“Sfârşitul Copilăriei” cred că este cea mai bună poveste SF citită în ultimul timp. M-a făcut să privesc lucrurile dintr-o perspectivă total diferită. Încă îmi mai vâjâie prin cap idea unei invazii extraterestre și mod în care ar reacționa oamenii.
Mi-a luat ceva timp până am terminat cartea, dar nu regret nici un moment. Arthur C. Clarke a creat o lumea atât de reală și prezentă, încă pe parcursul lecturii m-am simțit atât de implicat în ea, încât eram înciudat că nu pot să fac nimic în desfășurarea evenimentelor. Este de-o realitate izbitoare, chiar dacă are multe elemente fantastice, tot îți dă senzația de real. Descrierile minuțioase și prezentarea evenimentelor pas cu pas, calm și cu logic, m-au făcut să nu mai vreau să o las din mâini. Fiecare lucru povestit ducea către un altul și tot așa, până când am ajuns la finalul grandios și total neașteptat.
Povestea imaginată de Arthur pot spune că este inedită. Nu multe cărți ating acest subiect. În majoritatea cărților citite am găsit doar război și dorință de distrugere, atât din partea rasei invadatoare, cât și din partea oamenilor. “Sfârșitul Copilăriei” schimbă cu totul acest mod de gândire, concentrându-se pe colaborarea dintre cele două specii. Bine, ca să o spun la modul sincer, ar fi mai mult manipularea poporului pământean, dar despre asta vorbesc mai încolo. Pentru prima dată, extratereștrii, denumiți overlorzi, vin cu gânduri pașnice și cu dorința de a ajuta omenirea cu puterile și inteligența lor superioară.
Acțiunea nu a fost una galopantă, care să mă poarte prin o mie de locuri și să mă amețească de să nu mai știu de mine. A fost o acțiune lentă, a dat voie întâmplărilor să se deruleze de la sine, dar și atunci când a trebuit să îmi țin suflul, atunci a intervenit adevărata acțiune care s-a dezlănțuit fără milă. Exact în momentele cele mai potrivite, atunci acțiunea o lua la trap, urmând ca apoi să se domolească și să-mi dea un sentiment de nerăbdare.
Deși elementele SF prezente în carte, sunt arhicunoscute și știute de foarte mult timp, asta nu înseamnă că m-au dezamăgit. Am fost chiar bucuros să întâlnesc un clasic care să îmi dea în minte o imagine alb-negru cu navele spațiale pe cer și oamenii curioși și înspămâintați, privindu-le. Să nu uităm că “Sfârșitul Copilăriei” este scrisă acum șase decenii, ceea ce ar putea să însemne că Arthur este creatorul anumitor lucruri SF, care până astăzi au fost foarte folosite și evoluate cât mai mult.
Încă nu îmi este foarte clar cum au reușit overlorzii să schimbe populația Pământului și să rezolve probleme societății. Deși autorul s-a concentrat asupra trăsăturilor și comportamentului specific oamenilor, nu a arătat foarte clar cum au reușit invadatorii să schimbe ceva. Oricum, este de remarcat că a avut grijă să sublinieze câteva dintre problemele societății, iar într-un fel a și anticipat că acestea se vor agrava în viitor. De aceea cred că și-a dorit ca overlorzii să rezolve problema războiului şi armelor, a foametei și sărăciei, dar cel mai important, să aducă natura în echilibru cu omul.
Un lucru care mi se pare nefiresc este felul în care oamenii se lasă copleșiți de către overlorzi. Să fim serioși, omul este cea mai distructivă forță de pe Pământ, mi-e cam greu să cred că s-ar lăsa atât de ușor manipulat de către o forță externă. Nici dacă oamenii ar cunoaște de dinainte intenţiile pozitive ale invadatorilor, nu cred că s-ar lăsa schimbați atât de ușor. E ca și cum fiecare om și-ar abandona viața și ar lăsa-o în grija altcuiva, cu chirie.
Trecând peste aceste lucruri, “Sfârșitul Copilăriei” este o carte genială. Nu m-am așteptat la atât de multe când am început să o citesc. Nici nu m-am informat de dinainte cu privire la poveste sau să citesc alte păreri. Am vrut să văd ce poate un autor SF clasic și sunt plăcut surprins. Cred că este recomandată tuturor iubitorilor de SF și de povești clasice cu extratereștrii.
Adauga un comentariu