Arhive din July, 2009
Emily Tanimura – Anti-Lolita
On July 09, 2009 in Literatura contemporana
“AntiLolita” de Emily Tanimura este o carte care mi-a atras atentia tocmai prin titlul sau. O carte sincera, franca, ce nu incearca sa zugraveasca universul copilariei in culori tipatoare ori sa conduca la idei inselatoare asa cum se intampla adesea atunci cand adultii se apleaca asupra acestui subiect.
“Este perioada asteptarii.” Asa incepe cartea si practic aceasta propozitie cuprinde in ea exact starea in care te gasesti atunci cand esti copil: de abia astepti sa te faci mare, sa poti sa faci lucrurile pe care toti iti spun ca nu ai voie. Interesant este ca personajul principal al cartii, o fata de numai 14 ani, nu asteapta. Ea se arunca in valtoarea vietii mult prea devreme, incercand o sumedenie de trairi si emotii mult prea complexe pentru varsta ei, dupa parerea mea.
Spre deosebire de varianta nabokoviana, “Lolita” aceasta pare mult mai matura si capabila de judecati rationale, reci. Ea incearca sa renunte la viata ei, la tot ce tine de copilarie: papusile cu care se jucase pana atunci, jucariile vechi, dar toate par a-i “arunca priviri acuzatoare”. Incearca dar nu poate. Inca mai este un copil. Dar un copil ce incearca din rasputeri sa depaseasca acest stadiu. Imbracata in rochii scurte, de culori stridente, ea devine constienta de sexualitatea si senzualitatea sa si se mandreste cu noua ei imagine, afisand-o pana si in zilele geroase de iarna cand se imbraca cu aceleasi rochii vaporoase de vara si sandale, tocmai din dorinta de a suscita interesul barbatului. Ea uita sa mai inventeze povesti de copii, inceteaza sa se mai joace doar-doar asa se va maturiza mai repede.
Cu toate acestea, nu putine sunt datile cand barbatul, un om adult de 50 ani, se comporta el insusi ca un adolescent aflat la prima iubire, care doreste sa ramana alaturi de fata chiar daca ar fi putut sa-i fie tata. Rolurile se schimba iar fata devine cea care are menirea sa-l trezeasca pe barbat la realitate.
Cartea da impresia unui jurnal tinut de personajul feminin si pare un joc derulat pe repede-inainte spre singura optiune valabila de iesire din cercul vicios atractie-iubire intre cei doi:despartirea.
“AntiLolita” este o carte indrazneata, care sondeaza adanc in viata unei tinere fete de 14 ani, scotandu-i la lumina cele mai intime ganduri. Sperante, iubiri, vise de o clipa, o multime de camere de hotel, halucinante prin asemanarea dintre ele, toate se intalnesc in carte, o carte care merita sa fie citita, o carte care iti atrage atentia, intr-o maniera originala, ca fiecare varsta are farmecul si parfumul ei si trebuie traita asa cum se cuvine, hic et nunc, fara interferenta unei idei atat de abstracte precum viitorul, dupa cum spune si personajul.
Adela Diaconu
[ratings]
Stephen King – Misery
On July 09, 2009 in Suspans
Dupa o lunga perioada in care am citit mai mult romanele cu adevarat horror ale lui Stephen King, m-am hotarat sa citesc si un roman cu o alta abordare a elementului ‚scary’ care se infatiseaza in mai toate romanele si povestirile lui.
Cu toate ca Stephen King este maestrul romanului horror, am simtit nevoia sa vad si cum patrunde intr-o lume atipica mult mai complexa, nu doar inconjurata de vampiri si alte forme ale raului. Am vrut sa asist la o inlantuire de trairi intense si sa savurez atrocitatile psihologice puse la cale cu multa minutiozitate de King.
Asa ca la indemnul unui prieten am pus mana pe Misery si m-am pus pe treaba. Acest roman este o scriere psihologica profunda in care descoperim, nu cu stupoare, dar cu oarecare surprindere, ca omul se ‚muleaza’ dupa propriile nevoi si ca dorinta de a ramane in viata este atat de mare ca si dorinta de razbunare.
