Vanturile de la Marble Arch (vol. 2)

Vanturile de la Marble Arch 2 este o colectie de douasprezece povestiri si nuvele ale lui Connie Willis, una intre scriitoarele mele preferate. De Connie Willis au mai aparut in romana inca trei romane –Vanturile de la Marble Arch 1, Remake si Doomsday Book. Citind povestile una dupa alta intr-o colectie ca aceasta ma face sa imi dau seama ca moartea, constiinta si dezorientare sunt teme recurente in (o parte din) munca acestei autoare.

Curiozitatea fata de aceasta binecunoscuta scriitoare, castigatoare a unsprezece premii Hugo si sapte premii Nebula, era deci mare inainte sa ma apuc sa citesc prima traducere in romana a povestirilor ei. Scriitoarea propune o literatura de forta, in care emotia se impleteste cu luciditatea. Povestirile din volumul al doilea ne poarta in spatii diferite: in biserici, in nave, in hambare, in viitor si in trecut, in realitate si in fictiune. Citindu-le, redescoperim una dintre cele mai puternice voci din literatura de azi, in care se sterg granitele dintre genuri ca SF, fantasy si horror. Cine ar fi crezut ca faptul banal poate duce la povestiri SF atat de bune sau ca vremea poate fi un leitmotiv atat de productiv pentru a descrie inexplicabilul? Connie Willis reuseste sa creeze mici universuri, incepand cu cele mai firesti ori nesemnificative lucruri din viata de zi cu zi.

Ninsoarea, vantul, soarele, bunatatea excesiva, studiul paleontologiei sau al istoriei, toate aceste lucruri firesti pentru umanitate devin nefiresti, absurde, incarcate de supranatural in volumul Vanturile de la Marble Arch de Connie Willis. Volumul prezinta mici fragmente de viata, care se desfasoara ”normal” pana la un punct in care scriitoarea introduce, cu subtilitate si, uneori, chiar umor, un ”ceva” nedefinit care transforma intreaga atmosfera.
Fie ca vorbim despre oameni care sunt excesiv de atenti, draguti, binevoitori pentru ca au fost ”ocupati” de o prezenta extraterestra, o serie de coincidente bizare influentate de o luna ”albastruita”, de sfarsitul lumii, deoarece soarele a explodat, a unui holocaust nuclear, sau scufundarea Titanicului (trecere) sau de deces al unui individ sau vanturile stranii din subteranul londonez, provocate de metrou ori de o soarta neinduplecata, aproape toate povestirile presupun o trecere subtila dinspre realism in fantastic, intr-o maniera, care, pe alocuri, mi-a amintit de Haruki Murakami, desi subiectele abordate sunt cu totul diferite. De asemenea, desi povestirile se desfasoara in atmosfere diferite, cu personaje diferite, poti simti o oarecare familiaritate a stilului scriitoarei, odata ce ai inteles mecanismul care declanseaza nenaturalul.

In ansamblu, acest prim volum e extrem de divers ca tematica, cu povestiri care pot placea cu siguranta multor cititori romani. Ancorarea autoarei in lumea americana e insa evidenta chiar si in textele care te poarta departe in spatiu si timp, suparatoare fiind mai ales tendinta de a sentimentaliza in exces texte altfel bune si cea de a crea finaluri fericite oarecum artificiale. E totusi o scriitoare interesanta, care imbina o naivitate mimata sau nu cu o tehnica destul de bine pusa la punct.

Volumul pretinde a fi, asadar, o colectie de tipul ”Best of” si, desi este prima mea ”intalnire” literara cu C. Willis, pot spune ca aceasta colectie si-a atins scopul in ceea ce ma priveste, lasandu-ma cu dorinta de a descoperi si alte scrieri ale autoarei. Intre timp, insa, a fost o delectare a imaginatiei pe care am savurat-o povestire dupa povestire.

Faimoasa pentru stilul ei prercis, pentru personajele de neuitat, Willis a fost numita, “cea mai necrutatoare si incantatoare scriitoare de science fiction in viata”. “Povestirile lui Connie Willis sunt un rasfat pentru orice cititor. Scriitura ei este asemenea unei calatorii in timp. Ajungi astfel in locuri care poate nici n-au existat sau in spatii ce exista doar in inchipuire. Proza ei are viziune, stil si forta”. The Guardian.