Un material de EvilMitza
“Snobii” de Julian Fellowes reprezinta o ilustrare a societatii englezesti de la sfarsitul secolului XX. Un lucru care mi-a placut foarte mult la aceasta carte este faptul ca actiunea se desfasoara pe un singur plan narativ, transformand-o astfel intr-o lectura usoara, perfecta pentru a te relaxa la sfarsitul zilei.
Astfel, se urmareste povestea unui singur personaj, Edith – intruchiparea snobismului. Totul este privit din exterior, prin ochii prietenului cel mai bun al lui Edith, motiv pentru care se evidentiaza in primul rand felul in care sunt privite acest gen de persoane de catre ceilalti si mai putin ceea ce simt sau ce gandesc ele cu adevarat. Tot ceea ce face Edith ne este redat prin prisma intelegii prietenului ei, actor la inceput de drum, ce priveste intreaga poveste cu ochi critic si usor sarcasm.
Cititorul poate trage propriile concluzii asistand la discutiile personajelor sau poate alege sa se lase influentat de perspectiva naratorului-personaj evidentiata in cadrul naratiunii. Acceptiunea cuvantului snob este mai mult aceea de imitarea a unui stil de viata decat a unor opinii sau a modei. Subiectul cartii devine astfel ascensiunea pe scara sociala. Apartenenta la clasa nobilimii permite accesul la diferite evenimente organizate in cercul lor restrans cum ar fi balurile si petrecerile specifice vremii.
Edith facea parte din categoria de mijloc iar mama ei, constienta de acest lucru, a incercat sa o faca sa realizeze de mica situatia lor materiala. Astfel, personajul nostru a inteles ca ascensiunea pe scara sociala nu putea fi obtinuta decat prin casatorie. Desi fata de mama ei nu recunoaste acest lucru, Edith tine cont de principiile si conceptele mamei si se straduieste sa obtina ceea ce vrea.
Dupa indelungate eforturi, Edith obtine ceea ce isi doreste numai pentru a realiza ca lucrurile nu sunt asa cum credea ea. Intr-un moment de plictiseala, da cu piciorul realizarii ei. 8 luni mai tarziu intelege ca plictiseala se producea din cauza caracterului ei nestatornic si nu alegerii pe care o facea si incearca sa revina la alegerea initiala.
Concluzia pe care o trage naratorul este aceea ca motivul pentru care Edith se intoarce la prima alegere este aceea ca se simtea lipsita de importanta: “Nu-l voia pe Charles inapoi pentru virtutile lui si nici macar din cauza secretului ei. O facea pentru sentimentul de importanta asigurata care acum ii lipsea si de care, chiar daca nu o recunostea, avea nevoie mai mult ca niciodata.”
Parerea mea este ca Edith a realizat cat de important era ceea ce avea numai atunci cand a pierdut acel lucru iar alegerea ei a fost facuta pe criteriul fericirii. Va fi prea tarziu pentru Edith sa se intoarca? Naratorul o acuza pe Edith de lipsa moralitatii, in mod indirect bineinteles, insa eu cred ca ea doar este fidela principiilor mostenite de la mama ei. Desi prezentata ca un personaj extrem de inteligent, Edith nu incearca nicio clipa sa-si stabileasca propriile principii, probabil aceasta trasatura fiind specifica perioadei prezentate.
Adauga un comentariu