Este suficient ca acest roman sa aiba doar 2 personaje pentru a crea un amalgam de tensiuni si compromisuri care stau sa explodeze in orice moment.
Scriitorul si omul de succes Paul Sheldon, devenit faimos prin seria de romane ‚Misery’, ajunge la un moment dat intr-un colaps al neputintei scriitoricesti si al alcoolului si se hotaraste sa-si incerce norocul intr-un loc pitoresc cum ar fi o zona de munte. Acesta are nefericitul ghinion ca, in urma unui accident rutier sa-si ‚striveasca’ picioarele si cel mai grav: sa cada exact in mainile celei mai infocate fane a lui, o anume Annie Wilkes, care se dovedeste apoi ca fiind o fosta asistenta medicala dar si o nebuna cu acte in regula.
Cosmarul lui Sheldon incepe abia atunci cand pretentioasa cititoare Annie ii cere sa scrie ultima carte din seria Misery, dar ca eroina ei preferata, Misery Chastain sa fie cumva scoasa din ghearele mortii care o cuprinsesera in ultima carte. Paul Sheldon, invalid cum se afla in acest moment, este nevoit sa duca la bun sfarsit aceasta cerinta a lui Annie dar pe parcurs descopera o serie de slabiciuni psihice ale femeii si incearca, pe cat posibil, sa profite de acestea in speranta ca intr-o zi se va salva.
Dupa cateva tentative de evadare ale lui Sheldon, Annie devine mult mai precauta si mult mai severa si ajunge la un moment dat sa-i reteze cu toporul unul dintre picioare, spunand ca asta il va face sa stea cuminte si sa-si poata termina munca in cele mai ‚bune’ conditii. Intr-una din aceste tentative, Sheldon gaseste un album in care afla de toate crimele comise de catre Annie, pe parcursul carierei ei de asistent medical si atunci se convinge cu adevarat langa ce monstru traieste.
Dupa nenumarate incercari de evadare si dupa cateva vizite in van ale politiei, Paul Sheldon termina in sfarsit ultima carte Misery si o cheama pe Annie sa vada ce parere are dar din acel moment lucrurile iau o intorsatura curioasa si totul incepe sa se schimbe.
Stephen King reuseste, cum, de altfel reuseste intotdeauna sa patrunda atat de mult in psihologicul personajelor sale si sa le manipuleze ca pe niste marionete de teatru pentru ca, intr-un final, sa le scape din mana si actiunea sa ia alte directii.
Asadar, Misery este un roman care te tine cu rasuflarea la gura si pe care nu ai vrea sa-l lasi din mana pana cand nu ajungi sa descoperi ceea ce iti este oferit in final, surpriza cea mare ca cea dintr-un ou Kinder.
Alin Seba
[ratings]
Stephane Audeguy – Mic elogiu al blandetii
On July 08, 2009 in Eseu
‘Mic elogiu al blandetii’ (‘Petit eloge de la douceur’), de Stephane Audeguy, a aparut la editura Nemira in 2008, traducerea acestui eseu (ori tratat) asigurata de domnul Ion Doru Brana fiind, spun eu, suficient de bine realizata sau optimizata pentru redarea cat mai transparenta si adecvata a mesajului transmis de autor. Varianta originala din limba franceza a acestui ‘mic tratat pentru deliciul intelectualilor’, al carei titlu l-am mentionat anterior, a fost publicata la Editions Gallimard, Paris, in 2007.
Alte carti scrise de Stephane Audeguy si aparute la Nemira sunt ‘Teoria norilor’ (primul sau roman, pentru care i-au fost decernate mai multe premii, unul chiar din partea Academiei Franceze), ‘Fratele lui Rousseau’ (al doilea sau roman, distins cu alt premiu) si ‘In memoriam’ (o colectie de vorbe, maxime, panseuri sau citate [intelepte] referitoare la ideea de moarte).
Constructia interesanta folosita de Audeguy pentru un ‘mic elogiu al blandetii’ este asemanatoare cu cea a unui tratat sau eseu, dar imprumutand si elemente evidente specifice unui dictionar – cum ar fi prezentarea unor termeni, personalitati, notiuni etc. in ordine alfabetica (de la A la Z), ori explicatiile legate de respectivul pasaj sau ‘subcapitol’ -, trasatura comuna a combinatiei respective de genuri (tratat, eseu, dictionar) fiind raportarea la conceptul de ‘blandete’, din punctul de vedere propriu fiecarei teme sau ‘probleme’ analizate in cartea de fata.
