Seducţia de-a lungul veacurilor

On February 04, 2014 in Carti

Istoria Cuceririi AmoroaseIstoria cuceririlor amoroase din antichitate până în zilele noastre a fost scrisă de Jean Claude Bologne, cunoscut istoric și filolog francez, care a publicat și alte cărți pe tema iubirii cum ar fi Histoire de sentiment amoreaux 1998, Histoire de celibat 2004, Amour 2008 și alte scrieri.

Încă din introducere autorul ne asigură că există o istorie a cuceririlor amoroase deși poate am fi tentați să afirmăm contrariul. Pornind de la această opinie cartea a fost structurată în 7 capitole însoțite de o amplă bibliografie. Cu toate că terminologia folosită în acest domeniu în diferitele epoci diferă autorul a reușit să identifice un termen care poate fi aplicat de-a lungul veacurilor și care definește seducția amoroasă, conștientă și bine orientată, termenul fiind a agăța. Tehnica agățatului a cunoscut diferite coduri și strategii menite să aducă succesul celui care le aplică, de la timiditate la îndrăzneală și exces a fost doar un pas, toate strategiile fiind menite să trădeze un sentiment ascuns, care nu mai putea trece neobservat.

Evident că valorile societății și-au pus amprenta asupra cuceririlor amoroase, impunând anumite barieri sau dimpotrivă. Creștinismul a încercat să civilizeze moravurile amoroase. Apoi diferite mode au influența istoria amoroasă, astfel de-a lungul timpului prezervativul a fost considerat fie o dovadă de iubire, fie o sfidare insultătoare. Autorul aduce în discuție și ne prezintă tehnicile de seducție folosite de diverși seducători celebri sau mai puțin celebri.

Extrem de interesant la această carte mi-a părut faptul că prin intermediul ei am aflat originea și simbolistica unor gesturi care azi par banale în aparență și fac parte din ritualul oricărui îndrăgostit. Surprinzătoare pare și legătura dintre a agăța și a iubi. Comparația dintre iubire și pescuit pare insultătoare și cel puțin curioasă la prima vedere, dar dacă urmărești profunzimea lucrurilor constați că în latină hamare (a prinde în cârlig) este omonimul lui amare( a iubi).

Unele recomandări făcute de romanele epocii medievale pot fi regăsite și ulterior, de exemplu bărbații erau sfătuiți ca pentru a avea parte de ascensiune socială să își caute iubite aflate pe o treaptă socială superioară. Inițial acest lucru s-a întâmplat în cazul burgheziei dornică să obțină și recunoașterea nobleței nu doar a banilor. Arta și literatura au contribuit și ele la popularizarea și unor tehnici de seducție. Până și în corespondența intimă autorul a identificat anumite trasături comune, toate scrisorile par să respecte un anumit scenariu.

Se pare că omul a traversat și în domeniul amoros o lungă perioadă de civilizare, cartea amintește de comportamentul animalic al zeilor și se termină cu emanciparea femeilor fapt ce a determinat pe bărbați să învețe diverse tehnici de seducție. Alegerea femeii a influențat evoluția demersurilor ce urmăreau seducția: exprimarea aprecierii, cererea acordului curtării, declarația…

Curtoazia Evului Mediu și-a lăsat amprenta asupra amorului cavaleresc care se remarca prin supunerea bărbatului în fața iubitei sale, evident superioare din punct de vedere social. Tot din această perioadă datează și gestul îngenunchierii cu mâinile împreunate și sărutul pe buze. Aceste gesturi făceau parte din ceremonia în urma căreia vasalul își declara supunerea în fața seniorului, astfel curtoazia a făcut ca omagiul să fie declarat doamnelor. La ceva vreme răspândirea lecturii mai ales în rândul publicului feminin a îmbogățit vocabularul și ritualul amoros, contribuind la universalizarea unor practici ca de exemplu oferirea unui volum de poezii sau roman de dragoste persoanei iubite. Dar amorul a existat și în afara curților nobiliare, deoarece în mediile aristocratice se aștepta până la vârste mai înaintate pentru căsătorie, sexualitatea juvenilă era îndreptată spre amante. Trupe de soldați erau însoțite în campanii de cohorte de prostituate profesioniste. În  mediul țărănesc se practicau numeroase jocuri cu caracter sexual care erau condamnate de cumetrele pudice și implicit Biserică, care nu a reușit să stopeze raporturile sexuale premaritale.

Indiferent de epocă ierarhia simțurilor a rămas neschimbată, cucerirea a fost condiționată de vedere, auzul, simț și gust. Superioritatea unor simțuri în fața altora a fost explicată prin faptul că iubirea nu se poate naște dintr-un simț inferior. Iubirea carnală e așezată la baza ierarhiei, omul contemplativ într-o primă fază vede și ulterior devine interesat și de inteligență, în timp ce omul voluptos coboară de la văz la atingere, iar omul activ rămâne la nivelul privirii. Simțurile elevate sunt văzul și auzul iar cele inferioare mirosul, gustul și simțul tactil. Această ierarhie poate fi constată și în domeniul seducției care începe să cunoască trei etape: vedere( priviri), auzul (declarații), atingere (sex).

Aceste trei etape au fost identificate de autor și în Romeo și Julieta: apariția Julietei la balul Capuleților( vederea), scena balconului( auzul), apoi consumarea trupească a iubirii în odaia fetei (atingerea).

Prin intermediul unor exemple din cultura europeană autorul ne prezintă întregul proces de seducţie de-a lungul veacurilor ajungând până în contemporanitate. Cum anume se manifesta seducţia în modernism şi contemporanitate, vă invit sa aflaţi din lecturarea acestei cărţi.

Lectură placută!

 

Istoria cuceririlor amoroase din antichitate până în zilele noastre, Jean Claude Bologne

Ed. Nemira, București, 2009, traducere Diana Morărașu

 

 

Articol postat de: Vlad Stark


Adauga un comentariu

RSS