Cititorule, eşti un gentleman? Probabil că nu. Vrei să fii un gentleman? Dacă, asa cum recomandă autorii, “un gentleman se tunde în ziua de dinaintea plecării în străinătate”, “un gentleman are grijă să respecte limitele de viteză” şi “e atent la drum, nu la privelişte”, majoritatea dintre noi nu aspiră la această condiţie. Atunci de ce ar trebui citită această carte?
Eu am găsit mai multe motive: în primul rând conţine informaţii utile şi pline de bun simţ pentru călători. De la cui şi cât se dă bacşiş la reguli de conducere auto, de la temperaturile medii în fiecare lună la atracţiile turistice, de la frazele cele mai des folosite la oraşele în care e bine să porti pantofi comozi pentru că ai mult de mers, fiecare dintre cele 40 de ţări abordate în acest ghid e prezentată pe scurt.
Pentru trecătorul ce vrea să ştie ce să facă pentru a nu comite greşeli majore într-o cultură străină, pentru călătorul începător ce are nevoie să i se spună clar regulile de bun simţ pe care trebuie să le urmeze (gen nu iţi supraestima capacităţile fizice când începi o excursie), pentru românul care nu vrea să strice imaginea României făcându-se de râs în străinatate, Bridges şi Curtis au selectat şi prezentat concis strictul necesar.
În afară de informaţiile specifice fiecărei ţări, să nu uităm că există legi universale de politeţe. Niciodată nu se poate repeta prea des că “nu se aruncă gunoiul pe stradă, nici în ţara proprie nici în altă ţară”. Indicaţiile cărţii ne ajuta să evitem situaţiile penibile – câţi dintre noi nu am râs de alţi turişti români pe care i-am auzit înjurând fără să-şi dea seama că sunt înţeleşi? Sau de videoclipuri cu turişti americani convinşi că dacă repetă suficient de tare în engleză ceea ce spun vor fi interlocutorul va ghici sensul cuvintelor? În legătură cu turiştii americani, se vede că e vorba de un ghid scris pentru ei – unele recomandări sunt un pic nepotrivite pentru europeni, de exemplu “Un gentleman are întotdeauna un paşaport valabil”. Chiar dacă înlocuim “paşaport” cu “act de identitatee”, sfatul acesta – şi altele de acelaşi tip- are un strop de umor involuntar…
Pentru cine nu calatoreşte (încă) în străinătate, cartea poate fi atât o sursă de visare (oraşe, culturi, posibilităţi diverse), un cadou pentru un prieten călător, cât şi o sursă de amuzament – atât pe seama noţiunii de gentleman şi ce ar trebui să facă acesta, cât şi pe seama sfaturilor tip “Ghidul idiotului”. Sper că autorii nu consideră că cele două noţiuni sunt apropiate, în ciuda întrebării pe care ţi-o pui când citeşti că “daca unui gentleman i s-a spus că apa nu e potabilă, nu bea”, şi anume cine ar vrea să bea apă nepotabilă?!
Dacă ar ajunge această carte şi în mâinile cerşetorilor, ar afla că “un gentleman nu dă bani vagabonzilor, chiar dacă aceştia sunt copii”, şi poate s-ar mai rări numărul lor. De altfel, un gentleman “are intotdeauna grijă de portofel şi de celelalte bunuri de valoare”, deci şi hoţii ar avea mai puţin succes odată cu răspândirea largă a acestei cărţi.
Râdem, glumim şi ajungem la concluzie: cumpăraţi, citiţi şi faceţi cadou cartea – reuşeşte să fie şi utilă, şi distractivă, ca şi perechea ei pentru comportamentul în ţara natală -“Cum să fii un gentleman. Mic tratat de eleganţă”.
Adauga un comentariu