Arhive din July, 2009
Stephen King – Jocul lui Gerald
On July 08, 2009 in Suspans
Nu credeam ca Stephen King ma mai poate surprinde. Si apoi am citit Jocul lui Gerald.
Pentru un fan al autorului, aici s-ar putea incheia recenzia mea, si ar fi de ajuns.
Jocul lui Gerald este o carte ce exploateaza temerile umane cele mai elementare, pornind de la temerile moderne si oarecum de suprafata: o viata de singuratate in doi, atunci cand partenerul de viata este atat un om alaturi de care imparti binele si raul, dar care odata cu lasarea intunericul devine altceva, o fiinta aproape monstruoasa, cu dorinte si nevoi nenaturale, perverse, inspaimantatoare, si din cauza caruia, din dorinta de a implini aceste nevoi, celalalt traieste intr-o stare de permanenta anxietate, teama si nesiguranta. Asta nemaipunand la socoteala traumele si anxietatile personale, existente cateodata si inconstient in orice fiinta umana.
Chiar si pana aici, Stephen King creaza atmosfera stranie cu care ne-a obisnuit, insa adevarata poveste si adevarata groaza de abia acum incepe, odata cu disparitia factorului aparent al anxietatii, partenerul al carui joc pervers implica imobilizarea sotiei sale in pat, cu ajutorul unor catuse reale, din care eliberarea este aproape imposibila.
Roman profund psihologic, ne pune brusc in ipostaza in care privim prin ochii sotiei imobilizate, care urmareste neputincioasa si cu groaza extrema, ancestrala, spre cel care a imobilizat-o, sotul alaturi de care a trait o parte din viata, si care, suferind un atac de cord, moare sub ochii ei.
De aici porneste totul. Vedem prin ochii femeii, chinuita si de propriile traume ale trecutului, un sot mort, ai carui ochi nu vor sa se inchida, o casa goala si intunecata undeva unde nimeni nu ii va veni in ajutor, un caine infometat care se apropie din ce in ce mai lipsit de teama, nici o posibilitate de a se elibera, de a se hrani si de a bea apa, si, in cele din urma, o creatura ciudata in cel mai intunecat colt al camerei.
Andra Stoicoci
[ratings]
Stephen King – Ochii dragonului
On July 07, 2009 in Fantasy
In 1987 Stephen King si-a luat prin surprindere cititorii, oferindu-le o carte total atipica stilului prin care s-a consacrat. Ochii Dragonului este un roman fantasy care imbina cu succes elemetele definitorii ale acestui gen. Explicatia aparitiei acestei carti este una simpla, dar demna de admiratie: Steve, un familist convins, a dorit sa scrie un roman pe placul fiicei lui, Naomi, care la vremea respectiva nu era foarte incantata de cartile horror care il aveau ca autor pe tatal sau. Rezultatul acestui demers a incantat-o pe tanara Naomi King si – zic eu – ii va incanta si fani anonimi ai lui King sau al genului fantasy, indiferent de varsta.
Stilul povestirii este prietenos si degajat, iar naratorul, care nu-si dezvalui identitatea, se adreseaza adeseori direct cititorului si face presupuneri si aprecieri cu referile la alegerile si actiunile pe care le fac personajele. Personajele, la randul lor, au calitati si defecte si sunt mult mai „umane” decat cele cu care ne-au obisnuit basmele copilariei.
Actiunea are loc in regatul Delain, condus de regele Roland, care este departe de a fi un rege model. Isi iubeste poporul si ii vrea doar binele, dar ascutimea mintii sale nu e pe masura bunelor intentii. Poate din aceasta cauza il accepta ca sfatuitor pe misteriosul vrajitor Flagg, sosit in Delain in urma cu peste 40 de ani, dar care nu da decat foarte putine semne de imbatranire. Daca ati citit Apocalipsa, il veti recunoaste in acest pesonaj pe antagonistul de acolo, Randal Flagg. Totusi, dincolo de aliniamentul moral, prea multe asemanari nu am gasit intre cei doi. Regele are doi fii, cat se poate de diferiti unul de altul. Peter este ager la minte, curajos si extrovertit, in timp ce Thomas, asemenea lui Rolan, e timid, bolnavicios si nu prea exceleaza in niciun domeniu.
Intriga e destul de simpla: regele moare otravit, iar in urma unei inscenari puse la cale de vrajitor, mostenitorul de drept, Peter, este pe nedrept condamnat si intemnitat pe viata in varful celui mai inalt turn din regat. In locul lui, pe tron urca Thomas. Pus in fata acestei neasteptate si uriase responsabilitati, Thomas repeta greseala facuta de tatal sau si se lasa ghidat in toate deciziile de Flagg, a carui unica dorinta este sa aduca haosul in Delain. Taxele cresc peste masura, executiile celor care nu sunt de acord cu acest lucru devin un lucru la ordinea zilei si o mare parte din locuitorii care mai au un dram de curaj fug din cetate si se refugiaza in padurii, formand o miscare de rezistenta.