Autorul ‘trateaza’, putem spune nu intr-o maniera exhaustiva, termenul de ‘blandete’ si sensurile ori intelesurile variate implicate, sau chiar legaturile acestuia cu variate domenii de activitate, de la arta (literatura, dansul, actoria etc.) pana la filosofie si divertisment (televiziunea, spectacolul sportiv etc.), dar si raporturile dintre ‘blandete’ si societate, conexiunile cu viata sentimentala si multe altele.
Prezint in continuare cateva pasaje memorabile si citate de retinut din eseul lui Stephane Audeguy:
” […]
Arta de a tacea
[…] ‘Arta de a tacea’ a abatelui Dinouart (1771). In ea citim, de pilda, urmatoarele: “[…] trebuie sa stim sa ne carmuim limba, sa folosim momentele potrivite pentru a o infrana, sau pentru a-i da o libertate moderata; sa urmam regulile pe care prudenta le prescrie in privinta asta; […] or, toate acestea presupun reflectii, inteligenta si cunoastere.” ”
[…]
” Blandetea unui vers francez
‘Anne in joaca dadu in mine cu zapada’. (Clement Marot) ”
[…]
” Cimitirul blandetii
In cimitirul blandetii intalnim: accort [amabil, afabil], […], beurreux [untos], doucereux [dulceag, mieros], […], souef [suav], suaveolence [suavitate, gingasie] si tomenteux [pufos]. […] ”
[…]
” Forma prezentei carti
Avantajul abecedarului este de a fi complet arbitrar. Prin asta el isi sustrage continutul de la seriozitatea unei logici univoce. Trebuia desigur ca o carte consacrata blandetii sa prezinte cateva curbe; si, cum spun mecanicii, un joc. ”
[…]
” Gali
” De la stramosii mei gali am mostenit ochii de un albastru-deschis, creierul stramt si neindemanarea in lupta”, scrie Rimbaud. Adauga de indata: “Sunt de rasa inferioara din vremuri imemoriale.” ”
[…]
” Jandarmi culcati
Porecla e nitel cruda, dar obiectul ma incanta: e vorba de acele praguri care se plaseaza pe strazile noastre, in apropierea scolilor, de exemplu, pentru ca automobilistul distrat, sau prea nerod ca sa respecte copiii, sa fie silit sa incetineasca; dar fara a se recurge la o represiune brutala. ”
[…]
” Nori
Norii sunt de necuprins cu mintea. Sunt incomensurabili. Se poate estima in chip rezonabil ca n-au existat doi la fel de la formarea atmosferei terestre. In acest sens, ei sunt o imagine perfecta a lumii. ”
[…]
” Optimism
“Blandetea e invincibila.” (Marcus Aurelius) ”
[…]
” Rousseau (Jean-Jacques)
Dupa cum zice Michel Serres, Jean-Jacques Rousseau a inaugurat domnia micutului: micuta mea fantana a lui Heron, micuta mea sotie etc. Dar el stie prea bine ca asta-i si maretia lui. ”
[…]
” Slabiciune
De la blandete la slabiciune, diferenta este evident disparitia fermitatii; nu e o chestiune de grad.”
[…]
” Tacere
Sa cautam compania fiintelor cu care ne putem permite sa nu vorbim, inclusiv pentru a conversa cu ele.”
[…]
” Trandafir
Paul Claudel: ‘nu spinii sunt cei care ma apara, zice Trandafirul, ci parfumul meu.’ ”
[…]
” Tutun
Singurul argument acceptabil contra consumului de tutun si al celui de stupefiante usoare este ca ne deterioreaza senzatiile. ”
[…]
” Viata, cugetarile, maximele si opiniile lui Michel Drucker
[…] Daca ramai prea mult timp in aceeasi disciplina, in acelasi domeniu, devii un simplu functionar… De-asta n-am ramas la sport. Ba chiar dimpotriva!
