Stephen King, Povestea lui Lisey

La fel ca multe dintre romanele lui Stephen King, si acesta are modul lui de a te agata incet-incet, apoi firul povestirii se intinde si te trage tot mai inauntru si tot mai repede catre o lume noua, Bu-Luna. O lume a extremelor psihicului, o lume in culori orbitor de albe si groaznic de negre, in care nu isi au loc tonurile de gri ale unui univers obisnuit.

Intriga romanului Povestea lui Lisey nu este foarte complicata: Scott Landon, renumitul scriitor, a murit de doi ani. Sotia sa, Lisey, incearca sa-si puna ordine in viata, dar si sa o ajute pe Amanda, una dintre surorile ei. Toata viata ei Amanda a alunecat usor spre nebunie, insa acum e in cadere libera, pentru a intra apoi intr-un stadiu catatonic. O problema mult mai serioasa nu intarzie sa apara: Dooley, un maniac sadic, interesat initial de manuscrisele inca nepublicate ale lui Scott, incepe sa o hartuiasca pe Lisey. Obiectivul lui se schimba insa in momentul in care perspectiva agresarii unei femei singure capata intaietate.

Iesirea din aceasta situatie, care pentru Lisey se agraveaza cu fiecare zi, pare a fi una singura: Bu-Luna, lumea secreta si magica ce i-a fost dezvaluita cu ani in urma de sotul ei. O lume care pare initial straina, dar se dezvaluie treptat si devine atat de captivanta, incat, odata ce firul naratiunii o indeparteaza, ajungi sa citesti cu furie paginile care te despart de o noua intalnire cu misterele acesteia.

Pentru Lisey, descoperirea acestui univers nou a fost insotita de aflarea adevarului despre copilaria sotului ei si despre cumplitele imprejurari ale mortii fratelui si mai apoi a tatalui acestuia, deci nu putem spune ca se intoarce in Bu-Luna cu placere. In plus, ea trebuie sa descopere singura, de aceasta data, poarta catre aceasta lume si sa inteleaga o parte din tainele ce o inconjoara odata ajunsa acolo. Totusi s-ar parea ca sotul ei s-a gandit ca se va intampla asa ceva si si-a luat propriile precautii…

Ca pasionat de SF, orice lume noua care imi acapareaza in acest fel simturile este pentru mine o calatorie minunata. Ajuns la sfarsit, re de o parte parca as fi vrut sa aflu mai multe despre acest nou univers, dar pe de alta as fi fost nemultumit daca nu-mi ramanea nimic de construit pentru imaginatia proprie. As fi primit doar jumatate din prajitura, ca sa zic asa.

Dar capcana “regelui” functioneaza si se dovedeste a fi o carte care te strange atat de zdravan in gheare, incat iti stoarce si ultima farama de timp liber. O poveste ce isi impune ritmul in care trebuie citita, fara drept de apel.

Stefan Novac

[ratings]