Am cumpărat volumul Dumnezeule de dincolo de burta universului al lui Aurel Cărăşel aşa, mai mult dintr-o dorinţă de a sprijini SF-ul românesc, decât pentru că m-aş fi aşteptat la ceva surprinzător. M-am gândit că, în cel mai bun caz voi găsi o carte acceptabilă aşa încât să o citesc şi să o pun în raft fără a-mi părea rău că am dat banii pe ea. Am mai citit şi alte cărţi scrise de acest autor şi am considerat că merită sa o încerc şi pe aceasta.
Ei bine surpriza a fost de proporţii, fără nici o exagerare.
Povestea te prinde din primele pagini după care te poartă într-un carusel ameţitor unde nimic, dar chiar nimic nu este ce pare a fi la prima vedere.
O zi liniştită de plajă se transformă pentru (aparent) inofensivul Fernando Ferens în ziua sfârşitului lumii sale. Este răpit şi în acelaşi timp protejat. Află că prietenii îl spionau de ani de zile iar cei pe care-i credea duşmani îl ocrotesc, deşi toţi urmăresc acelaşi scop. Află că de fapt nu îl cheamă Fernando Ferens ci Cristofor Columb şi că trăieşte de sute de ani, a avut zeci de vieţi pe care şi-a impus să le uite. Află că întreaga lume în care trăieşte este propria lui creaţie şi asta îl face să fie atât căutat cât şi protejat de două puternice fracţiuni rivale. Toţi se întreabă ce s-ar întâmpla cu această lume creată de el, dacă ar muri sau ar părăsi-o. Cea care îl protejează şi în acelaşi timp încearcă să îl ucidă este chiar clona iubitei lui din lumea reală. Lume în care până la urmă reuşeşte să ajungă printr-un portal special, pentru a descoperi că a ajuns într-o altă lume paralelă, în care, ca urmare a călătoriei lui încaşii au invadat Spania cucerind-o pe jumătate. Însoţit de noul lui servitor Sancho Panza încearcă să scape de incaşi şi să ajungă în ţinuturile creştine. Dar nici Sancho nu este deloc ce pare a fi. Deşi la început părea un cartofor şi un bătăuş de duzină se dovedeşte a fi paznicul atemporal al lumii.
Apar fisuri în univers prin care se strecoară creaturi stranii care după aspect par malefice fără a se fi dovedit de fapt asta.
Singurul lucru pe care îl mai doreşte Cristofor Columb este să ajungă acasă, dar cu timpul realizează că, prins în plasa călătoriilor prin diverse lumi paralele tot mai întunecate, nu mai ştie unde este acel acasă.
Romanul este după părerea mea excelent scris, personajele au profunzime, putere şi continuitate iar acţiunea este impecabilă. Ofera momente de neuitat si a reusit sa ma captiveze si sa-mi dea senzatia de inedit cu toate ca am citit tone de SF si fantasy. Dacă ar fi tradus în engleză cred că ar fi un succes. Ca roman românesc este de talia seriei Abaţia a lui Dan Doboş pe care o consider cea mai bună serie apărută în SF-ul nostru.
Singurul lucru pe care i-l pot reproşa este că a pus lupul paznic la oi. Dar dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă asta va trebui să citiţi cartea. Nu vă va părea absolut deloc rău. Garantat!
Adauga un comentariu