Suzanne Collins – Jocuri Sângeroase

Povestea din ”Jocurile Foamei” (prima carte a trilogiei cu același nume), de Suzanne Collins, este organizata in jurul ideii de ”vanatoare de oameni”.

Aceeași idee vehiculata, spre exemplu, de George R.R. Martin in povestirea ”Week-end intr-o zona de razboi”(1973), inclusa de editura Nemira in volumul ”Zburatorii nopții”, sau de John Woo, unul din cei mai apreciați regizori de filme de acțiune, in pelicula sa de debut – ”Hard Target” (1993), cu Jean-Claude Van Damme in rolul principal. Iar exemplele ar putea continua.

Nu-i o idee noua, e drept, dar Suzanne Collins este scenarist de televiziune (unele din emisiunile la realizarea carora a participat fiind nominalizate la Premiile Emmy) și autoare a unei serii fantasy – Underland Chronicles, premiata atat in Statele Unite cat și in Marea Britanie, deci putem afirma ca este o foarte buna cunoscatoare a industriei de divertisment – ințeles ca ocupație agreabila pentru minte, distracție, amuzament, ceva care iți provoaca placere. Știe deci, cum sa impacheteze o idee, astfel incat s-o transforme intr-un produs nu doar vandabil, ci și de succes.

Dupa parerea mea, in best-seller-ul ”Jocurile Foamei”, iși dovedește pe deplin aceste calitați, atat prin scriitura – simpla și accesibila, fara prea multe inflorituri stilistice, cat și prin curgerea poveștii – prezentul liniar, ușor de urmarit, cu numai cateva inserții din trecut, necesare pentru a contura mai bine contextul in care are loc acțiunea.

Autoarea nu pune accentul prea mult pe lumea (postapocaliptica, desigur) in care se desfașoara povestea – tinutul Panem, aflat undeva pe teritoriul disparutei Americi de Nord, guvernat de Capitol, și imparțit in 12 districte (al 13-lea fusese distrus printr-un atac atomic in clipa cand s-a rasculat impotriva Capitolului) – ci se concentreaza asupra unei fete de 16 ani – Katniss Everdeen (Districtul 12, specializat in minerit), o eroina pe care ți-e absolut imposibil sa n-o placi.
Orfana de tata de la o varsta frageda și cu o mama incapabila sa puna painea pe masa celor doua fete ale sale (ba, dupa cate se pare, incapabila sa supraviețuiasca și de una singura – cade intr-un fel de depresie dupa ce soțul ii moare intr-o explozie in mina), Katniss este nevoita sa-și asume rolul de adult responsabil pentru ea, surioara ei mai mica și mama sa, intr-un district in care toți locuitorii o duc foarte de greu.

Numai ca, in afara unui simț foarte dezvoltat al responsabilitații și al sacrificiului de sine, eroina noastra este incredibil de curajoasa și suficient de inzestrata la trasul cu arcul incat sa mearga in padurile din afara districtului sau (lucru extrem de periculos, intai ca este interzis de legile Panem-ului, apoi fiindca acestea sunt populate de animale periculoase) și sa vaneze, asigurand, astfel, supraviețuirea familiei sale.

Totul se schimba, insa, in clipa cand sora sa – Prim – este aleasa, prin tragere la sorți, sa participe la Jocurile Foamei.
Acesta este un eveniment anual televizat, menit sa le demonstreze tuturor celor din Panem ca nici copiii nu scapa de voința Capitolului. Guvernul alege un baiat si o fata din cele 12 districte (numiți ”tributuri”), care vor lupta pana la moarte intre ei. Reality-show-ul se desfașoara intr-o arena virtuala, fara hotare strict delimitate, in care schimbarile de peisaj si de clima sunt guvernate de regizori pentru a face cat mai tensionata lupta pentru supravietuire, iar dincolo de infruntarea pe viața și moarte dintre concurenți, fiecare ”tribut” trebuie sa supraviețuiasca foamei (și setei) care-i poate face inapti sa-și ucida oponenții.

Ca intr-un joc de strategie pe calculator, alianțele intre ”tributuri” se fac și se desfac, in funcție de interese ce nu au nicio legatura cu umanitatea sau dragostea (pana la urma, ”Nu poate fi decat un singur castigator!”), iar vanatoarea devine din ce in ce mai sangeroasa.

Fiecare ”tribut” trebuie sa performeze de asemenea natura incat sa-și atraga simpatia ”sponsorilor”, care ii pot ajuta furnizandu-le diverse obiecte (inclusiv atat de necesara hrana) pe parcursul jocului și, in general, trebuie sa nu uite ca eroii sunt doar cei difuzati la orele de maxima audienta!

Astfel, Suzanne Collins are toate ingredientele pentru o poveste in care suspansul si adrenalina sunt la maximum, impanate si cu momente de candoare și tandrețe, o idila cu consecințe neașteptate – un show in adevaratul sens al televiziunii, desigur, cu cele mai interesante scene derulandu-se in spatele camerelor de luat vederi.

Un show pe care va invit calduros sa-l urmariți in volumul editat de Nemira, mai ales ca, daca va place, ii veți putea afla și urmarea, in ”Sfidarea” și ”Revolta”, deja aparute, la aceeași editura, inclusiv in format hard-cover. Aș zice sa va grabiți, pentru a va confrunta impresiile de lectura cu adaptarea cinematografica a aceluiași volum, programata sa apara pe marile ecrane in luna martie, anul acesta.