Arhive din March, 2008
Philip K. Dick – Ubik
On March 14, 2008 in SF
Am descoperit, ca multi dintre voi, fantasmele din mintea imbibata cu amfetamine a lui Philip K. Dick, prin anii 90, cand Nemira a publicat “Vanatorul de recompense“, “Omul din castelul inalt“, “Ubik” si “Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch“.
Pentru recenzia de mai jos, m-am hotarat sa recitesc “Ubik”, pentru ca, in afara de vagi amintiri despre confuzia dintre real si ireal (lucru care, intre noi fie vorba, este comun aproape tuturor romanelor lui Dick), mare lucru nu-mi mai aminteam.
M-am confruntat cu un lucru paradoxal. Cum e sa citesti un roman scurt, scris intr-un stil destul de sec, cu o sintaxa repetitiva, pur logica, si in acelasi timp sa simti ca te ia ameteala citindu-l? Despre ce e vorba, de fapt?
Romanul se dezvolta pornind de la trei premise:
Conflictul Telepati – Inertiali. Suntem in anul 1992 (romanul a fost scris in 1969, dar se pare ca scriitorii SF de atunci erau mult prea optimisti in legatura cu ritmul de dezvoltare al omenirii), cand esperi, telepati, precogi si altii ca ei pot invada intimitatea sau secretele oricui. Pentru a-i bloca, trebuie sa apelezi la serviciile unui neutralizator inertial.
Semi-viata. In momentul mortii, cei care isi permit sunt plasati in semi-viata, o forma de criogenie, persoana respectiva avand un soi de constiinta si abilitati de comunicare. Cei din lumea reala pot sa-i contacteze, nu foarte des insa, pentru ca si semi-viata se consuma la un moment dat.
Ubik. Medicamentul minune. Panaceu universal. Dick se amuza sa plaseze la inceputul fiecarui capitol un slogan publicitar ridicol, care lauda produsul.
Personajul principal, Joe Chip, ratat si depresiv, vesnic in cautarea monedelor necesare pentru a porni diferiti roboti casnici, este testor de camp psionic intr-o firma al carei scop este neutralizarea interferentelor psihice. Patronul sau, Glen Runciter, tocmai incheie un contract gras, pentru curatarea unor uzine de pe Luna, infiltrate de telepati. Joe Chip strange echipa de inertiali, mai mult sau mai putin schizofrenici, pe care o “condimenteaza” cu o fata cu ochi negrii, frumoasa si perfida, care are capacitatea psihica nemaintalnita de a modifica evenimentele schimband trecutul. Misiunea se dovedeste a fi insa o capcana. O bomba explodeaza. Runcinter este ucis, criogenizat in graba de subalternii sai si plasat in semi-viata. Stop.
De aici intram in lumea lui Philip K. Dick. Caci lucrurile din jurul lui Chip incep sa-si piarda din substanta, totul pare a se degrada, conform legilor entropiei, dar si a regresa, fara sa stim daca este vorba de o intoarcere in timp sau doar de o erodare a realitatii. Nu mai stim ce este real si ce nu, cine este viu si cine este mort. Nu intamplator, subtitlul romanului este “Eu sunt viu, iar voi sunteti morti”*. Personajele sunt prinse intr-un vertij de incertitudine, se degradeaza, nu au de ce sa se agate. Este moartea oare?
Si apoi apare un refugiu. Cineva incearca sa-i ajute si sa le transmita lucrul salvator: Ubik. Un banal spray care poate incetini degradarea. Sau mai mult decat atat. Dumnezeu, poate. Caci ultimul slogan publicitar nu mai e deloc ridicol: “Eu sunt Ubik. Inainte ca Universul sa fie, eu sunt. (…)Eu sunt cuvantul si numele meu nu e niciodata rostit. Numele, pe care nimeni nu-l stie. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi Intotdeauna.”
Citesc cu sufletul la gura, gasesc explicatiile, lucrurile se lamuresc, senzatia de vertij dispare. Pana cand ajung la ultimul paragraf si simt ca mi-a scapat ceva. Probabil ca o sa ma dumiresc la urmatoarea lectura. Peste cativa ani.
*)Titlu preluat si de Emmanuel Carrere in romanul sau biografic, publicat si de Nemira, si pe care vi-l recomand.
Ion Ardeleanu
[ratings]
Peter James in Romania
On March 13, 2008 in Autori, Evenimente, Lansari
La scurt timp după lansarea în România a romanului Aproape mort, cunoscutul autor britanic de romane de suspans, Peter James, vine la Bucureşti pentru a se întâlni cu cititorii.
El va sosi pe Aeroportul Henry Coandă vineri, 14 martie, la ora 14.55, şi va petrece în România cinci zile.
Luni, 17 martie, la ora 18.30, Editura Nemira şi Libraria Cărtureşti invită iubitorii literaturii de suspans să îl cunoască pe Peter James. Întâlnirea va avea loc la Ceainăria Cărtureşti (Str. Arthur Verona nr. 13), unde autorul va vorbi despre cărţile sale şi va acorda autografe.
E. Rose Sabin – Scoala de vrajitorie
On March 12, 2008 in Junior
Se pare ca dupa succesul fulminant pe care l-a avut J. K. Rowling cu al ei “Harry Potter”, am inceput sa fim asaltati de nenumarate carti de tip fantasy create special pentru tineri.
Din pacate, in marea lor majoritate sunt carti slabe si lipsite de originalitate. Cand am primit cadou “Scoala de vrajitorie”, am asezat-o frumos pe un raft al bibliotecii pana ce si-a asteptat randul spre a fi citita. O miscare gresita! De foarte putine ori mi se intampla sa nu ma mai opresc din citit decat la final. E. Rose Sabin stie cum sa tina si cel mai lenes cititor aproape de poveste!