Bineinteles ca in acest timp, Peter nu sta cu mainile in san si pune la cale un plan de a evada din inchisoare, foarte migalos, care mi-a amintit de evadarea lui Andy Dufresne din filmul „The Shawshank Redemption” (adaptare dupa o alta carte a lui Stephen King). Desigur ca nu voi dezvalui cum incearca sa evadeze Peter; pentru asta va trebui sa cititi cartea. Dar as putea spune ca planul lui e… cusut cu ata alba… la propriu ;).
Cartea pastreaza un ritm alert pana la sfarsit, iar spre deosebire de basmele clasice, finalul nu este de tipul „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ci unul mult mai realistic. Autorul lasa loc si de o posibila continuare, dar care din cate stiu eu pana in prezent nu s-a scris.
In final, un aspect pe care l-am apreciat a fost prezenta in paginile romanului a ilustratiilor semnate de David Palladini, exact asa cum au aparut ele in editia americana. Cred ca vorbesc in asentimentul multora daca spun ca mi-ar placea sa vad ilustratii originale si in alte carti pe care editura Nemira le traduce si publica.
Bogdan Vreja
[ratings]
Stephen King – Pistolarul
On July 07, 2009 in Suspans
Considerat unul dintre cele mai de seamă romane ale lui Stephen King, Pistolarul, publicat pentru prima oară în 1982, este prima parte din celebra serie “Turnul Întunecat”, saga constituită din 7 volume, acestea fiind scrise pe un parcurs de 30 de ani (da, King a scris si alte cărţi in tot acest timp).
Asa cum o spune autorul însuşi, efortul de a crea Pistolarul a fost cel mai mare, manuscrisul iniţial format din hârtie verde-aprins, fiind scos si băgat înapoi în dulap, dar având acţiunea mereu vie în mintea scriitorului, a fost terminat până la urmă în 12 ani. Acesta a luat naştere din dorinţa tânărului King de a lăsa deoparte lopăţica, şi de a trece la nivelul următor, acolo de unde poţi dezvălui “scoica din nisip” mai bine, deşi nu cred ca a bănuit chiar de la început că nu va ieşi doar o scoică la lumina tiparelor de-a lungul anilor, ci o super-scoică, hrănită cu Steve-hormoni.
Deşi ţinem la dl. Mircea Pricăjan, şi dealtfel la traducătorii buni, impactul primelor cuvinte ale romanului asupra cititorilor poate fi diminuat în imensitatea sa prin traducere. Pe bune, cât de tare poate suna o aventură atunci când începe aşa: “The man in black fled across the desert, and the Gunslinger followed.”
Chiar asta este Pistolarul, o aventură. Şi încă nu una obişnuită. De la un titlu începem să ne imaginăm cum stă treaba în legatură cu o carte (cert fiind că titlul este cea mai sugestivă primă impresie); prin urmare cu ce gen de pistolar avem de-a face? Nu este Antonio Banderas şi nici nu-şi foloseşte chitara pe post pe armă. Stephen King ne face cunoştiinţă cu un mediu fantastic, un tărâm arid care aparţine în parte cadrului western şi, în parte, unei lumi necunoscute, un deşert mitic, post-apocaliptic in care eroul cărţii, Roland Deschain, ultimul pistolar rămas în viaţă pe aceste meleaguri pustiite, îsi urmăreşte drumul către destinaţia sa finală, Turnul Întunecat.
O bătălie epică între cele două forţe opuse, transpusă în poveşti sub diferite forme: foc şi apă, Făt Frumos şi Zmeul, Neo şi agentul Smith. În acest caz, pentru Roland Deschain există Omul în Negru, pe care pistolarul îl vede ca pe un vechi inamic, dar şi o cale de a ajunge la Turnul Întunecat, fapt pentru care Roland îl urmăreşte cu un deosebit calm şi siguranţă, atuuri dobândite în perioada de ucenicie ca Pistolar, desăvârşite prin maturizarea care s-a finalizat prin a-l ucide pe propriul profesor în luptă, cu ajutorul şoimului său, David.
Cutreierând deşertul în căutarea Omului in Negru, Roland întâlneşte fărâme de civilizaţie umană, cel putin atât de umană cât permite o astfel de lume străină, aşezări deşertice improvizate, dând peste Brown fermierul si Zoltan, cioara sa, în a cărui locuinţă Pistolarul rămâne peste noapte. Observăm preferinţa povestitorului de a asocia pe om cu pasărea lui, în care se reflectă propriul ego, trăsătură care este prezentă şi în basmele româneşti, avându-l drept companion pe cal. În timpul petrecut cu Brown, aflăm din ceea ce povesteşte Roland, despre un sat prin care a trecut mai devreme, în urma Omului in Negru. Din amintirile eroului aflăm personajele si rolul lor în sat, descrise în mod excelent, conturul indivizilor care trăiesc intr-un spaţiu alienat, dar asemănător Vestului Sălbatic. Roland este nevoit însă să-i ucidă pe toţi locuitorii de aici, datorită pericolului în care se află acesta din cauza fanatismului sătenilor.
