la modul mistic rolul, Quinn Dexter, porneste dintr-un colt mai indepartat al uiniversului uman si avanseaza spre inima si sufletului lui: Pamantul, de unde spera sa porneasca Noaptea, in asteptarea Stapanului lui, Fratele Domnului. Read the rest of this entry »
Flori pentru Zoe
On November 15, 2012 in Carti
Toată lumea se bucură din când în când de câte o carte care să nu-ți facă inima să bată prea tare în timp ce o citești doar pentru că autorul s-a hotărât să îl pună pe unul din personajele preferate în cel mai periculos loc de pe continent. Da, la respectiva serie de cărți mă refer. Dar să revenim la lucruri mai putin palpitante si sa vorbim putin despre Flori pentru Zoe si iubiri atat de greu de atins.
Nu stiu cine nu le-a avut, dar stiu ca toti cititorii o sa se regaseasca macar putin de tot in povestea ce se tese in jurul lui Richard Harris, personaj ce se vede trecand prin ceea ce unii ar putea numi criza varstei a treia.
Un cocktail foarte dragut e preparat pentru el. E trecut bine de tinerete, sotia il părăsește și munca îl plictisește teribil. Face atunci ce ar face orice om care a primit prea multe lămâi de la viață. Limonadă. Nu-i place cocktailul primit și ne învață prima lecția despre cum ar trebui să privim uneori lucrurile. Aruncă tot ce nu-i place și pleacă la drum. Oricât de lipsit de judecată pare, uneori asta e cea mai bună soluție. Doar că!
Da, există un dar. Apare Zoe. Și pentru fiecare dintre noi, Zoe are alt nume și altă înfățișare decât cea din carte. Dar existența ei nu poate fi negată sau ignorată. Și de ce ar fi? E simultan cel mai bun și cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla în decursul încântătoarei vieți pe care o primește fiecare dintre noi. Dar când între protagonist și cea care te face, evident, sa te îndrăgostești, există o diferență atât de mare de vârstă, lucrurile se complică. Există acel punct după care conceptul de ”iubire fără vârstă” devine mult mai sensibil. Read the rest of this entry »