Imagineaza-ti un Harry Potter in varianta feminina, de 16 ani, intr-o lume complet diferita.
Tria Tesserell, protagonista acestui roman, este fiica unui fermier. Inca de mica a descoperit ca este posesoarea unor puteri magice, ceva ce alti copii de varsta ei nu ar putea face. Tria a mostenit puterile magice de la mama sa, insa tatal sau a fortat-o sa si le ascunda fata de ceilalti sateni. Cu toate acestea, Tria este acceptata la Scoala Lesley Simonton pentru cei cu talente magice. Cu eforturi financiare, mama sa reuseste sa il induplece pe tatal Triei si o lasa sa isi descopere si sa isi imbunatateasca puterile miraculoase.
Insa, cand aceasta ajunge la Scoala de vrajitorie, Tria are de-a face cu o dezamagire: cladirea era darapanata, totul pare acoperit cu un strat gros de praf, mancarea de proasta calitate, iar conditiile de-a dreptul spartane. Tria va trebui sa isi imparta camera cu Lina Mueller, o fata imposibila si a carui putere era aceea de a se transforma in pantera.
Intrigarea cititorului se face inca din prima zi de cand soseste Tria, cand aceasta incalca o regula importanta, aceea de a tine timpul in loc, si spre deosebire de Harry Potter care este arareori pedepsit in astfel de situatii, ea trebuie sa gaseasca o modalitate de a recupera timpul, suparand-o astfel foarte tare pe directoarea scolii, Miryam Vedreaux, si pe ingrijitoarea acesteia, Veronica Crowell.
Cand Tria apuca sa se acomodeze, lucrurile incep sa se complice si desi are anumite divergente cu Lina, cele doua trebuie sa se reconcilieze pentru a-si aduna puterile in seara balului. Atunci, un cuplu de baieti: Oryon, un student in anul al doilea, si amicul sau, Kress, incanteaza o vraja a magiei negre si aduc din alte lumi spirite rele, femei frumos mascate, care erau de fapt demoni.
Acestea rapesc doi dintre cei mai buni prieteni pe care Tria reuseste sa si-i faca la Scoala de vrajitorie. Desi directoarea si ingrijitoarea se arata destul de incordate de situatie, acestea o atentioneaza pe Tria ca este singura persoana care reuseste sa-si salveze colegii.
Daca va reusi Tria sa invinga Raul cu ajutorul puterilor proaspat descoperite ramane sa vedeti voi, dar va pot asigura ca nu veti regreta citind o carte amuzanta, dar in aceeasi masura palpitanta si infricosatoare. Ceea ce diferentiaza aceasta carte de “Harry Potter” este ca Tria isi pune de nenumarate ori problema etica de utilizare a vrajilor pe care le foloseste, in comparatie cu personajul lui Rowling care, pentru a duce la bun sfarsit o lupta, incalca de foarte mute ori regulile.
Cartea trebuie citita cu grija, deoarece sunt multe personaje care par a fi prezentate si apoi lasate in suspensie, dar povestitoarea va reveni cu ele in volumele viitoare.
Popa Aura
[ratings]
Frank Herbert – Dune
On March 12, 2008 in SF
Toti suntem mai devreme sau mai tarziu calatori prin desertul fremenilor. La fel ca un desert real, acesta te poate inghiti si transforma in praf, dar daca il strabati, nu vei mai fi copilul care a deschis o carte ce i se pare interesanta, ci omul complet, cu o noua viziune asupra vietii.
Toti intalnim viermii de nisip si sta in puterea noastra sa avem destula incredere si tarie de caracter pentru a nu ne lasa intimidati, pentru a ii incaleca si a traversa desertul, asa cum pentru a atinge “tineretea fara batranete” trebuie traversata “valea plangerii”.
Desertul sau “valea plangerii” este viata noastra, cateodata terifianta, cateodata extraordinar de frumoasa, cateodata periculoasa, cateodata materna. Daca suntem norocosi, gasim in ea “mirodenia”, ceea ce da sens traversarii desertului si infruntarii viermilor.
Deschizand cartea lui Frank Herbert, intram intr-o alta lume, pe care totusi nu ne este greu sa o privim dupa cateva pagini ca “a noastra”. Actiunea de a citi trece in planul doi si este ca si cum am fi intr-un vis ce se desfasoara in fata ochilor nostri, dar un vis pe care nu il uiti dimineata, ci care va ramane cu tine toata viata, modelandu-ti intr-o masura mai mica sau mai mare personalitatea.
Nu putem sa nu ne identificam cu Paul Atreides, nevoit sa se maturizeze prematur, desi motivele noastre sunt mai lumesti. Eroul “dunelor” este azvarlit in acest drum initiatic datorita unor circumstante extreme, pentru a-si salva propria viata, dar si pentru a deveni vrednic de mostenirea tatalui sau, mostenire privita in primul rand ca o lume interioara.
La fel ca el, si noi avem persoane pe care le consideram modele, parinti sau cunoscuti, pentru a caror mostenire trebuie sa ne dovedim demni, dovada pe care avem timp sa o realizam parcurgand propriul nostru desert. Odata indeplinita aceasta saga, chiar daca “mirodenia” nu ne va albastrii ochii, ne va da calmul pacii interioare si a gasirii propriei identitati.
In concluzie, “Dune” este o carte care va produce o impresie puternica si pe care ti-o vei interioriza ca pe o parte din tine, indiferent la ce varsta ai citi-o.
Andra Stoicoci
[ratings]
