Am o slabiciune pentru Phil Rickman de mai mulți ani. Primele sale romane, cum ar fi Candle Night, Crybbe si The Man In The Moss au fost excelente. El a adus un nou punct de vedere britanic, ezoteric pentru povestile de groaza, care stau la baza evenimentor de magie naturala, energiile pamantului si traditiile vechi. Poveștile lui au o substanta care ma fascineaza.
In 1998 el a publicat primul dintre romanele sale ce o are ca protagonist pe Merrily Watkins, The Wine of Angels și cam atunci a inceput sa aiba probleme. Fictiunea sa, in mod normal intunecata, si-a pierdut mult din atmosfera si s-a concentrat mai mult pe personaje. De atunci el a mai publicat inca noua carti care il au la baza pe Merrily Watkins, iar Relicvele Altarului este a opta carte.
Pentru cei care inca nu s-au bucurat de cartile cu Merrily Watkins ar trebui sa explic faptul ca ea este un vicar si exorcist al Bisericii Angliei. Impreuna cu fiica ei Jane, iubitul ei Lol si Gomer Parry, Merrily este chemata sa investigheze orice aparitie ciudata pe care Biserica nu poate explica altfel.
In Relicvele Altarului, Merrily investigheaza un drum bantuit, un domeniu in care mai multe accidente au avut loc aparent ca urmare a aparitiilor fantomatice. Acest lucru se complica, in continuare, deoarece fantoma care apare din senin pare a fi chiar decedatul si bine-cunoscutul compozitor local , Edward Elgar. In acelasi timp, Jane se lupta cu un proiect de dezvoltare locala, care are in plan distrugerea unei cai ferate vechi. Aruncati la un loc cativa proprietari neciopliti, un pub de tara care s-a transformat intr-un local grosolan si un vicar, fost agent SAS si puteti vedea de ce cartea se ridica la peste 500 de pagini.
Pe de o parte, cartea este o expunere fascinanta a cautarilor lui Elgar pentru perfecțiunea muzicala reveland o multime de detalii minunate privind viața și operele compozitorului. Informatiile cu privire la Alfred Watkins si a descoperirii caii ferate antice facute de acesta sunt, de altfel iluminatorii. Din cand in cand cartea freamata de actiune. Phil Rickma este un maestru la portretizarea satelor moderne ca o entitate vie sculptate si lucrate de ani de traditie antica. Descrierea dealurilor Malvern si a satului Herefordshire este frumos si puternic realizata.
Avand in jur de 500 de pagini, Relicvele Altarului este un volum solid, mai ales pentru o carte de mister si crime. Desigur, acest lucru nu este un exemplu convențional al genului, atingand asa cum se intampla intr-o gama larga de personaje și probleme. Acestea fiind spuse, trebuie sa recunosc ca Merrily Watkins imi aminteste de cativa dintre politistii mei fictivi preferati, in sensul ca ea pare sa poarte o durere ascunsa care o trage in jos si ii dilueaza momentele sale de bucurie, car par putine și rare, in orice caz. Imi place de ea enorm de mult. De fapt, unul dintre punctele forte ale acestui roman este numarul sau mare și variat de personaje, fiecare dintre acestea fiind posedate de o personalitate distincta, de multe ori plina de excentricitati interesante. Ele nu au fost toate simpatice, dar toate au fost, cel putin intr-o anumita masura, interesante.
Deci, este cartea prea lunga? Ei bine, poate. Se taraie putin doua treimi din drum și eu nu pot pretinde ca au urmat fiecare fir narativ in parte. Dar, pe ansamblu, m-am bucurat citit-o si aștept cu nerabdare sa citesc inca o carte cu Merrily Watkins, cu aventurile ei clericale.
Nu ma pot abtine sa nu mai citesc cateva dintre cartile lui Rickman. Subiectele pe care le abordeaza sunt clasice și, ca atare, sunt fascinante, in sine. Imi doresc ca el sa se va intoarca la zilele intunecate cand accentul a fost pus pe groaza de necunoscut, mai degraba decat oroarea lumeasca.
Adauga un comentariu