Suzanne Collins – Jocurile foamei

On June 05, 2009 in Junior

Suzanne Collins - Jocurile foameiÎnainte de a spune ceva despre această carte trebuie să vă spun ceva despre mine. Mai exact să fac o mărturisire: demult nu a reuşit să mă mai surprindă o carte în asemeni hal. Pur şi simplu nu mă aşteptam să mă captiveze întratât. Am cumpărat cartea mai degrabă datorită faptului că traducătoarea ei, Ana Veronica Mircea, a lăudat-o, eram convins că traducerea este foarte bine făcută, cu atenţie la detalii, dar mă gândeam totuşi că voi avea de-a face cu un text ce se adresează în principal copiilor. Surpriză! Jocurile foamei, deşi va impresiona cu siguranţă orice copil, va reuşi să ţină atenţia trează şi a oricărui adult.  Pe mine în orice caz a reuşit să mă prindă. Îndeajuns cât să fie aproape dimineaţă când m-am îndurat s-o las din mână, iar atunci am făcut-o doar pentru a adormi gândind la cele citite. Aşa că m-am trezit zâmbind pe motiv că m-am visat personaj al cărţii Suzannei Collins deşi acum am auzit pentru întâia oară de această scriitoare. Nu ştiu dacă a mai scris şi altceva, nu ştiu nici dacă scrie demult ori este la prima ei carte (serie) dar mă bucur că am descoperit-o. M-a convins pe deplin cu această carte că merită căutate toate cărţile ei deşi ideea de bază din Jocurile foamei nu este una absolut nouă şi originală. Abordarea şi alegerea personajelor, motivaţiile din spatele decizilor şi logica pe care e clădită lumea propusă o fac însă să devină nu doar o “reîncălzire” a unor mai vechi teme ci o carte extraordinară.

Eroina cărţii este o fetiţă, dacă ţinem cont de numărul anilor ei atunci este copil încă, dacă acordăm atenţie mediului în care a crescut şi greutăţilor pe care a trebuit să le poarte de dragul surorii ei mai mici atunci trebuie s-o considerăm matură.  Gândurile, vorbele şi faptele ei ne-o prezintă ca fiind preocupată de activităţi specifice vieţii adulte, este responsabilă şi îşi asumă riscuri calculate pentru satisfacerea unor necesităti elementare. Apoi, odată cu neaşteptata ameninţare abătuta asupra vieţii surorii ei, Katniss alege calea sacrificiului şi ia din nou greutăţile pe umerii proprii. Dar cartea nu se limitează la a vorbi despre puterea sacrificiului, este şi o călătorie iniţiatică prin lumea celor care prin sadism, egoism şi nepăsare au impus celor mulţi un trai la limita de jos a subzistenţei în timp ce ei trăiesc într-o societate decadentă, este şi o extraordinară carte de aventuri despre nişte copii prinşi într-un joc pe viaţă şi pe moarte de dragul unui spectacol şi a unei lecţii inutile. Prin toate situaţiile prezentate şi a gândurilor eroinei cartea poate fi privită  şi ca un roman de dragoste precum şi ca o scriere filosofică despre valoare, dreptate, corectitudine, cinste, onoare sau pur şi simplu omenie.

Un singur amănunt din întreaga carte este puţin deranjantă: faptul că finalul este previzibil într-un fel. Victoria eroinei Katniss în Jocul foamei este un amănunt de care citind cartea nu m-am îndoit nici o clipă. Deşi puţin probabil ca cineva să intuiască cu exactitate amănuntele toate privind finalul cărţii totuşi deznodământul este previzibil. Cum de altfel este şi faptul că undeva la finalul seriei Katniss va reuşi să învingă sistemul şi să-şi elibereze poporul de dictatura inumană. Citind cartea vă veţi convinge însă că orice alt final ar fi fost dezamăgitor, aşa că acest deznodământ, deşi previzibil, este unul aşteptat şi sperat de cititor.

Un lucru este cert: vreau să am şi celelalte cărţi din serie pentru a mă bucura de plăcerea unei lecturi calitative şi pentru a afla cum decurge viaţa eroinei odată întoarsă printre cei dragi.

Recomandare: Dacă aveţi copii cumpăraţi din start două exemplare din Jocurile foamei, altfel veţi avea concurenţă serioasă când vine vorba de cine să citească mai întâi cartea.

Articol postat de: admin


  1. jeje a scris,

    Am si eu o intrebare pentru un administrator.Am trimis o recenzie acum vreo doua zile.Pot primi o confirmare ca a ajuns?

  2. Amarra a scris,

    Am si eu o intrebare. Am trimis pe 22 mai o recenzie pe adresa recenzie@edituranemira.ro si am incercat sa trimit si pe cealalta adresa ( editor@nemirabooks.ro ), insa am primit mail de la Yahoo cu ‘failure notice’. As vrea sa stiu cum procedati voi cand trimiteti recenziile pentru ca, aparent, mie nu-mi iese.

  3. Balin Feri a scris,

    Cred că aţi nimerit voi un moment prost, de regulă adresele sunt funcţionale, dar se întâmplă şi ca uneori să dea rateuri. Mai încercaţi.
    Dacă aţi trimis o recenzie şi nu apare în următoarele zile asta ar putea fi din cauză că cel responsabil cu postarea recenziilor pe aceste pagini are şi multe altele de făcut şi acoperă întreaga sa gama de responsabilităti funcţie de cât sunt de urgente şi de importante. Se mai poate întâmpla de asemeni şi să primească trei-patru recenzii la aceaşi carte, caz în care va posta o recenzie acum, una peste câteva săptămâni şi tot aşa pentru a nu sufoca eventualii vizitatori cu prea multe texte ce au la bază acelaşi subiect.
    Eu postez de regulă recenziile pe blog-ul meu, apoi le trimit si lui Silviu Toma la recenzie@edituranemira.ro şi-i scrie şi că în cazul în care datorită diacriticelor nu ajunge textul în condiţiile cerute să-l copieze de pe blog-ul meu.
    Sper că v-am fost de ajutor. ( Nu sunt administrator aşa că spusele mele nu sunt un răspuns oficial din partea editurii)

  4. CONCURS: Cărţi contra foame « Aberez, deci exist a scris,

    […] dar şi de Stephen King, ceea ce poate vă mai linişteşte. Mai multe detalii aici, de […]

Adauga un comentariu

RSS