Atunci cand soseşte vremea de a pleca de la Brown, Roland rămâne fără catârul său de drum care este doborât din pricina arşiţei, iar în lipsă de alimente, îl mănâncă.
La următorul său popas, o staţie abandonată de tren, Pistolarul îl întâlneşte pe Jake Chambers cu care se va şi împrieteni, un puşti venit din lumea noastră, omorât de autobuz în drum spre scoală. Cei doi ajung către munte, unde se află Omul în Negru, dar soarta lui Jake este în pericol spre sfârşitul călătoriei. Confuntarea ce va urma între Pistolar şi Omul în Negru nu este aşa cum ne-am aştepta, aceştia doar vorbind, Omul în Negru îi dezvăluie lui Roland trei personaje misterioase pe care le va întâlni pe viitor, în drumul său spre Turnul Întunecat…
Poate că încă nu ştim când va avea loc sfârşitul lumii, sau nici măcar nu vom afla cum şi dacă încălzirea globală poate mări sânii unei femei. Un lucru este sigur, cititorii Pistolarului vor aştepta nerăbdatori de la Nemira continuarea seriei Turnului Întunecat, cu volumul “The drawing of the three”.
Radu Mihai
[ratings]
Michael Stackpole – Atlasul secret
On July 07, 2009 in Fantasy
Romanul lui Michael Stackpole, Atlasul secret, mi-a atras prima oara atentia, zarindu-l din intamplare in raftul librariei, prin aspectul sau de carte fantasy „serioasa”. Avea un titlu bunicel, o coperta care promitea aventura si un numar respectabil de pagini. Citind-o apoi, nu am fost dezamagita: lumea imaginata de Stackpole prinde contur pagina dupa pagina si te face sa vrei sa descoperi mai mult. Pentru ca tocmai acesta este farmecul acestei carti: placerea de a descoperi, de a explora necunoscutul de dincolo de lumea cunoscuta.
Astazi, noua ne este cu siguranta greu sa ne imaginam o harta a Pamantului cu goluri. Sa ne gandim ca ar putea exista teritorii vaste de pe planeta noastra necunoscute inca omului. Sa nu stim ce creaturi ar putea trai acolo sau ce fel de popoare am putea intalni acolo. Stramosii nostri din Evul Mediu ar intelege mai bine situatia. Iar locuitorii celor Noua Principate traiesc deja de sapte secole intr-o lume a carei harta e brazdata de pete albe.
In urma cu 700 de ani, Urgia provocata de magia straveche a distrus intreaga lume a oamenilor. Astazi, oamenii inca mai lupta sa recucereasca vechile teritorii pierdute. Cel mai important rol in aceasta incercare il joaca Qiro Anturasi, cartograful regatului Nalenyr. Talentul sau pentru realizarea celor mai complexe harti il transforma in pionul cheie al luptei pentru putere dintre regatele Imperiului. Personajele principale ale cartii sunt insa nepotii lui, cei trei frati Anturasi: Keles, Jorim si Nirati. Fiecare dintre acestia va avea parte de propria aventura: in timp ce Keles si Jorim sunt trimisi in expeditii periculoase pentru a descoperi noi teritorii, sora lor ramane in lumea misterioasa a intrigilor de la curte.
Trebuie sa recunosc ca pentru a trece de prima parte a cartii este nevoie de ceva mai multa rabdare. Fiecare personaj este introdus si prezentat pe rand, fiecare etapa a actiunii este atent construita. Insa, odata ce Keles si Jorim pornesc in calatorie, povestea devine captivanta pentru ca cititorul exploreaza necunoscutul odata cu personajele. Si odata cu ele traieste aventura. Cei doi frati au firi diferite: in timp ce Keles este inclinat catre latura stiintifica si este mai slab din punct de vedere fizic, Jorim este un adevarat luptator si aventurier, gata oricand sa infrunte necunoscutul si sa raspunda unei provocari.
Cei doi nu calatoresc singuri. Keles este insotit de Moraven Tolo, un spadasin priceput care are o misiune ascunsa, si de Tyressa, o femeie-razboinic din garda de elita a printului. Jorim porneste in expeditie alaturi de Anaeda Gryst, o femeie puternica si hotarata, capitanul corabiei Lupul Furtunii, si isi descopera treptat alti tovarasi. In acelasi timp, chiar daca Nirati ramane in capitala regatului, si ea va avea de infruntat pericole, mistere si intrigi, pe masura ce in firul narativ se intrepatrund urzelile printului Pyrust, conducatorul regatului Deseirion, cel care vrea sa uneasca cele Noua Principate sub conducerea sa.
Magie straveche, monstri infricosatori si civilizatii necunoscute: fiecare pas al eroilor poarta cititorul in lumea necunoscuta si fascinanta a lui Michael Stackpole.
Adina-Florentina Tudor
[ratings]