Un artist trebuie sa fie popular, altfel nu este artist. […]
Pretul succesului are multe fete. […]
Bineinteles, nu poti sa multumesti pe toata lumea. […]
(Michel Drucker, ‘Hors antenne’, Calmann-Levy, 1987) ”
Stephane Audeguy reuseste, prin cartea ‘Mic elogiu al blandetii’, sa edifice un ghid sau indrumar, macar partial, pentru o viata in care blandetea sa detina rolul principal, cititorul putand descoperi pe langa citatele enumerate de mine si alte pasaje la fel de interesante referitoare la notiunea de ‘blandete’. Prin titlul de fata oricine poate aprecia ca renumita colectie Bonton a editurii Nemira a castigat inca o scriere de inalta calitate, relaxanta si captivanta totodata, pe langa un autor caruia i s-au decernat numeroase premii in Franta, o alta mica dovada a valorii scrierilor.
Inchei recenzia cu un citat din ‘Introducerea la viata blanda’, relevanta pentru mesajul cartii: “Blandetea comanda un fel de gherila, cu ascunzatorile ei de arme, replierile, capcanele si aliantele ei. ‘In lupta dintre tine si lume, sa sprijini lumea’: datoram acest indemn unuia dintre geniile cele mai blande ale literaturii mondiale (n. tr. Franz Kafka). Sa incercam a nu fi cu totul nevrednici de acest indemn. ”
Oricum, recomandarea mea personala ar fi sa nu pierdeti sansa acestei lecturi odihnitoare, dar si sofisticata in acelasi timp :).
Alexandru Raul Trandafir
[ratings]
Gossip Girl. Cum imi place mie – Cecily Von Ziegesar
On July 08, 2009 in Junior
Vacanta de primăvara – dragostea e in aer. Sau e doar un amestec de Chanel no.5 si Gucci Rush? Hmm…E vreo diferenţă? Blair se muta cu Serena, redevenind cele mai bune prietene. Dar va rezista oare prietenia lor sau vor sfârşi prin a-si smulge una alteia parul de curând vopsit? Si vorbind de „curând”, in ultimul timp Nate se joaca de-a Nate-cel-Frumos cu noua sa iubita nebunatica, Georgie. Dar, cu siguranţă va primi mai mult decât se aşteaptă atunci când va ajunge in Sun Valley cu Georgie, Blair si Serena.
Înapoi in Manhattan, Jenny îşi petrece timpul cu misteriosul ei iubit, iar Dan îşi plânge de mila la Biroul de Critica Literara din New York. Si Vanessa, aşteaptă, aceea e Vanessa făcând cumpărăturile la Barney’s cu un tip intr-un tricou Lacoste? Copacii sunt înfloriţi, iar elita New York-ului este gata pentru o vacanta cu adevărat scandaloasa!
In acesta carte, Jenny devine un personaj destul de des întâlnit, inocenta ei fiind captivanta, ceea ce o face un personaj unic. Constantul miorlăit al lui Blair, deşi este amuzant, poate deveni enervant uneori; gelozia pe care Serena o simte fata de Blair si egoismul fata de fratele ei mai mare este total imatur. Nate pare sa-si fi pierdut ceva din personalitate din cauza faptului ca nu mai prizează, ceea ce mă face sa mă gândesc daca nu cumva e mai atrăgător când e drogat.
Iar Dan are o cu totul noua personalitate care te face sa nu-l placi – ceea ce e o surpriza, întrucât el a fost întotdeauna un personaj atrăgător. Prezentarea părinţilor hippie ai Vanessei este oarecum enervanta, iar Erik este un personaj cat se poate de blazat. Dar toţi se completează atât de bine, ca nu te poţi abţine de la a citi cartea din coperta-n coperta dintr-o răsuflare. „Gossip Girl” rămâne in continuare plăcerea vinovata perfecta!
Iubim “Gossip Girl”! Sunt destule bârfe, trădări si răutăţi pentru a asasina personajele întregii populaţii a Manhattan-ului. Dar totul este făcut deasupra unei încântătoare ceşti de latte slab in drăguţă cafenea din vecini. Aceste fete ar putea sa scrie reportajele lui Carrie din “Totul despre sex” in somn. (Elle Girl)
Bianca Mitrofan
[ratings]
