Cum sa recenzezi o capodopera?
In opinia mea, este inutil orice efort de a povesti o carte sau un film ori o melodie care se prezinta fara vreun cusur la prima citire/vizionare/auditie, iar la urmatoarele intilniri iti provoaca aceeasi placere, ba chiar descoperi noi valente, sensuri imbogatite, nuante si mai subtile si atragatoare, ce te fac sa indragesti si mai mult valoarea acelei opere.
Am sa incerc totusi sa fac o descriere succinta a romanului „Shining” (tradus de Ruxandra Toma si retiparit de Nemira in noiembrie 2012 intr-o editie cartonata), stimulat indeosebi de dorinta de a dobindi inca o carte gratuita de la Nemira, pe care altminteri nu mi-as putea-o permite din bugetul meu actual (cvasi-inexistent!).
Asadar: hotelul Overlook din Colorado, SUA, este o constructie veche de la inceputul secolului XX, bintuita de un spirit intunecat si criminal, care isi selecteaza victimele dintre clientii cazati in camerele hotelului. Incurajat probabil de succesul avut cu acest roman, ulterior King pluseaza si imagineaza un oras intreg bintuit de o creatura la fel de misterioasa si ucigasa in alta lucrare a sa de referinta – „IT” („Orasul bantuit”, in traducerea lui Mihnea Columbeanu, ce beneficiaza la rindul ei de o reeditare hardcover la Nemira in aceeasi luna noiembrie din anul 2012). Am facut aceasta comparatie, deoarece insusi autorul face legatura intre cele doua romane ale sale printr-unul dintre personajele secundare, un bucatar negru pe nume Dick Hallorann.
In antiteza cu personajul negativ este plasat Danny Torrance, un baiat de 5 ani, inzestrat cu talente paranormale ca telepatia si premonitia, ce isi sporesc „stralucirea” in preajma hotelului blestemat. Confruntarea celor doua spirite neobisnuite este prilejuita de angajarea lui Jack Torrance, tatal copilului, ca ingrijitor al hotelului Overlook pe durata iernii, in extrasezon.
Ca fapt divers, mentionez ca Jack reprezinta chiar personificarea lui Stephen King, dupa cum avea sa marturiseasca acesta mai tirziu in lucrarea autobiografica intitulata „On writing” („Misterul regelui. Despre scris”, aparuta in 2007 tot la editura Nemira, in traducerea lui Mircea Pricajan; a se vedea paginile 90 si 93), citez: „cel de-al treilea roman al meu, The Shining, e cel care, ca sa vezi potrivire, vorbeste despre un scriitor si fost profesor alcoolic”, respectiv „scrisesem The Shining fara sa-mi dau macar seama (cel putin pana-n seara aceea) ca scriam despre mine insumi”.
Umorul de calitate, suspansul atent gradat, dialogurile pline de verva, stilul alert caracteristic naratiunilor lui King, dozarea savanta dintre introspectia personajelor si momentele de actiune, toate aceste ingrediente se imbina cu rafinament in romanul „Shining”, fiind cizelate de autor cu un deosebit simt artistic intr-una din cele mai bune creatii ale sale, care a inspirat o pelicula cinematografica tot atit de valoroasa precum opera literara. Un efect stilistic remarcabil il constituie si parantezele dese ce consemneaza gindurile personajelor, menite parca sa sporeasca tensiunea si sa reliefeze drama unei familii predestinate sa sufere cumplitele evenimente ce se abat asupra-i in maruntaiele hotelului Overlook.
Restul cartii nu poate fi povestit sau explicat, ci trebuie citit, fiindca merita cu prisosinta!
La final tin sa subliniez ca imaginea de pe coperta acestei reeditari este antologica si sintetizeaza formidabil esenta raului insuflat in personajul Jack Torrance, interpretat genial de unul dintre actorii mei preferati, Jack Nicholson, care a reusit sa eclipseze cele doua personaje principale – hotelul si copilul – in filmul omonim („The Shining”, regizat exemplar de Stanley Kubrick in 1980), desi in carte lucrurile stau exact invers, adica „stralucirea” combinata a hotelului si copilului il coplesesc pe Jack si in cele din urma il distrug iremediabil, inclusiv in mintea cititorului si in viata autorului, pe cind rolul lui Nicholson va ramine memorabil in istoria cinematografiei, chiar si dupa moartea actorului.
Adauga un comentariu