Stephen King este un expert al prezentarii partii intunecoase a lucrurilor ce ne inconjoara.
“Apocalipsa” a fost numita “ o fantezie epica asemenea celei create de J.R.R. Tolkien in Stapanul Inelelor, dar in maniera americana.”
Ne este prezentat felul in care armele biologice pot afecta intreaga omenire. Intr-o baza militara, un experiment scapa de sub control si in ultima secunda inaintea sigilarii cladirii, un angajat reuseste sa paraseasca incinta. De la acesta se transmite mai departe cea mai devastatoare si incurabila boala din lume.
Stilul atractiv, coerent si simplu de prezentare a evenimentelor da o naturalete desavarsita lecturii. Tipologiile personajelor sunt din cele mai diverse, insa reactiile acestora sunt tipic umane, credibile si naturale.
Pentru ca se manifesta ca o simpla raceala, nimeni nu poate prevedea efectele ingrozitoare. Infectarea cu virusul ucigas se face pe cale aeriana, asadar se extinde extrem de repede.
Numai 1% din populatia Americii este imuna la virusul Supergripei. In functie de pozitia lor geografica, o parte dintre supravietuitori se indreapta spre est, iar o alta merge spre vest, fiind ghidati de niste vise carora nu le pot pune capat.
Cei care se indreapta spre vest, sunt chemati prin intermediul viselor de o batrana de culoare, Mama Abigail, pe cand cei ce merg spre est, sunt atrasi de puterea malefica a lui Randall Flagg, supranumit Omul Intunecat.
Lupta dintre bine si rau, are loc, ca si in Stapanul Inelelor, de-a lungul intregii carti. Daca in cartea lui Tolkien, Ochiul era fiinta raului, in “Apocalipsa”, acesta este numai un simbol malefic.
Inteligenta, perspicacitatea si integritatea personajelor sunt puse constant la incercare, descoperindu-se cititorului ca fiinte umane failibile si imperfecte.
Per total, o carte ce merita citita in ciuda marimii impresionante a volumelor.
Ovidiu Covaciu
[ratings]


Cred ca administratorii ar trebui sa vegheze respectarea regulii ca textul sa aiba minim 400 de cuvinte.
Desi, in cazul prezentei recenzii sunt fericit ca am scapat dupa numai 285 de cuvinte.
Da, aveti dreptate.
per total, recenziile astea se termina cam la fel
Ceea ce mi se pare genial la SK, dar mai cu seama in cartea asta e felul cum contureaza personajele, atat pe cele pozitive, dar mai ales pe cele negative. Descrierea trecutului lui Lloyd Henreid (episodul ce iepurasul care moare de foame) m-a lasat uimit de admiratie si respect pentru talentul lui King.
Adauga un comentariu